Abuzurile, neglijenţa şi exploatarea copiilor de către adulţi reprezintă câteva dintre aspectele care justifică necesitatea existenţei unei legi pentru protecţia şi promovarea drepturilor copiilor.
Dreptul la educaţie, la sănătate, la cetăţenie, la protejarea imaginii publice, la libertate de exprimare, de gândire şi de religie, dar şi dreptul la îngrijire specială în cazul unui handicap, sunt numai câteva dintre drepturile copiilor, cuprinse în legislaţia medicală în vigoare, drepturi a căror respectare trebuie urmărită îndeaproape.
Legea nr. 272/2004 face parte din legislaţia medicală care vizează protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Secţiunea 3 a acestei legi face referire la „Sănătatea şi bunăstarea copilului”, secţiune ce cuprinde art. 43, art. 44, art. 45 şi art.46 specifice legislaţiei medicale.
Legislaţia medicală prevede faptul că orice copil are dreptul la sănătate dar şi la serviciile medicale şi de recuperare necesare asigurării sănătăţii sale. Potrivit legislaţiei medicale nr. 272/2004, art.43, alineatul 2, “accesul copilului la servicii medicale şi de recuperare, precum şi la medicaţia adecvată stării sale de sănătate în caz de boală, este garantat de către Stat, costurile aferente fiind suportate din Fondul Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate şi de la Bugetul de Stat”.
Tratament fără acordul părinţilor, în cazuri medicale grave
Pentru respectarea dreptului copiilor la sănătate şi bunăstare, toate organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale precum şi cele din domeniul sănătăţii sunt obligate să adopte toate măsurile necesare pentru: reducerea mortalităţii infantile, asigurarea şi dezvoltarea serviciilor medicale primare şi comunitare, prevenirea malnutriţiei şi a îmbolnăvirilor şi verificarea periodică a stării de sănătate a copilului.
Drepturile copilului – legislaţie obligatorie
• Vizitele periodice ale personalului medical de specialitate la domiciliul gravidelor şi al bebeluşilor până la împlinirea vârstei de un an, evitându-se în acest fel abandonul, abuzul şi neglijarea copilului, dar şi educarea mamei referitor la creşterea copilului.
• Asigurarea de servicii medicale pentru gravide în perioada pre şi post natală, indiferent dacă acestea au sau nu calitatea de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
• Programe de informare a părinţilor cu privire la sănătatea şi alimentaţia bebeluşului, dar şi la importanţa igienei şi a alăptării.
• Programe de informare a copiilor, derulate în şcoli, de igienă şi educaţie sexuală pentru prevenirea contactării unor boli cu transmitere sexuală şi a unor sarcini nedorite.
• Solicitarea de asistenţă medicală, de către părinţi, pentru prevenirea situaţiilor care pun în pericol viaţa copilului.
În cazul în care viaţa copilului se află în pericol sau există posibilitatea producerii unor consecinţe grave asupra sănătăţii şi integrităţii copilului, medicul are dreptul de a efectua acte medicale necesare pentru salvarea vieţii copilului, chiar fără a dispune de acordul părinţilor sau al unui reprezentant legal al acestuia (legea nr. 272/2004, art. 43, alineatul 5).
Ajutor de la Stat pentru familiile modeste, potrivit legislaţiei medicale
Articolele 44 şi 45 din cadrul legislaţiei medicale referitoare la drepturile copilului fac referire la drepturile acestuia la asigurarea de către părinţi sau de către reprezentanţii legali a unor condiţii de viaţă care să îi asigure buna creştere şi dezvoltare. În cazul în care părinţii nu au resursele necesare satisfacerii nevoilor de hrană, îmbrăcăminte şi educaţie ale copilului, Statul este obligat să asigure acestora sprijin prin prestaţii financiare, prestaţii în natură şi sub formă de servicii.
Părinţii au obligaţia de a solicita autorităţilor competente acordarea alocaţiilor, a indemnizaţiilor şi a prestaţiilor în bani sau produse pentru copii sau pentru familiile cu copii.
Drepturile copiilor: îngrijire specială gratuită pentru copiii cu handicap
Legislaţia medicală cuprinsă în legea drepturilor copilului face referire şi la cazurile speciale ale copiilor cu handicap. Copiii cu handicap, pe lângă nevoile de hrană, îmbrăcăminte şi educaţie, mai au nevoie şi de îngrijire specială. Îngrijirea specială se acordă gratuit şi are ca scop facilitarea accesului acestor copii cu handicap, fără discriminare, la educaţie, formare profesională, servicii medicale, recuperare şi la activităţi menite să le permită integrarea socială şi dezvoltarea personalităţii (legea nr. 272/2004, art. 46, alineatul 3).
Legislaţia medicală referitoare la drepturile copiilor cu handicap prevede şi necesitatea iniţierii unor programe, de către organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, care să satisfacă nevoile copiilor cu handicap şi ale familiilor acestora, în condiţii care să le asigure demnitatea, autonomia şi participarea la viaţa comunităţii.
