Ca urmare a dietei necorespunzătoare din timpul iernii, primăvara numărul cazurilor de colică renală este în creştere. Pietrele la rinichi duc la apariţia infecţiilor urinare şi a durerilor de spate şi abdomen.
Chiar dacă zilele de iarnă s-au sfârşit, efectul lor asupra sănătăţii noastre este resimţit chiar şi primăvara. Consumul de mâncăruri grase, băuturi alcoolice şi tot felul de gustări sărate din timpul zilelor de iarnă petrecute în casă, exercită o presiune suplimentară asupra rinichilor noştri. Acest lucru duce la apariţia pietrelor la rinichi, arată un studiu realizat de cercetătorii britanici de la Spitalul Universitar din Londra, citat de DailyMail. Pietrele la rinichi conduc la rândul lor la apariţia infecţiilor urinare, a unor puternice dureri de spate şi, în unele cazuri, chiar la întreruperea activităţii renale.
Cum se formează pietrele la rinichi?
Rinichii sunt perechi de organe responsabile în primul rând cu filtrarea mineralelor din sistemul circulator. Aceste secreţii sunt direcţionate către vezică şi apoi afară din corp prin urină. Unele dintre substanţele care se găsesc în urină se pot cristaliza, şi în anumite concentraţii formează acumulări solide ataşate de pereţii rinichilor. Aceste cristale se dezvoltă treptat formând pietrele la rinichi, în terminologia medicală cunoscuţi sub denumirea de calculi renali.
Calculii renali pot varia în dimensiune. Ei pot fi mici cât un grăunte de nisip sau mari cât o minge de golf. În mod normal, calculii renali părăsesc corpul prin urină şi multe dintre pietrele formate sunt eliminate fără a crea simptome, însă atunci când dimensiunea lor este mai mare ne confruntăm cu o afecţiune cunoscută sub numele de colică renală. Aceasta poate fi asociată cu stări de ameţeală, vomă sau hematurie (urinări cu sânge). Pietrele la rinichi se pot forma şi ca urmare a unor afecţiuni metabolice precum acidoze tubulare renale, hiperparatiroidism şi rinichi spongios medular. Există studii care arată că şi fluorizarea apei poate creşte riscul formării pietrelor la rinichi.
Consumul insuficient de apă, una dintre cauzele bolii
“Stilul nostru dezordonat de viaţă este principalul responsabil de apariţia acestor probleme renale, deoarece nu bem suficientă apă şi mâncăm alimentele nepotrivite”, a explicat coordonatorul studiului, dr. Daron Smith. Pietrele la rinichi se formează în decursul a câteva luni, motiv pentru care primăvara pare să fie anotimpul în care aceste probleme renale ating apogeul. Calculii renali apar atunci când nivelul unor chimicale din urină este foarte crescut. De obicei este vorba despre oxalat de calciu, fosfat de calciu şi acid uric. O dietă sărăcăcioasă şi deshidratarea sunt principalii factori de risc care duc la apariţia acestor probleme renale. De asemenea, un risc crescut îl prezintă şi persoanele obeze, sau cele inactive, care au suferit infecţii urinare în trecut.
Afecţiune care revine periodic
Deşi nu se ştie cu exactitate de ce, se pare că 60 la sută dintre persoanele care au avut pietre la rinichi vor suferi din nou de această afecţiune în decursul a şapte ani. În mod surprinzător, chiar şi atunci când încercăm să ne întărim organismul, putem declanşa formarea pietrelor la rinichi. Este vorba despre suplimentele de calciu şi de vitamina D, care pot creşte riscul dezvoltării calculilor renali, deoarece în această situaţie mai mult calciu este eliminat prin intermediul urinei.
Deoarece uretra, canalul care transportă urina şi împreună cu aceasta şi calculii renali, este un tub îngust, uneori pietrele pot bloca această cale de eliminare a urinei. Orice obstrucţionare a acestui canal este foarte dureroasă şi poate duce la apariţia unei infecţii, deoarece urina nu mai poate fi eliminată.
Simptome specifice pietrelor la rinichi
Simptomele care ne avertizează asupra existenţei pietrelor la rinichi includ dureri abdominale foarte mari, stări de ameţeală, stare febrilă, durere în timpul urinării, urină tulbure şi cu sânge şi dureri de spate. Deşi nu se ştie care este motivul, aceste dureri apar în special noaptea sau la primele ore ale dimineţii.
În timp ce pietrele de dimensiuni mai mici sunt eliminate cu uşurinţă prin urinare, pietrele mai mari nu pot fi evacuate. Din acest motiv, se apelează la undele sonore cu ajutorul cărora pietrele sunt fărâmiţate în bucăţele mai mici. Această tehnologie este folosită în 80 la sută dintre cazuri şi este foarte eficientă în cazul pietrelor de dimensiuni cuprinse între patru milimetri şi doi centimetri. De multe ori însă, pentru a avea succes, această operaţiune trebuie repetată.
