Ipohondria, cunoscută şi sub numele de hipocondrie, este o afecţiune mentală caracterizată prin teama constantă a persoanei afectate că suferă de o boală nediagnosticată care îi poate pune în pericol viaţa. Hipocondria este considerată o boală psihosomatică, ceea ce înseamnă că este o afecţiune psihică care se manifestă prin simptome fizice.
Cu toate acestea, potrivit cercetătorilor americani de la Clinica Mayo, hipocondria poate fi considerată o formă a comportamentului obsesiv-compulsiv, care poate dispărea cu timpul.
Ipohondricii consideră chiar şi cele mai mici senzaţii resimţite de organism, ca fiind semne ale unei afecţiuni grave. Este vorba despre anumite simptome duse la extrem: o persoană ipohondrică poate crede că uitarea cheilor de la maşină acasă este un semn al bolii Alzheimer, sau că apariţia unei aluniţe pe corp este semnul existenţei cancerului de piele. Aceste convingeri devin atât de puternice încât persoanele respective ajung să apeleze la numeroşi medici pentru a fi diagnosticaţi, iar în momentul în care diagnosticul medicului nu coincide cu propriile bănuieli vina este atribuită incompetenţei medicale.
Ipohondria afectează viaţa socială a bolnavului
Ipohondria este adesea caracterizată prin temeri constante că unele simptome minore resimţite de organism pot indica afecţiuni serioase. Ipohondricii, în general, sunt neîncrezători în diagnosticului pus de medic, motiv pentru care au în permanenţă nevoie de asigurări constante, fie din partea cadrelor medicale, fie din partea familiei. Din această cauză, ipohondria afectează viaţa socială şi familială a bolnavului, el fiind atât de preocupat de propria sănătate încât nu mai are timp pentru alte activităţi sociale. Există însă şi reversul acestei afecţiuni. Este vorba despre hipercondrie, boală în care o persoană consideră că este perfect sănătoasă deşi suferă de o afecţiune gravă.
Simptomele ipohondriei
Semnele care indică existenţa ipohondriei:
• teama excesivă de a nu suferi de o anumită afecţiune;
• teama că simptomele minore sugerează existenţa unei boli grave;
• consultul medical repetat în vederea confirmării diagnosticului pe care îl aşteptaţi;
• controale şi analize medicale repetate la mai mulţi medici;
• interesul obsesiv pentru documentarea referitor la diverse boli;
• palparea zilnică a corpului în vederea descoperirii unor probleme: iritaţii, noduli, erupţii;
• controlul periodic al semnelor vitale;
• teama de a nu suferi de afecţiunile despre care aţi citit.
Ipohondria poate varia în intensitate dar şi în forma de manifestare. Persoanele care suferă de ipohondrie sunt absolut sigure că suferă de anumite afecţiuni, iar obţinerea unui diagnostic devine lucrul asupra căruia îşi concentrează atenţia. Ipohondricii caută opinia a numeroşi doctori şi specialişti, cer să li se facă teste costisitoare şi vorbesc în permanenţă despre simptomele aşa-zisei boli de care suferă. Pe de altă parte, o altă formă de manifestare întâlnită la ipohondrici este teama de a merge la medic, tocmai pentru a nu primi o veste rea.
Cauzele ipohondriei
Cauzele apariţiei ipohondriei sunt încă necunoscute, însă unii specialiştii consideră că aceasta este un tip de tulburare obsesiv-compulsivă. Persoanele ipohondre sunt adeseori anxioase, iar această anxietate provoacă o creştere a bătăilor inimii, o respiraţie precipitată, transpiraţie, ameţeală şi stări de vomă. O persoană ipohondră ajunge să confunde aceste semne ale anxietăţii cu simptome ale unor afecţiuni, fapt ce conduce la instalarea unui cerc vicios.
Factorii de risc care pot declanşa hipocondria sunt următorii:
• persoanele care au suferit de o anumită afecţiune în timpul copilăriei;
• existenţa în familie a unei persoane cu o afecţiune gravă, lucru care te face mai alert în privinţa propriei sănătăţi;
• moartea unei persoane dragi;
• existenţa unei probleme de anxietate;
• existenţa unei concepţii rigide potrivit căreia a fi sănătos înseamnă a nu avea vreun simptom sau senzaţie fizică suspectă;
• existenţa unor persoane apropiate în familie, care suferă de ipohondrie;
• existenţa unui sentiment de vulnerabilitate în faţa bolilor.
Ipohondria este o afecţiune care apare, în egală măsură, atât al femei cât şi la bărbaţi. Se poate declanşa la orice vârstă, chiar şi la copii, deşi de cele mai multe ori apare la maturitate. Ipohondria poate duce şi la apariţia altor complicaţii legate de efectuarea unor tratamente medicale inutile, socializarea dificilă, apariţia anxietăţii, abuzul de anumite substanţe, existenţa furiei şi a frustrărilor şi apariţia problemelor financiare ca rezultat al numeroaselor investigaţii medicale efectuate.
Atunci când medicul consideră că un pacient este ipohondric, de regulă, cere să se facă o serie de analize. Acestea pot ajuta la stabilirea unui diagnostic, la eliminarea unor afecţiuni şi la verificarea de posibile complicaţii. Aceste analize presupun un control medical complet care să includă măsurarea înălţimii, a greutăţii corporale, controlarea semnelor vitale precum bătăile inimii, tensiunea arterială şi temperatura, ascultarea inimii şi a plămânilor şi o examinare abdominală. De asemenea, se vor realiza şi teste de laborator care să includă teste de sânge şi cele pentru depistarea problemelor tiroidei. Evaluarea psihologică este necesară în cazul existenţei unei bănuieli de ipohondrie.
Ce putem face în caz de ipohondrie?
Tratamentul pentru ipohondrie trebuie administrat exact aşa cum a fost prescris. Chiar dacă vă simţiţi bine, rezistaţi tentaţiei de a sări peste medicaţie, deoarece, dacă vă opriţi din tratament, simptomele pot reveni.
Învăţaţi despre boala de care suferiţi. O persoană ipohondrică trebuie să ştie totul despre ipohondrie, deoarece, în acest fel, va şti cum să o ţină în frâu.
Fiţi atenţi la semnele de avertizare. Vorbiţi cu medicul pentru a şti cu exactitate ce declanşează temerile legate de starea de sănătate. Stabiliţi un plan, astfel încât să ştiţi ceea ce este de făcut atunci când simptomele revin.
Fiţi cât mai activ. Exerciţiile fizice vă pot ajuta să combateţi depresia şi anxietatea specifice ipohondriei. Puteţi încerca să mergeţi, să faceţi jogging, să înotaţi sau să grădinăriţi pentru a vă relaxa.
Evitaţi consumul de alcool şi de medicamente neprescrise de medic deoarece acestea pot înrăutăţii starea de depresie şi anxietate şi pot interacţiona cu medicamentele prescrise de specialist.
Autor: Asist. Univ. Drd. Simona Maria Vlădica - Psiholog
