Cele trei trimestre de sarcină se apropie de sfârşit, este momentul în care contracţiile devin din ce în ce mai frecvente şi mai puternice, semn că momentul naşterii se apropie. Este indicat ca în perioada sarcinii, viitorii părinţi împreună cu medicul ginecolog să decidă care este cea mai bună metodă de naştere: pe cale naturală sau prin cezariană.
În acest fel, în momentul în care contracţiile se înteţesc şi începe travaliul viitorii părinţi vor ştii cu certitudine ce este de făcut.
Naşterea normală este naşterea pe cale vaginală. Ea implică trei momente: etapa contracţiilor, naşterea propriu-zisă marcată prin expulzia fătului şi ultimă fază ce constă în eliminarea placentei şi a membranelor din pântec.
Primul stadiu, cel al contracţiilor este cel mai lung, acestea putând dura chiar şi o zi întreagă, în funcţie de capacitatea de dilatare a colului uterin. În urma procesului de dilatare, dimensiunea colului trebuie să atingă zece centimetri. Contracţiile evoluează de la contracţii scurte care durează aproximativ 40 de secunde, la intervale neregulate, între cinci şi 20 de minute, la unele mai lungi care se desfăşoară la intervale mai dese. Producerea de oxitocină joacă un rol important în declanşarea contracţiilor. Muşchii uterului devin sensibili la acest hormon, iar contracţiile sunt stimulate în momentul în care nivelul oxitocinei din sânge atinge un nivel critic. Uneori oxitocina sintetică este folosită de medici pentru a declanşa contracţiile. La sfârşitul acestei etape se “rupe apa”, eliminându-se lichidul amniotic. În continuare, contracţiile devin tot mai dese şi mai dureroase până ce ajung să se repete la fiecare două minute, având o durată de aproximativ 80 de secunde.
Momentul naşterii propriu-zise
La sfârşitul acestei faze, colul atinge dilataţia maximă de zece centimetri iar naşterea propriu-zisă începe. Aceasta durează aproximativ o oră. Când cervixul este dilatat, partea superioară a uterului se contractă. Aceste contracţii, stimulate de oxitocina eliberată de epifiza mamei, împing copilul prin canalul naşterii format din uter, cervix şi vagin. Când capul copilului începe să se vadă, mai este nevoie de doar câteva contracţii pentru ca restul corpului să iasă afară şi copilul să fie expulzat.
Ultimul stadiu, delivrenta, constă în eliminarea placentei şi a membranelor care l-au înconjurat pe micuţ în pântecul mamei. Placenta este eliminată cu ajutorul contracţiilor uterului, după naşterea bebeluşului.
Cezariana indicată în sarcinile cu probleme
În cazul persoanelor care doresc o naştere prin cezariană, aceasta se realizează printr-o incizie la nivelul abdomenului şi a uterului mamei. Este folosită mai ales în sarcinile cu probleme, deşi multe persoane apelează la această metodă chiar dacă nu există o indicaţie din partea medicului în această privinţă, tocmai pentru a evita durerile naşterii. Cezariana este indicată în cazul în care mama prezintă o infecţie cu virus HIV, sau o infecţie herpetică genitală, pentru a se preveni infecţia bebeluşului în vaginul mamei. Alte situaţii în care se apelează la această metodă sunt cele în care placenta blochează colul uterin sau există o dezlipire de placentă.
Poziţionarea fătului cu picioruşele în jos este un alt factor care determină apelarea la o naştere prin cezariană, sau atunci când există o disproporţie între dimensiunea craniului fătului şi cea a pelvisului mamei.
