Legătura strânsă dintre copil şi mamă în timpul sarcinii are loc atât la nivel celular cât şi la cel afectiv, al cărui centru neuronal este în creier. Mama şi copilul aflat în pântec dezvoltă astfel o relaţie care are o puternică bază biologică încă din primele luni de sarcină.
Conform ziarului El Mundo, o lucrare publicată de Universitatea din Navarra reuşeşte să explice ultimele progrese ştiinţifice asupra acestui fenomen natural care face ca embrionul, care este o entitate străină organismului matern să nu fie respins de corpul mamei ca un pericol şi să nu fie activate mecanismele de apărare corespunzătoare.
Toleranţa imunologică pe perioada sarcinii
Autoarea lucrării, profesoara Natalia Lopez Moratalla, a explicat că această toleranţă imunologică se generează prin intermediul unor substanţe pe care le eliberează embrionul încă din primele zile de viaţă şi care dezactivează celulele materne care suscită respingerea.
Una dintre descoperiri este că femeile însărcinate au, în măduva osoasă, celule suşă multipotenţiale provenite de la făt, în proporţie de două până la şase unităţi la mililitru de sânge. Acest fenomen poartă numele de “microchimerism”. “S-a verificat că acestea apar din a patra săptămână de sarcină şi că rămân în corpul femeii pe întreaga durată a vieţii. Existenţa lor a fost dovedită şi după 20 de ani în regenerarea spontană a inimii mamelor care sufereau de cardiopatie sau în repararea hepatică”, a explicat Natalia Lopez Moratalla.
Manuel Gimenez Amaya, profesor la catedra de Embriologie la Universitatea Autonomă din Madrid, a subliniat că această descoperire poate avea “importante aplicaţii clinice având în vedere că este vorba de celule diferite care convieţuiesc”. Însă această parte moleculară este un complement important în legătura de afectivitate cu fetusul, care se produce în creierul mamei ca urmare a modificării hormonilor în timpul sarcinii.
Modificările hormonale pe perioada sarcinii
Elementul cheie este oxitocina, hormonul încrederii şi al plăcerii şi cortizolul, un hormon care este activat ca răspuns la stres. ”Într-o situaţie de stres, neuronii cerebrali ai hipotalamusului generează un factor care determină eliberarea de cortizol, însă la femeile gravide nu este aşa. Între luna a doua şi a patra de sarcină, ovarele de 10 până la 100 de ori mai mult progesteron şi se diminuează astfel răspunsul emoţional şi fizic la stres”, precizează Lopez Moratalla.
Pe de altă parte, cercetători de la Universitatea din Harvard au avertizat asupra pericolului pe care îl presupune starea de stres la femeile însărcinate. Ei au descoperit că o stare prelungită de stres şi contactul cu anumiţi alergeni pot predispune la sugarul hrănit la piept îmbolnăvirea de astm infantil. Cercetătorii americani au explicat că stresul la femeile însărcinate poate influenţa sistemul imunologic al bebeluşului. Una din concluziile studiului realizat în mediu urban asupra a 387 de mame lactante şi care au fost supuse la nivele diferite de stres, a fost că expunerea la alergeni (acarienii din praful locuinţei) în timpul sarcinii, duce la creşterea nivelului de imunoglobulină E, anticorpul care are legatură cu imunitatea.
Oxitocina pe perioada sarcinii
Potrivit cercetătorilor spanioli, în timpul sarcinii, fetusul trimite semnale care stimulează producerea, începând din luna a cincea de sarcină, a unui neurotransmiţător denumit oxitocina, corelat cu încrederea. Profesorul spaniol a explicat că în urma acestui proces “se acumulează oxitocina în diferite zone ale creierului, iar acestea generează schimbări structurale şi funcţionale care au drept consecinţă creşterea afectivităţii faţă de copilul purtat în pântec”.
Această legătură afectivă a fost vizualizată cu ajutorul rezonanţei magnetice funcţionale a creierului în care se observă cum la vederea imaginii propriului copil se activează partea legată de afectivitate. Prin sistem s-a descoperit că răspunsul cerebral este mai intens în timpul plânsului copilului decât în cel al râsului, servind mai bine la recunoaşterea a ceea ce doreşte copilul. La fel se întâmplă şi când se prezintă o situaţie negativă, cum este, de exemplu, cea de separare spre deosebire de cea a jocului.
Oxitocina, care se acumulează în timpul sarcinii, începe să se elibereze la fiecare mişcare a fătului înainte a se naşte /celebrele lovituri cu picioarele/ dar şi în timpul naşterii şi al alăptării, sau când nou-născutul suge la piept, intensificând afectivitatea mamei. “Aceste prime contacte fizice întăresc legătura dintre mamă şi copil, care rămân gravate în creier”, asigură cercetătorul spaniol. Ea a subliniat însă că această relaţie specială poate fi zdruncinată dacă apare o alterare emoţională care să rupă echilibrul şi atunci instinctul matern pierde din intensitate. În unele cazuri poate fi chiar patologic.
Autor: Asist. Univ. Drd. Simona Maria Vlădica - Psiholog
