Medicina avansează, femeile şi bărbaţii în Occident sunt din în ce mai longevivi şi ceea ce nu ne omoară ne face mai puternici: în esenţă, trebuie să treacă ceva vreme înainte de a avea părul cărunt şi vârsta care înaintează. Totuşi, problema este că nu îmbătrânim treptat, ba dimpotrivă.
Creierul uman şi ceasul său biologic
Unele dintre organele noastre "cedează" mult înaintea noastră, notează autorul unui articol inserat în La Stampa, via Agerpres. Este cazul creierului, care începe să îmbătrânească încă de la vârsta de 20 de ani. Dacă toţi, la naştere, pornesc cu aproximativ 100 de miliarde de neuroni, la 40 de ani pierd chiar şi 10.000 de neuroni pe zi, fapt ce provoacă probleme de memorie şi de coordonare a mişcărilor. Dar ceea ce afectează mai mult capacitatea noastră cerebrală, după cum subliniază Wojtek Rakowicz, neurolog la Imperial College din Londra, este reducerea sinapselor, adică a conexiunilor dintre celulele cerebrale.
Creierul ''durează'' ceva mai mult şi începe să dea semne de ''declin'' pe la 35 de ani. La 40 de ani este rândul sânilor să intre în declin. Dar sunt numai consideraţiuni de tip estetic: de pildă, cancerul la sân nu depinde de vârstă. ''Deşi - spune Gareth Evans, expert la St.Mari'S Hospital din Manchester - odată cu vârsta, celulele noastre sunt afectate iar îmbătrânirea genelor poate deschide calea tumorilor''.
Ceasul biologic al plămânilor
Un alt organ care, din nefericire pentru noi, începe să ne lase repede sunt plămânii. La vârsta de 20 de ani apar primele simptome de reducere a capacităţii pulmonare: dacă, în medie, la 30 de ani un om reuşeşte să respire cu o singură gură de aer peste un litru de aer, la 70 de ani ''va înghiţi'' numai o jumătate de litru. Respiraţia devine mai scurtă de la 40 de ani, şi chiar pielea începe să piardă din elasticitate - 'netezind' calea primelor riduri - în jurul vârstei de 25 de ani. Din fericire, primele semne se observă de obicei în jurul vârstei de 35 de ani, cu excepţia cazurilor în care se exagerează cu fumatul şi cu bronzatul.
Muşchii, părul, oasele şi dinţii - ceasul biologic al acestora
Aceeaşi soartă o au muşchii, ''care - explică profesorul Roberts Moots - se regenerează şi se deteriorează în permanenţă la vârsta tinereţii''. În jurul vârstei de 30 de ani, însă, aspectul degenerativ este de obicei ''preponderent'', iar când se atinge pragul vârstei de 40-50 de ani, bărbaţii şi femeile pierd între 0,5 şi 2 la sută din masa musculară (în funcţie de stilul de viaţă).
Părul (30 de ani), oasele (35 de ani) şi dinţii (40 de ani) fac parte în schimb din acel grup care începe să îmbătrânească relativ repede, dar nu prea, şi prezintă puternice deosebiri de la persoană la persoană. Iar zicala populară ''ochiul nu vede, inima nu suferă'', ar putea trece de-a dreptul ca un mecanism fizic, demonstrând faptul că proverbele au întotdeauna un sâmbure de adevăr. Într-adevăr, ochii şi inima îmbătrânesc de la 40 de ani. Mai mult, un studiu efectuat de ''Lloyds Pharmacy Found'' a relevat că în Marea Britanie, persoanele, în medie, au o vârstă cardiacă mai mare cu 5 ani faţă de vârsta lor anagrafică din cauza lipsei de activitate fizică şi a grăsimilor în exces.
Ficatul - campionul corpului la longevitate
Campion de longevitate este în schimb ficatul, care îşi arată primele semne de oboseală mult după noi: la 70 de ani. ''Celulele sale au o capacitate extraordinară de a se regenera - explică David Lloyd, chirurg la Leicester Royal Infirmary -. Dacă un donator nu bea, nu consumă droguri şi nu a suferit infecţii, este posibil chiar să se transplanteze ficatul unui om de 70 de ani unui pacient de 20''.
Ultimul tabu care cade este următorul: longevitatea mai mare a fertilităţii masculine. Ceasul biologic - potrivit unui studiu efectuat la Centrul de Fecundare Artificială din Eylau - există chiar şi pentru bărbaţi şi începe să ticăie cu insistenţă spre vârsta de 35 de ani: calitatea spermei, la vârsta aceea, începe să scadă iar probabilităţile de a duce la o întrerupere de sarcină nedorită, indiferent de vârsta propriei consoarte, cresc substanţial. Un studiu francez care a vizat un eşantion de peste 12.000 de cupluri implicate în tratamente de fertilizare a scos la iveală faptul că sansele ivirii unei sarcini cresc considerabil în cazul în care bărbatul are peste 35 de ani. Conform BBC, cercetătorii francezi au găsit şi cauza, care pare să fie deteriorarea moleculelor de ADN din lichidul seminal.
Fiecare dintre noi are două vârste. Una anagrafică, în mod inexorabil confirmată de buletinul de identitate, şi una biologică, determinată de modificările structurale şi funcţionale pe care le suferă organismul nostru de-a lungul anilor. Modificări ce pot fi de dimensiuni diferite de la subiect la subiect: foarte accentuate la unii, mult mai puţin la alţii, cu rezultatul că la subiecţii de aceeaşi vârstă anagrafică, la un moment al vieţii, va fi foarte diferit procesul de îmbătrânire şi, prin urmare, şi aspectul fizic şi starea funcţională.
Gena p53, localizată pe cromozomul 17, este cea care declanşează evenimente ce duc la apoptoză, adică la sinuciderea programată a celulelor, după ce şi-au desfăşurat propria misiune. Totuşi, desfăşurarea naturală a unui astfel de program este condiţionată de o infinitate de factori externi, mulţi dintre aceştia determinaţi de stilul de viaţă. Se întâmplă astfel ca fumul de ţigară, alimentarea incorectă, consumul în exces de băuturi alcoolice, obezitatea, nepracticarea unei activităţi fizice regulate, stressuri repetate şi prelungite, viaţa în mediu poluat - toate acestea ne împing în mod iremediabil spre o îmbătrânire precoce şi distrugem astfel o bună parte din viaţa noastră.
Vârsta biologică a corpului uman
Reiese de aici că fiecare dintre noi este responsabil pentru o bună parte a propriei vârste biologice. Dar acest lucru poate fi oare evaluat în mod corect? Nu este simplu. Trebuie analizate diferitele caracteristici (metabolice, hormonale, psihologice, imunologice, până la entitatea stresului oxidant şi funcţionalităţii sexuale), comparându-le cu cele, calculate stastistic, a mii şi mii de persoane, de orice vârstă. Dar pot fi efectuate şi mici experienţe, ca de pildă aceea de a evalua gradul de tinereţe a propriei pieli, ridicând timp de cinci secunde cu două degete o cută de piele de pe dosul palmei, să-i dăm drumul şi să vedem în câte secunde îşi revine la normal, sau să cronometrăm cât timp reuşim să stăm într-un picior.
