Iarna este un anotimp în care se manifestă o recrudescenţă a cazurilor de streptococ beta hemolitic de grup A, mai ales în colectivităţile şcolare sau preşcolare – grădiniţe.
Dacă este vorba despre Streptococcus pyogenes care conţine antigenul de grup A, acesta este beta hemolitic şi a fost izolat ca agent etiologic al unor afecţiuni grave precum: infecţii respiratorii - faringite, angine, infecţii tegumentare - erizipel, impetigo, complicaţii non-supurative - reumatism articular acut, glomerulonefrita, eritem nodos, scarlatina, febra puerperala, sindrom de şoc toxic, complicaţii supurative prin propagarea infecţiei.
„Scarlatina este o boală acută infecto-contagioasă determinată de streptococ beta-hemolitic de grup A. Scarlatina se caracterizată clinic prin stare generală proastă, vărsături, descuamarea pielii, temperatură mare - 39-40, angină şi erupţie micropapuloasă congestivă caracteristică”, conform Dr. Ion Ciubotaru, medic specialist pediatru, de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”.
Până acum câţiva ani, la apariţia unui caz de scarlatină într-o grădiniţă, spre exemplu, cazul era raportat mai departe către Direcţia de Sănătate Publică şi se luau câteva măsuri. Întreaga colectivitate, şi este vorba atât de copii cât şi despre educatoare, infirmiere, personalul de la bucătărie, trebuia să facă analize şi era tratat cu antibiotice pentru a se eradica infecţia.
„Din nefericire, acum nu se mai procedează aşa şi dacă se depistează streptococ beta hemolitic la un copil, acesta face tratament şi după două săptămâni ia din nou streptococ de la un copil din aceeaşi colectivitate care nu a fost tratat. Dacă nu se face scarlatina, tratamentul contra streptococ beta hemolitic nu dă imunitate şi streptococ se plimbă la nesfârşit de la un copul la altul”, a mai spus Dr. Ion Ciubotaru.
Evoluţia scarlatinei este sporadică-endemică, cu apariţia de focare epidemice mai ales în colectivităţi de copii preşcolari sau şcolari. Prezintă periodicitate sezonieră de toamnă-iarnă şi multianuală, cu epidemii la 5-6 ani.
Grupa de vârstă cea mai afectată de scarlatină este de 5-9 ani, sexul masculin, cazurile fiind de 4-5 ori mai frecvente în urban faţă de rural.
Morbiditatea prin scarlatină a rămas la un nivel relativ constant în ultimii ani în România. Incidenţa la 100.000 locuitori, în 1998, era de 13,42.
