Copii

Diversificarea alimentaţiei la bebeluş poate fi privită din două unghiuri de vedere diferite, în funcţie de teoria vizată. Una dintre teorii prevede începerea diversificării precoce a alimentaţiei, pentru a favoriza dezvoltarea structurii orale, în special, în situaţia copiilor alimentaţi artificial.

Afecţiunea arătată bebeluşilor are un rol esenţial în dezvoltarea psihică a acestora. Iubirea părinţilor şi afecţiunea manifestată de aceştia ajută copilul să se dezvolte armonios, echilibrat şi îl învaţă, totodată, să ofere, la rândul lui, dragoste.

„Latura afectivă este o parte componentă a psihismului uman iar părinţii ar trebui să înţeleagă că micuţii au atâta nevoie de afectivitate, încât ei dau semnale. Când e foarte mic, copilul plânge pentru că vrea să fie ţinut în braţe. Acesta este un semnal. De asemenea, el poate să înveţe să râdă pentru că îi place ceva. La toate acestea trebuie adăugată curiozitatea şi faptul că el se dezvoltă într-un mediu cu foarte mulţi stimuli, la care trebuie să se adapteze. Una dintre modalităţile de adaptare este afectivitatea”, explică prof. dr. Ruxandra Răşcanu, Universitatea Bucureşti.

Afecţiunea la bebeluşi este extrem de importantă. Copilul simte nevoia să fie ţinut în braţe, să fie îngrijit şi legănat. Contactul cu corpul mamei şi cu căldura emanată de aceasta reprezintă stimuli foarte puternici, care îl fac pe micuţ să se calmeze, să fie liniştit şi vesel.

„Copilul care creşte într-o familie în care nu a simţit dragoste de la vâsrtă micp, va fi la pubertate şi adolescenţă o persoană care nu va şti să ceară dragoste la parteneri şi prieteni şi nici nu va şti să o împartă”, spune prof. dr. Ruxandra Răşcanu.

Lipsa de afecţiune la bebeluşi provoacă adevărate traume emoţionale în cazul bebeluşilor. În situaţia în care părinţii nu se implică în dezvoltarea emoţională a celui mic (lipsesc, au decedat sau există alte diverse alte motive), bebeluşul se poate confrunta cu ceea ce se numeşte avitaminoză afectivă. Avitaminoza afectivă este o carenţă emoţională care se manifestă prin căutarea anxioasă a mamei, agitaţie, urmată, mai apoi, de dezinteres şi apatie. Micuţul refuză să mai mănânce, nu mai plânge şi are o stare generală proastă.

Afecţiunea în exces la bebeluşi, poate cauza, de asemenea, dereglări. „Afectivitatea în exces poate să aibă urmări negative pentru creşterea şi dezvoltarea copilului pentru că el învaţă egocentric, egoist şi crede că totul i se cuvine”, avertizează psihologul.

Elevă în clasa I, la Şcoala pentru Hipoacuzici din Bucureşti, Lili a trăit minunea primelor sunete abia la 8 ani. SănătateaTV.ro a demarat o acţiune umanitară pentru a-i reda fetiței șansa la o nouă viață, în care tăcerea va lua sfârşit. Cu sprijinul Romsound, companie specializată în protezarea auditivă, Lili a obţinut o proteză auditivă de ultimă generaţie.

Fiind diagnosticată încă de la naştere cu hipoacuzie neurosenzorială severă, fetiţa nu şi-a pierdut niciodată speranţa că într-o zi va auzi cuvintele blânde ale părinţilor, încurajările rudelor sau sunetele naturii. Lili face parte dintr-o familie cu posibilităţi materiale limitate. Dacă părinţii ar fi ştiut că boala poate fi tratată printr-un implant cohlear ce se poate efectua până la vârsta de 7 ani, acum fetiţa ar fi avut o viaţă normală.

Când părinţii nu sperau să se mai poată face ceva pentru copilul lor, rugăciunile Lilianei au fost auzite. Cu sprijinul SănătateaTV.ro, Lili a beneficiat de o consultaţie la dr. Adrian George Tudor, medic primar ORL, care a pus diagnosticul afecţiunii de care suferă fetiţa şi a stabilit ce gen de proteză auditivă îi poate reda auzul.

După realizarea audiogramei tonale şi mulajului urechilor, următorul pas a fost fixarea protezei auditive. Fetiţa a putut auzi, astfel, pentru prima dată, vocea celor din jur. Momentul a fost cu atât mai emoţionant cu cât primele cuvinte auzite au fost cele ale mamei, înlăcrimate şi fericite că micuţa ei aude. Aflată la începutul unei noi vieţi, Lili va trebui să înveţe să audă, să înţeleagă şi să vorbească, având nevoie de sprijinul specializat al unui logoped.

www.romsound.ro

Lili, o fetiţă de opt ani, elevă în clasa I, la Şcoala pentru Hipoacuzici din Bucureşti, este pe cale de a începe o nouă viaţă, o viaţă în care poate auzi cuvintele mamei şi toate sunetele din jur. În urma unei campanii de binefacere demarate de SănătateaTV, micuţa a reuşit să obţină o proteză auditivă de ultimă generaţie – Sumo DM, oferită de compania Romsound.

După realizarea audiogramei tonale şi a tuturor testelor necesare, următorul pas făcut de specialişti pentru ca micuţa să audă, a fost realizarea mulajului urechilor. Luarea mulajului este o etapă extrem de importantă, după cum am aflat chiar de la audioprotezistul Monica Paraschiv. “Realizarea mulajului este o etapă care permite realizarea olivei – piesa care se ataşează la aparatul auditiv. Deoarece fetiţa este născută cu hipoacuzie profundă, trebuie luat mulaj de la ambele urechi. Mulajul contează foarte mult deoarece, atunci când acesta nu este realizat în mod corect, aparatul auditiv fluieră”, a explicat audioprotezistul.

Operaţiunea de luare a mulajului se realizează într-o cameră insonoră. Iniţial, se introduce un bureţel în urechea fetiţei, apoi materialul de amprentare. După această operaţiune, se va aştepta în jur de două-trei minute pentru ca materialul întărit să fie îndepărtat şi trimis în laborator pentru a se începe confecţionarea olivelor.
 

1.”Copilul trebuie primit cu respect, crescut cu iubire şi apoi lăsat în libertate deplină” (Rudolf Steiner)

2. „Un copil exprimă părerea lui Dumnezeu că lumea ar trebui să continue” (Carl Sandburg)

3. „Copilul nu datorează părintelui viaţa ci creşterea” (Nicolae Iorga)

4. „Un copi poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucuri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte” (Paolo Coelho)

6. „Am avut şi eu momentele mele de nebunie. Dar este o anumită responsabilitate să dai exemple pozitive copiilor tăi şi acest lucru îţi influenţează alegerile în fiecare aspect al vieţii” (Andy Garcia)

7. „Copilul ajunge pentru părinţii săi după educaţia pe care o capătă: răsplată sau pedeapsă” (Jean Jacques Rousseau)

8. „Copiii sunt în primul rând ai mamelor, nu întâmplător, bărbaţilor li s-au atrofiat glandelor mamare” (Valeriu Butulescu)

9. „Şi făpturile cele mai crude sunt dezarmate când li se mângâie puii” (Victor Hugo)

10. „Copiii încep prin a-şi iubi părinţii; pe măsură ce cresc încep să-i judece; iar uneori ajung sa-i ierte” (Oscar Wilde)

11. „Copiii găsesc de toate în nimic. Adulţii nimic în de toate” (Giacomo Leopardi)

12. „Un copil se naşte cu nevoia de a fi iubit şi nu trece niciodată peste ea” (Leonardo da Vinci)

13. „Nimic nu trece mai repede ca anii, copiii timpului” (Leonardo da Vinci)

Autismul este o tulburare de dezvoltare, fiind considerat una dintre cele mai severe afecţiuni neouropsihiatrice ale copilăriei.

Simptomele autismului apar în prima etapă a copilărie, între 1-3 ani. Boala nu poate fi diagnosticată la naştere pentru că semnele fie nu apar fie nu pot fi uşor identificate înainte de 18 luni.

Psihologul Diana Cotumbeanu explică faptul că bebeluşul pare diferit chiar de la naştere: nu îi observă pe cei din jurul lor, se concentrează pe un obiect pentru o perioadă lungă de timp, este ori foarte tăcut, ori plânge foarte des. Mai târziu, când începeâ să vorbească, îşi pierde achiziţiile verbale, devine retras, autoagresiv şi nesociabil.

Odată stabilit diagnosticul, părinţii copilului învaţă cum să se descurce cu manifestările copilului, sunt sfătuiţi să înveţe diverse modalităţi de a face faţă emoţiilor, temerilor şi îngrijorărilor care apar.

Specialiştii folosesc o serie de ghiduri şi chestionare prin care încearcă să determine ce a produs întârzierea în dezvoltarea copilului respectiv. Fiecare test este personalizat şi debutează cu istoricul medical, moment în care părinţilor li se pun întrebări referitoare la dezvoltarea copilului. Pe tot parcursul evaluării, psihologul are ocazia să observe copilul autist în diferite situaţii.

Masajul bebeluşului este recomandat imediat ce cordonul ombilical a fost eliminat. Masajul stimulează circulaţia sangvină, tonifică musculatura, relaxează nou – născutul şi îl ajută să-şi consume energia.

Masajul la bebeluşi se începe din partea de jos a corpului, cu picioruşele. Specialiştii recomandă mişcări în articulaţiile membrelor inferioare şi a celor superioare. Astfel, sunt combinate mişcările de gimnastică cu cele de masaj. În zonele articulaţiilor genunchiului se folosesc mişcări de flexie şi extensie. Se fixează talpa pe sol şi se introduce degetul mare sub bolta planetară, pentru a o forma pentru mers. Pentru articulaţia şoldului se folosesc mişcări de bicicletă, stimulându-se, în acest fel, reflexele corticale.

Masajul abdomenului se efectuează prin mişcări în sensul acelor de ceasornic, respectându-se, astfel, dispunerea intestinelor. Se masează uşor colonul, intestinul subţire şi cutia toracică.

Autismul este o boală care se caracterizează prin scăderea capacităţii de a interacţiona pe plan social şi de a comunica, pacienţii având un comportament stereotipic şi repetitiv. Simptomele autismului apar de obicei înaintea vârstei de 3 ani.

Monica Munteanu, Psiholog la Centrul Sf. Mihail din cadrul Fundaţiei „Copii în dificultate” subliniază faptul că în cazul autismului sunt afectate toate ariile de dezvoltare ale unui copil. Copiii cu autism prezintă carenţe de limbaj şi de socializare. Un copil autist nu poate să îndeplinească toate cerinţele specifice unei vârste. 

 Monica Munteanu precizează faptul că încă nu au fost detectate cauzele care declanşează această afecţiune, autismul fiind catalogat drept o boală genetică.

Deşi nu există tratament pentru autism, noile cercetării medicale demonstrează că intervenţia precoce, efectuată în modul de comportare al pacientului, are un rol primordial în tratarea autismului.

Referitor la programele de recuperare, psihologul Monica Munteanu menţionează faptul că acestea sunt personalizate. În cadrul programelor, copilul este învăţat să identifice obiecte şi să imite. Prin aceste programe de recuperare, copilul cu autism învaţă să comunice. Pentru comunicarea non-verbală, psihologul Monica Munteanu recomandă pictogramele, datorită faptului că prin acestea se realizează un schimb de imagini între profesor şi copil.

Programele de recuperare prevăd şi terapia logopedică. Rodica Firoiu, logoped în cadrul Centrului Sf. Mihail vorbeşte despre faptul că relaţia logoped-copil autist se construieşte treptat, având în vedere faptul că aceşti copii trebuie trataţi asemenea unor copii normali.

Logopedul Rodica Firoiu precizează faptul că terapia logopedică presupune întâi de toate o evaluare psihologică, apoi o evaluare logopedică , după care urmează programul de recuperare personalizat.

Prof. dr. Adrian Georgescu, Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale

În primele şase luni de viaţă sugarul poate fi alimentat în trei moduri: 1. Natural (exclusiv cu laptele mamei sale); 2. Artificial (sugarul care nu primeşte lapte matern) şi 3. Mixt(cel care primeşte –o parte lapte de mamă şi completare cu un alt preparat de lapte).

Alimentaţia naturală (alăptarea la sân) este de bază. Un copil trebuie alăptat exclusiv la sân, cu nimic altceva în afara laptelui mamei sale. În primele şase luni de viaţă, este recomandat ca nou-născutul să se hrănească numai cu laptele matern. Superioritatea alimentaţiei la sân este absolută – pentru copil, mama care alăptează, familie, societate şi mediu. Nimic nu-i poate asigura o mai perfectă dezvoltare - fizică, psihică şi emoţională- , decât laptele de mamă. Copilul alimentat la sân este protejat de o serie întreagă de boli. Copilul alimentat la sân este, în primul rând, protejat împotriva alergiilor. Hrănirea copilului la sân creează între mamă şi copil o puternică legătură afectivă.

Totodată, mama care alăptează este protejată de o serie de boli precum cancerul de sân, cancerul genital sauosteoporoza.

Alăptarea naturală a copilului aduce, de asemenea, numeroase avantaje pentru societate. Alimentând copii la sân cât mai multă vreme, vor creşte generaţii de copii mai sănătoase şi mai dezvoltate din punct de vedere neuropsihic.

Oricât de surprinzător ar părea, alăptarea aduce avantaje şi mediului. În urma unei alimentaţii artificiale rezultă un consum de energie termică sau ambalaje care trebuie aruncate. Alăptarea la sân elimină toate aceste dezavantaje.

Cel mai important stimul pentru secreţia lactată a mamei este suptul copilului. Cu cât copilul suge mai mult şi mai bine, cu atât mama produce mai mult lapte.

Conf. Dr. Iuliana Dobrescu, Șef Clinica de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului

Conf.dr.Silvia Stoicescu- Şef secţie Nou Nascuţi, Spitalul Clinic Gheorghe Polizu

Dr. Alexandru Pascu - Institutul ”Dorin Hociotă”

Statistic vorbind, 1-3 la mie dintre nou-născuţii vii prezintă probleme de auz şi, dacă nu sunt depistaţi la timp, intervine mutitatea. În acest cazuri care nu pot fi protezate cu implanturile clasice, beneficiază acum de implantul cohlear. Din punct de vedere al copiilor şi al familiilor lor în special, implantul cohlear reprezintă o ultimă soluţie pentru cazurile care nu au altă şansă de recuperare. Înaintea intervenţiei de implant cohlear este, în primul rând, procesul de selectare a cazurilor - cazurile trebuie foarte bine selecţionate, după nişte reguli foarte stricte - apoi urmează etapa chirurgicală, în care intervenţia are loc în apropierea meningelui (creierului) şi de aceea trebuie realizată cu grijă şi profesionalism. Implantul cohlear este alcătuit din două părţi: o parte internă care se implantează în interiorul cohleei şi o parte externă, care primeşte semnalele auditive din mediu pe care le procesează, le amplifică şi le transmite pe cale de unde radio spre implantul cohlear propriu-zis.

Dr. Florin Rusu - Șef Secție Anestezie și Terapie Intensivă Spitalul de Copii ”Grigore Alexandrescu”

În cazul de faţă este vorba despre un nou-născut prematur cu o malformaţie congenitală, respectiv o atrezie de esofag, care se află într-o stare critică. A fost supus unei intervenţii chirurgicale în urmă cu o săptămână şi în momentul de faţă se află pe ventilaţie mecanică; el este hrănit artificial prin intermediul acestei sonde de gastrostomac pe unde se pot introduce o serie de substanţe nutritive în toată această perioadă. Copilaşul a răspuns foarte bine acestui traumatism. 

Există un procent de 70-80% de copii nou-născuţi cu malformaţii foarte grave, recuperaţi. Contribuţia medicilor în procesul de recuperare a acestor copii este una foarte mare (urmărirea lor necesită 24 de ore din 24 - trebuie să fie un medic permanent în preajma acestor copii pentru a interveni în momentele critice). De regulă tratamentele sunt îndelungate şi necesită un mare efort atât din partea medicilor, personalului, cât şi din partea spitalului pentru că implică un tratament foarte costisitor. Cele mai frecvente afecţiuni care duc la necesitatea unei intervenţii chirurgicale sunt malformaţiile congenitale, o serie de copii cu afecţiuni medicale (respectiv hemoragii cerebrale, disfuncţii ventilatorii). Dr. Florin Rusu ne spune că toate complicaţiile care pot apărea în urma unei intervenţii chirurgicale sunt multiple – complicaţii de tip infecţios, complicaţii de tip hemoracipar etc.

Dr. Adrian Crăciun, Şef Secţie Neonatologie, Spitalului „I. Cantacuzino”

Imediat după naştere, nou-născutul este plasat sub o masă caldă, acolo unde este şters de secreţie. Urmează prima băiţă, cântărirea şi măsurarea. Măsurarea va urmări trei perimetri: lungimea, perimetrul cranian şi perimetrul toracic.

Se efectuează apoi examenul clinic: se verifică dimensiunile fontanelei, forma urechilor, a palatului, se controlează inima şi plămânii, tonusul şi reflexele.
 

Traumatismele la copii se împart la fel ca şi la adult în: contuzii uşoare (care afectează numai părţile moi); entorse, luxaţii (care afectează părţile musculare, articulaţiile) şi fracturile.
La copil există anumite particularităţi care ţin de formarea oaselor. La copii oasele sunt mai elastice, iar formarea este mai rapidă decât la adulţi. Fiecare os are un cartilagiu de creştere. Oasele cresc în funcţie de cartilagiul de creştere, la extremităţile fiecărui os.
Fracturile prin decolare – adică decolarea acestui cartilagiu de creştere care fuge, alunecă faţă de diafiza osului respectiv. Se întâlnesc numai la copii. Fracturile prin decolare ţin de oasele lungi(braţelor, antebraţelor, picioarelor, etc)
Nan- verde – ţesutul este elastic(oasele se rup din interior – asemenea unei crengi de copac – se rupe interiorul şi exteriorul, rămânând doar coaja). Sunt greu de recunoscut.
În cazul fracturilor prin decolare se pune gipsul aşa cum sunt decolate. Diagnosticul trebuie pus de către medicii ortopezi de copii.
Ele însă nu se rezolvă. În cazul în care ghipsul nu este pus corect şi este lăsat, cotul poate creşte în stânga şi în dreapta, astfel făcând mâna strâmbă.
Sunt particularităţi care ţin strict de diagnostic şi de tratamentul care trebuie să fie corect, fie ortopedic, fie chirurgical.
Printre traumatismele care se pot înregistra se numără fracturile şi entorsele.
Primele simptome care se pot înregistra sunt durerea şi tumefacţia.
Trebuie pus aparat gipsat şi să se stea imobilizat (1-2 săptămâni, în funcţie de entorsă). Altfel pot apărea subluxaţii de cap radial (prolaţii dureroase pe care le fac copii foarte mici, între 4 şi 5 ani. Fiecare tragere bruscă poate duce la subluxaţii de cap radial.
Trebuie prevenit imediat, adică prezentat la medic după primele simptome. Fracturile trebuie imobilizate.
 

Deficienţele auditive afectează dezvoltarea limbajului. Dacă un copil nu aude, nu poate să înveţe să vorbească, deoarece nu poate repeta fonemele pe care le aude. Un handicap cum este surditatea se transformă într-un dublu handicap, respectiv, surdo-mutitatea.

Autismul este considerat tulburare psihică la copil şi este codificat ca tulburare pervazivă de dezvoltare. O tulburare de dezvoltare, dezvoltare anormală a copilului modificată, distorsionată în principal vizând relaţiile sociale anormale pe care copilul le stabileşte cu lumea. Relaţiile sociale sunt afectate din plin în cazul autismului infantil. Relaţiile sociale afectate înseamnă de fapt, comunicarea. Aceşti copii nu ştiu să comunice cu lumea.

Cauzele autismului sunt genetice. Genetic înseamnă că genomul uman este este modificat şi că aceşti copii prezintă o vulnerabilitate genetică la a dezvolta tulburarea pervazivă de dezvoltare. Diferenţa între un copil care suferă de autism şi un copil normal poate fi observată foarte uşor. Diferenţele sunt majore: un copil normal te priveşte în ochi, zâmbeşte, înţelege comportamentul non-verbal, în timp ce copilul autist nu priveşte în ochi, trăieşte într-o lume a lui, aleargă în jurul nostru, vede, aude, dar însă nu răspunde la comenzi, nu poate răspunde la întrebările obişnuite.

Părintele poate bănui cu uşurinţă că are un copil care suferă de autism. Sunt bine informaţi pe internet pentru citirea simptomelor şi atunci se prezintă imediat la medicul de familie. Sunt necesare o serie de teste pentru stabilirea unui diagnostic corect. Aceste teste sunt: ADI şi ADOS- două chestionare de altfel foarte importante. Aceste teste constau într-o serie de întrebări şi chestionare adresate părinţilor, prin care se evaluează comportamentul copilului. Printre simptome se numără discontactul psihic şi afectiv: copilul ne priveşte dar parcă nu ne vede, copilul înţelege şi execută anumite comenzi, dar numai atunci când doreşte el asta. Pare a avea limbaj, dar de fapt nu are un limbaj verbal, ci are numai un limbaj non-verbal. De cele mai multe ori el nu răspunde la comenzi. Semnele foarte mici pot fi identificate încă în perioada de sugar (la 6-9 luni). În mod normal, la 9 luni copilul trebuie să reacţioneze, iar dacă nu reacţionează înseamnă că prezintă deja primele semne ale autismului infantil. Tratamentul este unul extrem de dificil, un tratament educaţional, în principal psihologic de tip comportamental cognitiv.
Există mai multe tipuri de terapii pentru autismul infantil şi anume: Terapia tip ABA (în 6 luni copii ajung să vorbească, să comunice şi să relaţioneze cu cei din familie în principal); terapia de tip PEX sau TICI - tehnici care pot fi aplicate cu succes şi care folosesc recompensa ca mecanism primordial de educaţie.Copilul execută o sarcină pentru că primesc o anumită recompensă, socială sau materială. Tratamentul se individualizează 6 luni - se lucrează cu acelaşi copil 4 ore pe zi - patru tutori sau 2, lucrând fiecare 2 ore apoi transmiţându-şi informaţiile de la o şedinţă la alta. Acesta este minimum de interval- maxim 8 ore pe zi pe o perioadă de 6 luni, respectiv 1 an.
 

Nu există copii predispuşi la fracturi, există doar mitul oaselor fragile sau mitul lipsei de calciu. Atunci când copii cad trebuie făcute analizele imediat pentru a vedea dacă a căzut sau nu într-un anume fel.
Rolul părinţilor este acela de a preveni traumatismele copiilor cauzate, de cele mai multe ori, de jocurile preferate. Eventual atunci când sunt mici, copiii trebuie supravegheaţi de părinţi, dar nu trebuie să le interzică acestora jocurile preferate, chiar dacă acestea sunt periculoase. În cazul adolescenţilor, deja se schimbă situaţia. Părinţii nu-i mai pot supraveghea să vadă tot timpul ce fac şi de aceea, atunci când se întâmplă să cadă trebuie să se prezinte imediat la medic pentru radiografie şi apoi, în funcţie de gravitatea fracturii să urmeze un tratament.
Tratamentul constă în general într-un aparat de gipsat, considerat cel mai indicat.
La ce ar trebui să fim atenţi? Depinde de tipul de leziune. Trebuie evitată orice fel de acţiune intensă, cel puţin un an de zile. Pacientul are voie să se folosească de partea afectată, dar fără efort prea mare. Întotdeauna locul fracturat rămâne locul de minimă rezistenţă; a doua oară rupt, osul poate fi recuperat mult mai greu, iar tratamentul trebuie reluat de la un anumit nivel. Sugarii sunt cel mai puţin expuşi la fracturi sau traumatisme deoarece oasele lor sunt cartilaginoase şi elastice. Fracturile sunt foarte greu de făcut la sugari. Sunt posibile numai fracturile produse odată cu naşterea, dar care se rezolvă la fel de bine şi la fel de uşor.
Atunci când sugarul cade de la o anumită înălţime, foarte rar se întâmplă să facă traumatisme. Numai în cazurile extreme, când sunt bătuţi foarte rău sau sunt bruscaţi foarte tare sau aruncaţi, abia atunci se pot produce fracturi.
 

A 13-a ediţie Baby Expo a întâmpinat părinţii şi viitoarele mămici cu o varietate de produse şi servicii pentru micuţi. Peste 160 de companii au expus produse alimentare şi de igienă pentru copii, îmbrăcăminte şi încălţăminte, jucării, cărţi şi CD-uri educative, mobilier şi decoraţiuni ingenioase pentru camera copilului, precum şi articole pentru femeile însărcinate. De asemenea, expozanţii au prezentat programe de educaţie sau divertisment pentru copii dar şi de educaţie prenatală şi recuperare postnatală pentru mămici.
Cu ocazia ediţiei Baby Expo, SănătateaTV a organizat un concurs de pictură pentru copii cu vârste între 2-5 ani, intitulat „Oameni sănătoşi într-o lume frumoasă”, în care a premiat talentul şi creativitatea micuţilor artişti.
 

Dr. Adrian Crăciun, Şef Secţie Neonatologie, Spitalul „I. Cantacuzino”
Una dintre cele mai comune îngrijorări ale proaspetelor mămici este plânsul copilului. Dr. Adrian Crăciun ne spune că nou – născutul plânge din următoarele motive: de foame (plânsul cel mai agresiv pe care îl are un nou-născut), deoarece a făcut pe el şi îl deranjează sau plânge pentru că are colici (plâns scâlcit, îşi freacă picioruşele). Colicile se produc în situaţia în care cel mic mănâncă des şi înghite foarte mult aer. Modalitatea prin care durerile de colici pot fi calmate este căldura locală.
Este foarte important ca alimentaţia copilului să fie făcută la cerere, ne avertizează dr. Adrian Crăciun. Un bebeluş care a mâncat suficient doarme cel puţin 2 ore şi ia în greutate 200 de grame săptămânal.
Igiena locală este extrem de importantă în cazul nou-născuţilor. Schimbarea frecventă a celui mic şi băiţa zilnică sunt esenţiale. Pentru a preveni iritarea de la scutec, mămicile pot aplica la nivelul pielii celor mici o cremă de gălbenele.
 

Dr. Mihai Munteanu, medic primar pediatru, Spitalul Budimex

Există mai multe tipuri de hepatite în perioada copilăriei: hepatite medicamentoase (de exemplu la administrarea de paracetamol), tezaurismoze (boli care acumulează în ficat diverse substanţe care determină hepatite în perioada neonatală), alte boli sunt cele prin deficite enzimatice (cea mai frecventă fiind boala Wilson). Cele mai cunoscute sunt hepatita de tip A, hepatita de tip B (se practică vaccinarea), hepatita C, hepatita D (coexistă cu hep B). Hepatita A este „boala mâinilor murdare”, virusul se răspândeşte uşor de la o persoană la alta în condiţii sanitare precare şi poate contamina apa şi hrana. Apare deseori în grădiniţe sau şcoli. Hepatitele acute au următoarele simptome: scaun decolorat, stare de rău, pierderea poftei de mâncare, dureri abdominale, urină de culoare închisă, îngălbenirea pielii şi a ochilor. Hepatitele cronice prezintă la rândul alte tipuri de simptome: oboseală, istoric de hepatită personal sau în familie, dureri în partea dreaptă care evoluează în timp. Dr. Mihai Munteanu ne explică ce trebuie să facă un părinte pentru a preveni hepatitele şi care sunt paşii de urmat dacă copilul a făcut hepatită.

Dr. Mihai Munteanu, medic primar pediatru, Spitalul Budimex

Există mai multe tipuri de hepatite în perioada copilăriei: hepatite medicamentoase (de exemplu la administrarea de paracetamol), tezaurismoze (boli care acumulează în ficat diverse substanţe care determină hepatite în perioada neonatală), alte boli sunt cele prin deficite enzimatice (cea mai frecventă fiind boala Wilson). Cele mai cunoscute sunt hepatita de tip A, hepatita de tip B (se practică vaccinarea), hepatita C, hepatita D (coexistă cu hep B). Hepatita A este „boala mâinilor murdare”, virusul se răspândeşte uşor de la o persoană la alta în condiţii sanitare precare şi poate contamina apa şi hrana. Apare deseori în grădiniţe sau şcoli. Hepatitele acute au următoarele simptome: scaun decolorat, stare de rău, pierderea poftei de mâncare, dureri abdominale, urină de culoare închisă, îngălbenirea pielii şi a ochilor. Hepatitele cronice prezintă la rândul alte tipuri de simptome: oboseală, istoric de hepatită personal sau în familie, dureri în partea dreaptă care evoluează în timp. Dr. Mihai Munteanu ne explică ce trebuie să facă un părinte pentru a preveni hepatitele şi care sunt paşii de urmat dacă copilul a făcut hepatită.

Infecţiile urinare la copii - Partea I

Dr. Carmen Popescu

Cum ne îngijim copii până la 2 ani

Dr. Carmen Popescu

Cum să ne îngrijim copii până la 2 ani

Dr. Ionescu Marcela, specialist pneumologie pediatrică, Spitalul Budimex

Dr. Ionescu Marcela ne vorbeşte despre diferenţa dintre răceală (guturai) şi gripă. În cazul unui guturai simplu – răceala simptomele sunt următoarele: copilul are o febră moderată, de 38, 38,5⁰ şi prezintă rinoree (îi curge nasul). Simptomele gripei sunt însă cu totul altele: copilul zace, are o febră de 39-40⁰, nu vrea să mănânce, nu vrea să se joace, are dureri musculare, vomită. Diagnosticul gripei în 90% din cazuri este clinic; acesta se stabileşte foarte uşor pe baza simptomelor caracteristice. Tratamentul pentru gripă este simptomatic, nu este un tratament antiviral, se administrează antibiotic dacă se suspicionează complicaţii şi suprainfecţii bacteriene. Se folosesc medicamente si proceduri diferite care reduc congestia nazală, febra, durerile musculare, iritaţia faringiană şi tusea. Regimul alimentar trebuie să fie uşor, hidro-lacto-zaharat, compus din: ceaiuri, sucuri, compoturi, supe, iaurt, hidratarea fiind cea mai importantă.

Gripa la copii - Aspecte generale - Partea I

Dr. Ionescu Marcela, specialist pneumologie pediatrică, Spitalul Budimex

Gripa este o boală infecţioasă şi contagioasă, ne spune dr. Ionescu Marcela, care este determinată de virusurile gripal: virusul gripa A, B şi C, fiecare cu mai multe tulpini. Perioada în care apare cu o frecvenţă crescută infecţia gripală este noiembrie-martie. Transmiterea este respiratorie, de la o persoană la alta, prin picăturile de salivă eliminate prin tuse, strănut, vorbire. Contagiozitatea este de 1-2 zile înainte şi 4-5 zile după debutul bolii. La copii, calea de transmitere a gripei este aerogenă: prin tuse, strănut, dar şi prin contactul direct cu jucării folosite în colectivitate, etc. Incubaţia este foarte scurtă, practic nu există o perioadă de debut cu simptome uşoare. Gripa debutează direct în faza de stare, cu simptome bruşte: febră mare care scade greu la antitermice, stare generală proastă, fără poftă de mâncare, simptome respiratorii sau chiar dispnee (respiraţie greoaie, wheezing), răguşeală.

Gripa la copii - diagnostic, tratament si profilaxie - Partea a II-a

Dr. Albu Dinu, medic primar obstetrică-ginecologie, Spitalul Clinic Panait Sârbu

Ecografia tripleţilor concepuţi pe cale naturală. Monitorizarea unei sarcinii multiple este deosebit de importantă, ne spune dr. Albu Dinu, deoarece poate permite depistarea oricăror anomalii în cadrul dezvoltării. În cadrul emisiunii se efectuează o biometrie fetală (apreciere ecografică a unor parametrii ai fătului).

Ecografie tripleţi - Naşterea prin cezariană - Partea a II-a

Dr. Albu Dinu, medic primar obstetrică-ginecologie, Spitalul Clinic Panait Sârbu

Dr. Albu Dinu ne explică avantajele ecografiei sau ultrasonografiei, tipurile de ecografii şi când se efectuează acestea şi din ce motiv s-a recurs la cezariană pentru naşterea tripleţilor. Avantajele unei ecografii rezidă în posibilitatea de a vizualiza în timp real, fără injurii asupra mamei sau a fătului, modificările în dinamică ce au loc în uter. În timpul unei sarcini normale, se realizează 4 ecografii de bază: -În săptămânile 8-10 aceasta e utilă pentru confirmarea sarcinii şi pentru confirmarea viabilităţii sarcinii; -În săptămânile 12-14 se realizează ecografia pentru urmărireamodificărilor fetale; -În săptămâna 22 ecografia se face pentru morfologia fetală; -În săptămânile 32-34 se urmăreşte starea fătului.

Ecografie tripleţi - Ecografia 2D şi 3D - Partea a III-a

Dr. Albu Dinu, medic primar obstetrică-ginecologie, Spitalul Clinic Panait Sârbu

Prin ecografia 2D, ne spune dr. Albu Dinu, se evaluează riscul de anomalii genetice şi de anomalii morfologice, 2D-ul evaluând funcţionarea organelor interne evidenţiind structurile fătului în interior. Ecografiile 3D şi 4D nu pot înlocui ecografia 2D. 3D aduce informaţii suplimentare despre malformaţiile faciale, precum buza de iepure, gura de lup, malformaţii ale nasului, globilor oculari sau despre malformaţiile peretelui abdominal, tumori superficiale. Ecografia 3D este spectaculoasă, pentru că părinţii pot vedea fătul în detaliu. Prin ecografia 4D se obţin imagini în mişcare, vizibile în timp real, ale fătului şi se depistează anomaliile cardiace.

Ecografie tripleţi - Ecografia - Partea I

Dr. Adrian Crăciun, medic neonatolog, Spitalul Cantacuzino

Scorul APGAR reprezintă prima evaluare dată de neonatolog nou-născutului şi este stabilit prima dată la minutul 1 de viaţă, apoi după 5 şi 10 minute de la naştere. Scorul APGAR, ne spune dr. Adrian Crăciun, are practic 5 parametrii care definesc starea nou-născutului: coloraţia tegumentelor, respiraţia, bătăile inimii, tonusul muscular şi reactivitatea. Se dau note de la 0-2 pentru fiecare din aceste criterii, nota maximă cumulată din punctajul maxim obţinut la fiecare parametru, fiind de 10. În general, se spune că dacă un nou-născut are sub 7 scor APGAR la 10 minute, se poate spune că are un prognostic mai prost, dar nu e regulă generală. În stabilirea scorului APGAR înălţimea şi greutatea bebeluşului nu au nicio contribuţie. Scor APGAR între 8-10 înseamnă un nou-născut cu o stare generală bună, poate fi un pic cianotic, dar se mişcă bine, respiră bine, inima bate bine. Scor APGAR între 5-7 înseamnă un nou-născut cu depresie moderată, care are respiraţii neregulate sau nu respiră, cianoza este generalizată, tonus muscular mic, termenul vechi era de „asfixie albastră” care înseamnă o suferinţă la naştere, dar nu marcată. Scorul APGAR sub 5 înseamnă stare generală gravă, când intervin metodele de resuscitare pentru menţinerea în viaţă a nou-născutului.

Dr. Gabriela Munteanu, pediatru, Policlinica Nr. 10

Imunizarea reprezintă o metodă de creştere a rezistenţei organismului şi se realizează prin introducerea unui antigen care să determine organismul copilului să formeze anticorpi. Când copilul nu este vaccinat este posibil să facă boala care, cu cât apare la o vârstă mai mică cu atât este mai periculoasă prin complicaţiile pe care le poate da. Este bine să se urmeze schema Ministerului Sănătăţii şi spaţializarea dintre dozele de vaccin însă, dacă din motive de boală sau alte cauze, vaccinarea poate fi amânată câteva luni. Înainte de administrarea vaccinului, pediatrul verifică starea de sănătate a copilului şi istoricul imunizărilor de până atunci. Vaccinările sunt sigure, dar se poate întâmpla ca boala să apară doar în cazul în care copilul nu a făcut rapelul vaccinului după perioada precizată de timp. De asemenea, dr. Gabriela Munteanu ne spune ce reacţii adverse pot apărea, dacă acestea reprezintă motive de îngrijorare sau nu. Primul vaccin este în maternitate, împotriva Hepatitei B care se face indiferent de greutatea cu care se naşte copilul, în primele 24 de ore de la naştere. Tot în maternitate se face şi vaccinul împotriva TBC după ce bebeluşul are greutatea de 2500 grame. În primul an vaccinările sunt numeroase, urmând ca ulterior să fie mai rare.

Vaccinarea la copii - Partea a II-a

Asociaţia Sindromul Williams România.

Sindromul Williams este o condiţie genetică rară ce determină probleme de dezvoltare şi de sănătate. Sindromul Williams este o condiţie de natură genetică ce determină dizabilităţi diverse, dar în special mentale. Cei mai mulţi copii afectaţi prezintă următoarele simptome: serioase probleme de alimentaţie în primul an de viaţă incluzând vomă, constipaţie şi refuzul de a mânca; în general sunt iritabili, plâng foarte mult şi nu se dezvoltă uşor (nu „le merge bine”). La efectuarea analizelor de sânge unii dintre ei prezintă nivel crescut al calciului în sânge - hipercalcemie infantilă. Cauza este o lipsă de material genetic (microdeleţie) pe cromozomul 7 identificată în cazul acestor persoane, rezultând în insuficienţa genei elastinei. Deficienţa în ţesuturi duce la probleme cu articulaţiile, probleme de morfologie renală, retard în dezvoltarea psihomotorie. Tratamentul Sindromului Williams este unul simptomatic; se apelează la terapii logopedice care vizează recuperarea limbajului, îmbogăţirea vocabularului, dezvoltarea limbajului receptiv-expresiv şi la terapia comportamentală, o terapie care are a bază toate principiile învăţării şi care poate să dureze 1,2 sau 3 ani, în funcţie de capacităţile de învăţare ale copilului.

Dr. Mihai Munteanu, medic primar pediatru la spitalul Budimex

Dr. Mihai Munteanu ne explică ce sunt gastritele, cum se manifestă şi ce ar trebui să facă un părinte pentru a ameliora gastrita copiilor. Când sunt prezente simptome ale gastritei precum: vărsături, gust acid dimineaţa sau noaptea, scădere în greutate, părinţii trebuie să se adreseze medicului. Dr. Mihai Munteanu este de părere că endoscopia digestivă este cea mai bună metodă de diagnosticare a gastritei, dar la copii se face sub anestezie generală. Dr. Mihai Munteanu face câteva recomandări în ceea ce priveşte regimul alimentar al unui copil cu gastrită: consumul de lapte, mese mai multe şi regulate, consumul de sucuri naturale la sfârşitul meselor, igiena personală, şi atenţie la sursele de apă.

Dr. Mihai Munteanu, medic primar pediatru la Spitalul Budimex

Dr. Mihai Munteanu, medic primar pediatru, spitalul Budimex

Principalele cauze ale diareei la copilul mic sunt cauze virale, bacteriene, protozoarice şi uneori prezenţa unor ciuperci. În sezonul rece cea mai frecventă este diareea virală, rotavirusul fiind cauza numărul 1 la copil în perioada de iarnă. În perioada caldă diareea bacteriană este cea mai frecventă. Semnele clinice ale diareei sunt: inapetenţă, vărsături, dureri abdominale/crampe şi scaunele diareice. Dr. Mihai Munteanu face următoarele recomandări pentru părinţi: urmărirea atentă a copilului, aplicarea metodelor de hidratare şi impunerea unei diete riguroase, cel mai importanta măsură fiind prevenirea deshidratarii. Tratamentul diareei este în principal unul dietetic, copilului i se recomandă consumul de supă de morcovi şi mucilagiu de orez. Tratamentul medicamentos este unul simptomatic, antibioticele administrându-se numai în cazul unei infecţii reale care a determinat diareea. Complicaţiile care pot apărea în cazul diareei sunt: deshidratarea, leziuni pe mucoasa tubului digestiv, colapsul şi coma, dar ultimele două şi-au rărit foarte multe frecvenţa de apariţie în ultimul timp. Deseori diareea poate fi confundată cu un simptom al unei infecţii urinare sau al unei apendicite. Pentru prevenirea apariţiei diareei se recomandă spălatul pe mâini şi evitarea alimentelor care pot da diaree – zahăr, miere, portocale, piersici, prune, pere etc.

Conf. dr. Iuliana Dobrescu, şef Clinică de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului a U.M.F Carol Davila

ADHD-ul este o tulburare de comportament, o afecţiune de tip neurobiologic, care se manifestă prin deficit de atenţie şi dificultăţi în desfăşurarea unei sarcini, fiind afectată capacitatea individului de a se controla. Printre principalele cauze ale ADHD, prof. dr. Iuliana Dobrescu menţionează o dereglare în funcţionarea mecanismelor inhibitorii, la cei afectaţi observându-se o cantitate insuficientă de dopamină. Din episodul al treilea al serialului “Atenţie la deficitul de atenţie”, coordonat de dr. Iuliana Dobrescu, aflăm că la maturitate simptomele se atenuează, 85% dintre adulţi întrunind doar o parte dintre acestea. Adulţii cu ADHD care au rămas netrataţi pot deveni persoane cu probleme de adaptare socială, cu dificultăţi în păstrarea locului de muncă sau cu tulburări afective (depresie). Sindromul ADHD poate fi asociat cu alte boli mintale (comorbidităţi) precum ticuri, tulburări de învăţare sau tulburări afective şi anxioase, deşi este posibil că tulburările afective să nu se manifeste înainte de adolescenţă sau de vârsta adultă.

Adhd - Consiliere şi tratament - Partea a IV-a

Conf. dr. Iuliana Dobrescu, şef Clinică de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului a U.M.F Carol Davila

Prof. dr. Iuliana Dobrescu explică teoriile actuale privind cauzele ADHD-ului (teorii care susţin că apariţia ADHD-ului este cauzată de factori precum expunerea în viaţa intrauterină la alcool, tutun etc şi de anumite substanţe regăsite în alimente). ADHD-ul este o tulburare de comportament, o afecţiune de tip neurobiologic, care se manifestă prin deficit de atenţie şi dificultăţi în desfăşurarea unei sarcini, fiind afectată capacitatea individului de a se controla. Printre principalele cauze ale ADHD, prof. dr. Iuliana Dobrescu menţionează o dereglare în funcţionarea mecanismelor inhibitorii, la cei afectaţi observându-se o cantitate insuficientă de dopamină. Teoriile etiologice - adevărate, dar încă nevalidate de datele ştiinţifice - afirmă că expunerea în viaţa intrauterină la alcool, tutun, droguri şi alte substanţe neurotoxice, creşte riscul apariţiei ADHD-ului. Teoria nutriţională care datează încă din 1978, susţine că anumite substanţe regăsite în alimente (salicilaţi, conservanţi) ar creşte riscul de ADHD. Spre exemplu, copiii care consumă excesiv băuturi pe baza de cafeină, devin agitaţi. O altă cauză extrem de importantă a acestei tulburări neurobiologice o reprezintă factorul ereditar, şansele ca un copil să sufere de ADHD fiind crescute în cazul în care unul dintre părinţi prezintă acest sindrom.

Adhd - Simptome şi factori de risc - Partea a II-a

Conf. dr. Iuliana Dobrescu, şef Clinică de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului a U.M.F Carol Davila

Din episodul al patrulea aflăm de la prof. dr. Iuliana Dobrescu că tratamentul ADHD urmăreşte trei coordonate: cea educaţională, psihoterapeutică şi psihofarmacologica-fiecare cu metodele sale specifice, explicate pe larg de prof. dr. Iuliana Dobrescu. Tratamentul educaţional al ADHD se axează pe manifestarea prin artă, prin producţii grafice, pe descrieri, povestioare individuale ale copiilor care ajută la înţelegerea comportamentului lor. Exemple despre toate acestea se regăsesc la sfârşitul fiecarui episod din serie. Tratamentul psihoterapeutic presupune consilierea psihologică efectuată de specialişti. Evaluarea copilului se realizează prin chestionare cu întrebări despre capacităţi şi dificultăţi, prin scale comportamentale specifice pentru ADHD, prin întrebări pentru profesori şi prin evaluări pentru potenţiale afecţiuni coexistente. Tratamentul psihofarmacologic includea până acum trei ani antidepresive şi antipsihotice (abia de curând au intrat pe piaţă medicamente speciale pentru tratarea ADHD). În România, tratamentul medicamentos pentru ADHD este gratuit.

Adhd - Cauze şi ipoteze - Partea I

Conf. dr. Iuliana Dobrescu, şef Clinică de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului a U.M.F Carol Davila

Potrivit prof. dr. Iuliana Dobrescu simptomele de bază ale ADHD sunt hiperactivitatea, impulsivitatea şi deficitul de atenţie, cu menţiunea că acestea diferă în perioada adolescenţei, când cei care suferă de acest sindrom sunt mai degrabă impulsivi. De doi ani există criterii internaţionale de observaţie care pot determina dacă persoana în cauză suferă sau nu de ADHD. Simptomele ADHD-ului pot apărea chiar din primele luni de viaţă ale copilului. Diagnosticul precoce de ADHD este esenţial pentru a ajuta la înţelegerea problemei şi poate avea un rol hotărâtor în eficienţa tratamentului. Atunci când sugarul este agitat, doarme puţin, plânge des şi prezintă simptome apropiate colicilor abdominali, este bine ca părinţii să se adreseze unui specialist deoarece există posibilitatea ca sugarul să aibă ADHD. Pe lângă aceste simptome, care sunt uşor sesizabile dacă părinţii monitorizează atent activitatea copiilor şi adolescenţilor, mai pot exista şi altele care sunt reliefate prin teste speciale care analizează şi evaluează comportamentul. ADHD este prezent atunci când un copil este afectat de aceste simptome în activităţile curente, în mai mult decât un singur context, de exemplu la şcoală şi acasă.

Adhd - Manifestarea la vârsta adultă - Partea a III-a