Rinichiul are un rol primordial în organism. Rinichiul trebuie să epureze toxinele din organism şi să controleze cantitatea de apă existentă în corpul uman. Însă, apar situaţii când substanţele filtrate de rinichi în urină se cristalizează, ducând la apariţia aşa-numitelor „pietre”.
Date statistici arată că, în România peste două milioane de persoane suferă de boli de rinichi. Medicii nefrologi sunt de părere că multe dintre aceste afecţiuni ar putea fi evitate, dacă românii ar efectua, anual, un sumar de urină şi un test pentru creatinină în urină.
Prof. dr. Ioanel Sinescu, şeful Clinicii de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal din cadrul Institutului Clinic Fundeni afirmă că numărul mare de pacienţi cu litiază urinară este dat de faptul că, „în România avem mulţi hipertensivi, diabetici şi pacienţi cu boli congenitale”.
Pietrele la rinichi apar şi în funcţie de stilul de viaţă adoptat, dar se datorează în bună parte şi unei moşteniri genetice.
Pietrele la rinichi, cunoscute şi sub denumirea de litiază urinară, este o afecţiune apărută încă din antichitate, operaţia de extragere a acestora fiind cea mai veche intervenţie chirurgicală. Nevoia de un tratament pentru această patologie s-a impus imediat, întrucât durerea care însoţeşte litiaza renală (colica renală) este foarte puternică.
Cum se formează pietrele la rinichi?
Pietrele la rinichi poartă denumirea, în termeni medicali, de calculi renali. Atunci când ele se formează în rinichi, pietrele se numesc nefrolitiază, iar în situaţia când se instalează în căile urinare, ele poartă denumirea de urolitiază.
Există o serie de factori ce predispun la formarea de calculi renali. În cazul în care organismul nu este hidratat, rinichiul încearcă să conserve apa existentă. Acest lucru produce, însă, o concentrare a urinei. Această urină concentrată duce la cristalizarea moleculelor de calciu, acid uric şi oxalaţi, ceea ce echivalează cu formarea pietrelor la rinichi.
Medicii urologi asigură că în urina normală există substanţe, precum citraţi, magneziu, pirofosfaţi, cu rol de împiedicare a formării calculilor renali.
Care sunt factorii de risc?
Pietrele la rinichi sau litiaza urinară este o afecţiune ce se poate manifesta atât la copii, cât şi la vârstnici. Studiile medicale au demonstrat faptul că tinerii cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani sunt mai predispuşi la o astfel de afecţiune.
Medicii urologi susţin că instalarea pietrelor la rinichi nu se datorează unui singur motiv, ci unui cumul de situaţii ce favorizează apariţia acestei afecţiuni. Pe primul loc pe lista factorilor de risc se află alimentaţia. Trebuie subliniat faptul că subnutriţia, dar şi excesul de proteine duc la apariţia litiazei urinare.
Pitrele la rinichi pot fi cauza unei hidratări insuficiente. Pentru o hidratare adecvată, specialiştii recomandă să se consume cel puţin 2 l de apă pe zi.
Urologii atrag atenţia asupra calităţii apei, şi anume consumul de apă cu un conţinut crescut de calciu favorizează instalarea pietrelor la rinichi.
Factorii endocrini şi metabolici, rudele de sânge cu istoric de litiază urinară sau antecedentele personale de pietre la rinichi sunt, de asemenea, factori de risc în apariţia acestei afecţiuni.
Simptomele pietrelor la rinichi
Colica renală este primul şi cel mai important simptom în cazul pietrelor la rinichi. Durerea se instalează brusc, momen în care piatra produce blocarea, şi iritarea căilor urinare. Aceasta pulsează spre organele genital şi spre partea internă a coapsei, intensificându-se la efort şi la ingestia de lichide.
Colica renală poate fi însoţită de greaţă şi vărsături. Sunt situaţii când urina se poate colora în roşu. Acest semn indică faptul că piatra a iritat peretele tubului în care se găseşte.
Tratamentul pietrelor la rinichi
Tratamentul calculilor renali depinde de mărimea pietrei. În cazul pietrelor de dimensiuni mici, tratamentul constă în administrarea de analgezice pentru calmarea durerii provocate de eliminarea pietrei. Dacă calculul este mult prea mare pentru a fi eliminat pe cale naturală, tratamentul se face aplicând una din următoarele proceduri, şi anume litotripsia cu undă şoc extracorporală, nefrolitotomia percutană sau uretroscopia.
În cazul primei proceduri, se folosesc unde de şoc , care direcţionate spre rinichi sparg pietrele astfel încât să poată fi eliminate treptat. Este o metodă utilizată în mod frecvent, şi care se execută sub anestezie locală.
Tratamentul calculilor renali prin utilizarea metodei nefrolitotomiei se impune atunci când pietrele sunt prea mari.
Ureteroscopia este o intervenţie ce presupune introducerea unui instrument, uretroscop, prin vezică, în uretră, şi apoi în ureter, unde este blocată piatra.
Dacă nici una dintre aceste metodele nu poate fi aplicată, se recurge la operaţia chirurgicală tradiţională. Aceasta se realizează prin incizarea zonei lombare şi extragerea pietrei din rinichi.
