Bebeluşul îşi petrece majoritatea timpului dormind, astfel, culcarea lui nu este un lucru dificil. La început era de ajuns să îl luaţi pe bebe în braţe şi să îl legănaţi pentru ca el să adoarmă. Acum, în jurul vârstei de doi ani, culcarea copilului este o misiune imposibilă.
Copilul plânge, găseşte diverse motive pentru a nu merge la culcare (îi e sete, vrea pe oliţă, vrea încă o poveste) şi se încăpăţânează să nu adoarmă. Acest lucru nu trebuie să vă facă să disperaţi deoarece există câţiva paşi prin care puteţi transforma ora de culcare într-un moment mai plăcut. În primul rând, trebuie să stabiliţi un program fix în care ora dedicată somnului de după-amiază să nu fie apropiată de ora de culcare, deoarece dacă orele sunt prea apropiate nu sunt şanse ca micuţul să fie convins să adoarmă. În general, un copil de doi ani doarme cam 11 ore pe noapte şi două ore în timpul zilei, deşi acest lucru nu poate reprezenta o regulă generală.
Stabiliţi o rutină zilnică
La această vârstă, copiii debordează de energie, de aceea este important să vă asiguraţi că micuţul a consumat o parte din această energie în timpul zilei, alfel veţi avea probleme când se va apropia ora de culcare. Stabiliţi un cuvânt pe care copilul să îl asocieze cu somnul, precum “nani”. Dacă micuţul înţelege ce vrei să îi spui va fi mult mai cooperant atunci când vine vorba de culcare. De asemenea, îl puteţi atrage pe copil către pat prin stabilirea unei rutine înainte de culcare: băiţa, povestea dinainte de culcare, un cântecel de leagăn. Faceţi linişte în casă şi stingeţi o parte din lumini, pentru a face mai uşoară tranziţia copilului de la zi la noapte. Înainte de culcare, citiţi-i mereu o poveste sau cântaţi-i un cântecel. Acestea vor deveni semne prin care copilul înţelege că se apropie ora somnului. Copiii adoră să aibă un program stabilit, de aceea este indicat să urmaţi exact aceeaşi rutină zilnic, iar în curând micuţul va şti exact la ce să se aştepte. Vor şti că mai întâi fac băiţă, apoi li se citeşte o poveste sau li se cântă un cântecel şi în final vine momentul de adormit.
Transformaţi-i camera într-un loc liniştit
Ţineţi minte să nu îl lăsaţi pe copil să adoarmă cu suzeta sau cu biberonul în gură deoarece acest lucru îi afectează dezvoltarea danturii. De asemenea, trebuie să evitaţi să îl lăsaţi pe micuţ la televizor înainte de culcare. Seara camera copilului trebuie să fie aerisită şi întunecată, deoarece dacă în cameră este lumină copilul va fi curios să vadă ce se întâmplă în jur. Pentru a masca zgomotele care l-ar putea trezi din somn, aprindeţi într-un colţ al camerei o veioză cu lumină slabă, care să aibă şi o muzicuţă. Poveştile spuse înainte de culcare joacă un rol important în viaţa bebeluşului. Nu citiţi monoton şi interacţionaţi cu copilul în timp ce îi povestiţi. Arătaţi-i cartea şi pozele în timp ce citiţi.
Poveştile, importante în dezvoltarea imaginaţiei
Poveştile şi basmele nu numai că sunt amuzante dar le dezvoltă micuţilor pasiunea pentru literatură. Nu este necesar ca poveştile să fie spuse doar înainte de culcare. Ele pot fi spuse şi în timpul zilei, într-o cameră liniştită şi luminată, când micuţul este liniştit, odihnit şi cu burtica plină. Alegeţi o poveste scurtă, luaţi copilul în braţe şi începeţi să citiţi încet, explicând imaginile şi adresându-vă mereu copilului chiar dacă acesta nu ştie încă să vorbească. Dacă micuţul dă semne de nelinişte, de plictiseală înălţaţi-vă tonul vocii şi încercaţi să imitaţi personajele din poveste pentru a-i atrage atenţia. În momentul în care acesta îşi pierde complet interesul pentru lectură opriţi-vă din citit.
Vorbiţi mereu cu copilul
Atunci când vă decideţi să îi citiţi trebuie să vă relaxaţi. Dacă sunteţi tensionaţi, grăbiţi sau într-o stare de spirit proastă, copilul va simţi şi va deveni neliniştit. Nu trebuie neapărat să îi citiţi o carte pentru copii, puteţi să vorbiţi despre imaginile dintr-un catalog sau să descrieţi ilustraţiile unei cărţi deoarece tot ce contează este ca micuţul să vă audă vocea şi să se apropie de cărţi. Dacă aveţi mai mulţi copii, îl puteţi ruga pe fratele mai mare să citească celui mic, în acest fel amândoi vor fi implicaţi într-o activitate creativă. Este important ca atunci când citiţi o carte cu poveşti, care are însă şi ilustraţii, să vă opriţi din citit din când în când, pentru a-i arăta copilului imaginile şi pentru a i le explica.
Autor: Asist. Univ. Drd. Simona Maria Vlădica
