Dezvoltarea normală a copilului crează adesea motive de îngrijorare în rândul părinţilor care tind, adesea, să fie extrem de grijulii şi protectori cu copii lor. Există o continuă preocupare a acestora în a-i vedea pe cei mici crescând, dar nu oricum, ci într-un mod armonios. Adeseori temerile părinţilor faţă de eventualele probleme sunt mai mult sau mai puţin justificate.
Fiecare individ este unic şi are propriile sale trăsături anatomice şi particularităţi psihice. Această situaţie priveşte atât individul aflat în stare matură cît şi copilul. Aşadar, nu se poate vorbi de un proces de dezvoltare propriu fiecărui copil. Există, însă, unele reguli generale care pot ajuta proaspetele mămici să se ghideze în ceea ce priveşte creşterea copiilor.
Dezvoltarea normală a copiilor
Medicul pediatru este cel care poate stabili cu exactitate care sunt normele de dezvoltare a copilului. Criteriile pe care le va urmări privesc greutatea şi înălţimea celui mic, perimetrul cranian şi toracic, circumferinţa braţului şi pliul cutanat. Perioada cea mai importantă din punct de vedere al dezvoltării o reprezintă durata primelor patru luni de viaţă. În această perioadă, bebeluşul va creşte în greutate cu aproximativ 750 de grame lunar. În ceea ce priveşte lungimea, în prima lună aceasta va fi de 5 cm, urmând să mai crească cu 4, 3 şi 2 cm în următoarele luni. Începând cu luna a cincea şi pâna în luna a opta, creşterea ponderală se va face cu 500 de grame lunar, iar din luna a noua până în a doisprezecea cu 250 de grame lunar. După primul an de creştere, bebeluşul tău ar trebui să aibă o lungime cu 20-25 cm mai mai mare decât la naştere. În următoarele perioade, creşterea variază în funcţie de organismul fiecărui micuţ în parte. Unii copii pot învăţa să meargă şi să vorbească repede, alţii pot avea nevoie de mai mult timp pentru a se obişnui cu aceste deprinderi.
Aşa cum am spus, criteriile sunt generale şi trebuie tratate ca atare. Medicul pediatru este cel în măsură să stabilească când este vorba de o problemă de dezvoltare şi când nu. Aşadar, nu trebuie să te îngrijorezi dacă copilul tău are un alt ritm de dezvoltare!
Şi, totuşi, când ar trebui să te îngrijorezi?
Motivele reale de îngrijorare ar trebui să apară atunci când copilul are deja şase ani şi are probleme legate de capacitatea de a mesteca şi înghiţi alimentele, de a înţelege mesajele pe care cei din jur i le transmit, de a merge sau de a efectua alte activităţi normale pentru vârsta lui.
Care ar putea fi cauzele problemelor de dezvoltare?
Cauzele problemelor de dezvoltare la cei mici sunt variate. Afecţiunile care pot duce la o dezvoltare anormală sunt multiple şi nu pot fi tratate exhaustiv. Dacă ne referim la dezvoltarea fizică a copiilor, de exemplu, un motiv îl poate constitui prezenţa unor afecţiuni grave precum splina bifidia sau autismul. În cazul în care apare întârzierea dezvoltării limbajului, impedimentele ar putea fi unele afecţiuni ale sistemului nervos central, probleme ale laringelui, gâtului, a cavităţilor nazale sau bucale. Cu toate acestea, întârzierea limbajului nu ar trebuie să te sperie foarte tare, deoarece nu există o perioadă determinată în care cel mic ar trebui să înveţe să vorbească. Perioada mersului la grădiniţă şi mai apoi la şcoală îl vor ajuta să se exprime clar.
Ce semne ar trebui să urmăreşti?
Încearcă să fii atentă la modificările prin care trece cel mic pentru a putea depista din timp eventualele anomalii. Analizează dacă acesta are dificultăţi în ceea ce priveşte statul în şezut, capacitatea de a manevra diverse lucruri, probleme legate de apariţia unor handicapuri fizice sau se confruntă întârzierea exagerată a limbajului.
Sfatul nostru e să urmăreşti toate aceste indicii şi să nu eviţi să ceri sfatul unui medic pediatru atunci când apare orice fel de suspiciune!
