Afazia, afecţiune cunoscută şi sub numele de disfazie, este un defect generat de creier în perceperea cuvintelor. Afazia apare ca urmare a afectării unor porţiuni ale creierului responsabile cu vorbirea, în marea majoritate zonele din emisfera cerebrală stângă.
Disfazia este o afecţiune care apare în special în urma unui atac cerebral sau a unei lovituri la cap, însă, există situaţii în care problema apare lent, în special atunci când există o tumoră cerebrală, o infecţie sau demenţa, potrivit specialiştilor de la Institutul Naţional de Probleme de Comunicare din Statele Unite.
Simptomele afaziei
Afazia se manifestă atât prin afectarea capacităţii de înţelegere şi de vorbire cât şi a capacităţii de a scrie şi de a citi. Această problemă a limbajului poate apărea împreună cu alte probleme asemănătoare precum disartria – o afecţiune a limbajului cauzată de apariţia unor dereglări în coordonarea muşchilor mecanismului vorbirii, ca rezultat al unor probleme la nivelul creierului sau al nervilor, şi apraxia vorbiri – inabilitatea de a realiza o mişcare voluntară în ciuda capacităţii de folosire normală a muşchilor. Afazia este o afecţiune pe care oricine o poate avea, inclusiv copiii, deşi în cele mai multe cazuri afazia apare la vârsta adultă şi la bătrâneţe.
De ce apare afazia?
Cauzele apariţiei afaziei constau în alterarea uneia sau mai multor zone ale vorbirii de la nivelul creierului. În majoritatea situaţiilor, cauza apariţiei unei leziuni cerebrale este atacul cerebral. Atacul cerebral apare în momentul în care sângele nu mai poate ajunge într-o zonă a creierului pentru a o iriga. Celulele creierului mor în momentul în care nu mai primesc cantitatea normală de sânge, deoarece sângele transportă oxigen şi nutrienţi importanţi. Alte cauze ale afaziei sunt tumorile cerebrale, infecţiile cerebrale şi alte boli care afectează creierul.
Tipuri de afazii
Există două tipuri de afazii: afazii fluente şi afazii non-fluente. Atunci când trauma cerebrală are loc în lobul temporal apare afazia de tip Wernicke. În această situaţie, persoanele cu afazie Wernicke vorbesc folosind propoziţii lungi, fără înţeles, care conţin cuvinte inutile şi chiar cuvinte inventate. Astfel că este foarte greu să se înţeleagă ceea ce bolnavul vrea să spună. Aceste persoane întâmpină greutăţi în a înţelege ceea ce le este spus şi, de cele mai multe ori, nu îşi dau seama că vorbesc eronat. Un alt tip de afazie este afazia non-fluentă Boca, în care este afectat lobul frontal al creierului. Bolnavii cu acest tip de afazie vorbesc adesea în proproziţii scurte, corect formulate, care însă sunt exprimate cu mare dificultate. Persoanele cu afazie Boca omit adesea prepoziţiile. Spre deosebire de cei cu afazie Wernicke, cei cu afazie Boca, înţeleg ceea ce le este spus, motiv pentru care îşi înţeleg greşelile în pronunţarea cuvintelor şi implicit se simt frustraţi. O altă deosebire între cele două tipuri de afazii este aceea că persoanele cu afazie Boca prezintă şi o uşoară formă de paralizie a mâinii şi a piciorului drept, deoarece lobul frontal este important şi pentru mişcările motorii.
Afazia globală este o altă formă de afazie non-fluentă care rezultă din traumatizarea unei porţiuni extinse din zona cerebrală a limbajului. Persoanele cu afazie globală au probleme severe de comunicare şi au limitată capacitatea de a înţelege ceea ce le este spus şi de a vorbi.
Diagnosticarea şi tratamentul afaziei
Afazia este adesea diagnosticată de un medic neurolog. Testele la care acesta îl supune pe pacient presupun urmarea unei comenzi, răspunderea la întrebări, numirea obiectelor şi purtarea unei conversaţii. În unele cazuri, afazia dispare fără a fi necesar un tratament. Acest lucru este posibil mai ales dacă afazia s-a instalat ca urmare a unui atac cerebral. În această situaţie, afazia a apărut deoarece circuitul sangvin către creier a fost temporar întrerupt, însă restabilit destul de repede. Este vorba despre un atac ischemic tranzitor, în urma căruia limbajul normal este restabilit după câteva ore sau câteva zile. Terapia folosită în cazul afaziei constă în îmbunătăţirea abilităţii bolnavului de a folosi capacitatea verbală rămasă, învăţarea altor metode de comunicare şi încercarea de restabilire a abilităţilor verbale.
Sfaturi pentru familie:
• simplificaţi limbajul prin folosirea unor cuvinte şi propoziţii scurte;
• într-o propoziţie încercaţi să repetaţi cuvintele cheie pe care vreţi să le înţeleagă bolnavul;
• îndepărtaţi sursele de distragere a atenţiei: televizorul, radioul;
• includeţi persoana bolnavă în discuţie şi încercaţi să îi vorbiţi ca unei persoane mature;
• încurajaţi orice tip de comunicare, fie prin pictură, gesturi sau indicarea anumitor obiecte.
