Alergiile solare sau reacţia pe care o are pielea la lumina solară apare şi la copii, chiar şi la 24- 48 de ore după naştere, a declarat, pentru SănătateaTV.ro, dr. Doina Baldovinescu, medic primar medicină de familie. Printre formele alergice cele mai frecvente, dr. Doina Baldovinescu a amintit şi urticaria, eritemul sau dermatozele.
De asemnea, explică dr. Doina Baldovinescu, multe reacţii alergice se declanşează şi pe fond nervos. De aceea, este bine ca pacienţii să îşi dozeze efortul fizic şi să aibă un bun control emoţional ,pentru a evita alergiile solare.
Dermografismul, un tip particular de alergie, reprezintă o reacţie alergică sau un răspuns al ţesutului cutanat în urma acţiunii unui stimul mecanic, a declarat dr. Doina Baldovinescu. Astfel, pacientul prezintă semne pe piele ca urmare a unei presiuni, frecări sau zgârieri mecanice. Putem considera dermografismul ca un tip de urticarie, care apare după câteva minute de la acţiunea stimulului şi persistă cel mult 10 minute.
Potrivit dr. Doina Baldovinescu, există şi unele medicamente care sensibilizează pielea la acţiunea luminii solare, iar pentru a ne feri de alergiile solare, recomandă evitarea expunerii la soare în timpul administrării acestor medicamente.
Ca metode de prevenţie a alergiilor solare, dr. Doina Baldovinescu recomandă evitarea expunerii la soare după orele 11:00, iar dacă acest lucru nu este posibil, să purtăm îmbrăcăminte lejeră şi să ne hidratăm corespunzator.
Alergiile la medicamente sunt reacţii adverse la medicamente produse exclusiv prin mecanisme imunologice, a declarat, pentru SănătateaTV, dr. Irina Bucur, medic primar Alergologie şi Imunologie, la Spitalul Clinic “Nicolae Malaxa”. “Ce este de reţinut, continuă dr. Irina Bucur, este faptul că diferenţa dintre cele două reacţii o face medicul, nu pacientul. Diferenţele sunt semnificative şi prezintă risc diferit, a precizat dr. Irina Bucur, dar mai important este că manifestarile clinice se pot suprapune peste cele alergice, situaţie în care vizita la alergolog este obligatorie”.
Simptomatologia alergiilor la medicamente este variată, susţine dr. Irina Bucur. Potrivit dr. Irina Bucur, simptomele unei alergii la medicamente pot să fie uşoare sau spectaculoase, intense. Pot apărea reacţii cutanate, care îngrijorează de obicei pacientul sau chiar anafilaxia (foarte gravă).
Semnele unei alergii medicamentoase pot să debuteze oricând după ce pacientul începe să-şi administreze un medicament. Momentul de declanşare a reacţiei alergice medicamentoase depinde de toleranţa individului la acel medicament. Dr. Irina Bucur susţine că reacţia alergică la medicamentul administrat poate fi precoce (la câteva minute după iniţierea tratamentului) şi alergii medicamentoase tardive (la câteva săptămâni).
Frecvenţa de apariţie a alergiilor la medicamente, în raport cu alte tipuri de alergii este destul de mare, în ultimul timp. “Va mărturisesc că, în ultimul timp, incidenţa reacţiilor adverse medicamentoase este foarte mare”, a declarat dr. Irina Bucur. În acelasi timp, îmbucurător este şi faptul că adresabilitatea la alergolog a crescut. Motivele pentru care tot mai mulţi pacienţi vin la alergolog cu alergii la medicamente este, în primul rând, polipragmazia (prescripţia excesivă de medicamente pentru o boala cronică), dar şi automedicaţia. “Mulţi pacienţi îşi administrează singuri medicamente, fără indicaţia medicului”, a precizat dr. Irina Bucur. Şi tratamentele în doze mari, prelungite pot declanşa alergii la medicamente.
Dincolo de toate acestea, există pacienţi predispuşi la anumite reacţii medicamentoase şi pacienţi cu defecte metabolice. Din păcate, spune dr. Irina Bucur, majoritatea pacienţilor fie suferă de afecţiuni ce permit temporizarea, fie vin la medic în număr mare, dar după ce au ieşit din criza reacţiilor severe.
Ca metode de diagnosticare, dr. Irina Bucur aminteşte testele cutanate de tip prick sau cele intradermice. Pentru a evita alergiile medicamentoase, se recomandă evicţia cu moleculele medicamentului alergizant sau substituţia acestuia cu medicamente la fel de eficace. Mai există şi posibilitatea desensibilizării la medicamente, dar doar pentru câteva tipuri de alergii medicamentoase.
Întrebată care sunt cele mai alergice clase de medicamente, dr. Irina Bucur a declarat că betalactaminele (din care fac parte şi penicilinele) sunt cele mai alergizante medicamente. De asemenea, alergizante sunt şi antiinflamatoarele nesteroidiene şi medicamentele pentru tratamentul bolilor cardiovasculare.
Alergiile la insecte apar în urma înţepăturilor acestora, deoarece persoana inhalează emanaţii din corpul insectei care a înţepat o anumită zona a corpului, a declarat, pentru SănătateaTV, dr. Carmen Ionescu, medic primar medicină de familie. Aceste emanaţii emise de insecte, devin antigene şi, introduse în organismul uman, determină o reacţie alergică, explică dr. Carmen Ionescu.
Principalele simptome care anunţă o alergie la înţepătura unei insecte sunt roşeaţa, urticaria, umflarea gâtului şi a limbii (mai exact, a glotei), dificultăţi în respiraţie, ameţeală, greaţă sau vărsături şi, spune dr. Carmen Ionescu, se poate ajunge la şocul anafilactic.
Ca modalităţi de tratament, dr. Carmen Ionescu susţine că alergiile la insecte sunt greu de identificat, chiar şi pentru specialistul în alergologie. Cu toate acestea, profilactic, se poate realiza hipersensibilizarea specifică, cu extract total de corp de insect sau cu extract de venin.
Persoanele care se ştiu alergice la veninul de albine sau de viespi, trebuie să îşi ia unele masuri de precauţie ca: evitarea folosirii parfumurilor şi a deodorantelor care atrag insectele, acoperirea mâncării şi a resturilor menajere sau evitarea purtării ţesăturilor înflorate, a mai adaugat dr. Carmen Ionescu.
Alergiilela praf sunt cauzate de acarieni, a declarat, pentru SănătateaTV, dr. Carmen Ionescu, medic primar medicină de familie. Acarienii sunt acele microorganisme din familia arahnidelor (ca şi păianjenii), care au ca habitat zonele calde şi umede.
Locuinţele noastre reprezintă spaţiul propice de dezvoltare a acarienilor, spune dr. Carmen Ionescu. Aceştia există în perne, lenjerii de pat, pe jucării, în dulapuri, pe covoare sau pe diverse decoraţiuni de paie, completează dr. Carmen Ionescu. Din păcate, spune dr. Carmen Ionescu, nu scăpăm de acarieni nici cu ajutorul insecticidelor sau a detergenţilor, deoarece, rămân excrementele lor, foarte alergizante pentru organism.
Potrivit dr. Carmen Ionescu, semnele care ar trebui să ne dea de gandit că avem o alergie la praf sunt strănutul continuu, rinoreea (secreţia nazală) care poate să persiste până la şapte zile, iritaţii ale conjunctivei, mâncărimi, lacrimare abundentă sau roşeaţă la nivelul pielii. Putem manifesta alergii la praf şi dintr-o cauză genetică, majoritatea persoanelor alergice având o predispoziţie genetică, explică dr. Carmen Ionescu.
Pentru a evita reacţiile alergice, este recomandat să ne ferim de praf, pe cât posibil. Persoanele predispuse ar trebui să facă curaţenie purtând o mască, sfătuieşte dr. Carmen Ionescu. De asemenea, spaţiile în care locuim trebuie aerisite în mod regulat, lenjeriile de pat trebuie spălate la zece zile, la o temperatură înaltă, de 60-80 de grade.
Dacă simptomele nu dispar, în ciuda recomandărilor enumerate anterior, dr. Carmen Ionescu sustine ca persoanele în cauză trebuie să consulte un alergolog care le va face o anamneză şi nişte teste specifice pentru a stabili natura alergenului. Aceste teste se fac prin injectarea unor substanţe, la nivel cutanat, iar dacă, după câteva minute, pe zona injectată, apare roşeaţă, tumefiere sau prurit, se poate confirma o alergie la praf, explică dr. Carmen Ionescu.
Alergiile sunt boli complexe, produse de organismul uman, la contactul cu unele substanţe din mediu (alergeni), a declarat, pentru SănătateaTV, dr. Poliana Leru, medic primar alergolog şi internist, în cadrul Spitalului Clinic “Colentina”. Aceste afecţiuni, continuă dr. Poliana Leru, depind de particularităţile substanţei alergene, ale organismului, precum şi de cele ale organului afectat.
Substanţele care declanşează alergia pot ajunge în organism pe cale respiratorie (inhalată), prin ingerare (alergii alimentare) sau prin administrarea unor medicamente. În funcţie de zona afectată, dr. Poliana Leru susţine că reacţiile alergice pot fi de mai multe tipuri. Astfel, distingem reacţiile cutanate ca dermatita atopică, urticariile sau angioedemul, alergii respiratorii ca rinita alergică sau astmul bronşic, manifestări digestive, cum este refluxul gastro- esofagian sau alergii severe, ca cele anafilactice, explică dr. Poliana Leru.
Putem vorbi şi despre alergii sezoniere, cum sunt cele date de polenul gramineelor (la începutul verii), de pomii infloriţi, la începutul primaverii, sau de buruieni şi alte ierburi salbatice, susţine dr. Poliana Leru.
Simptomatologia reacţiilor alergice variază după tipul alergenului şi după organul afectat. Dr. Poliana Leru atrage atenţia că, deşi de cele mai multe ori o mâncărime a pielii trădează o alergie, nu întodeauna o reacţie alergică se manifestă prin mâncărimi. Semnele care pot indica prezenţa unei alergii, spune dr. Poliana Leru, sunt strănutul, tusea, rinita, mâncărimi ale nasului, crizele de sufocare (în cazul astmului bronşic) sau, alte manifestări mai puţin specifice ca intoleranţa alimentară.
În diagnosticarea alergiior se face apel la un plan complex de investigaţie a pacientului, susţine dr. Poliana Leru. Potrivit domniei sale, acest plan urmăreşte identificarea alergenului responsabil de declanşarea simptomelor, posibila existenţă a unei predispoziţii genetice a pacientului (starea de atopie), precum şi confirmarea alergiei.
Tratamentul reacţiilor alergice este la fel de complex ca şi procesul de diagnosticare, explică dr. Poliana Leru. Un lucru esenţial de reţinut este acela că se poate obţine o remisiune de durată (câţiva ani) a alergiilor, dar nu putem vorbi despre o vindecare definitivă, atrage atenţia dr. Poliana Leru. În ameliorarea alergiilor, dr. Poliana Leru spune că se utilizează medicamentele antihistaminice care calmează, pe moment, suferinţa pacientului, medicamente mai puternice ca cele cortizonice sau antiinflamatorii, administrate oral (tablete), inhalator, la nivelul nasului sau topic (pe piele). Pentru efecte de durată, se face apel la imunoterapie(administrare de vaccinuri), care influenţează evoluţia bolii, a declarat dr. Poliana Leru.
Potrivit dr. Poliana Leru, studiile de specialitate au dovedit ca imunoterapia reduce riscul apariţiei altor alergii; de exemplu, în cazul copiilor cu rinită alergică, un vaccin reduce riscul apariţiei astmului bronşic, a explicat dr. Poliana Leru.
O mare parte dintre alimentele consumate în fiecare zi pot da, prin substanţele pe care le conţin, reacţii alergice alimentare, a declarat, pentru Sănătatea TV, dr. Poliana Leru, medic primar Alergologie şi Boli Interne, din cadrul Spitalului Clinic “Colentina”. “Avem o lista de 6-8 alimente puternic alergizante, printre care: făina, cerealele, ouăle, laptele, peştele şi fructele de mare, fructele nucifere (alune, arahide etc.) sau seminţele (exemplu, susanul)”, a declarat dr. Poliana Leru.
O categorie aparte o reprezintă conservanţii alimentari, spune dr. Poliana Leru, fiind cel mai greu de identificat, deoarece alimentaţia modernă este plină de aditivi alimentari.
Simptomele care apar în cazul alergiilor alimentare nu sunt neapărat specifice, explică dr. Poliana Leru. La copii pot apărea vărsături sau greaţă, în urma consumării unui anumit aliment, dar sunt necesare investigaţii complexe pentru a elimina suspiciunea unui ulcer sau a unei gastrite, atrage atenţia dr. Poliana Leru.
Un prim pas în tatamentul unei alergii alimentare este înlăturarea substanţei depistate ca fiind alergizantă. Ulterior, pacientul va urma o dieta restrictivă, din care se va exclude alimentul cu risc mare de alergii şi se va urmari evoluţia acestuia în timp. Potrivit dr. Poliana Leru, dacă simptomele dispar, se reintroduce, progresiv, în dietă alimentul considerat alergizant. În cazul în care semnele reapar, există o confirmare a alergiei şi se continuă cu teste de provocare, sub supraveghere medicală, a mai adăugat dr. Poliana Leru.
Enzima NDM1 este o enzimă “la modă”, spune conf. dr. Irina Codiță, medic primar microbiolog la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare “Cantacuzino”. Domnia sa a declarat, pentru SănătateaTV, că bacteriilerezistente la antibiotice au devenit o problemă de sănătate publică prioritară. “Enzima NDM1, din categoriaeste doar una dintre miile de enzime pe care bacteriilele pot elabora” ”, a precizat conf. dr. Irina Codiţă. Mai mult decât atât, conf. dr. Irina Codiţă atrage atenţia că bacteriile care posedă enzime ce dezactivează antibioticele, se multiplică în prezența antibioticelor. Bacteriile rezistente sunt astfel selectate prin administrarea antibioticelor, in defavoarea bacteriilor sensibile, care mor in prezenţa antibioticelor. În acest fel, antibioticele câştigă teren, completează conf. dr. Irina Codiţă.
Locul în care se dezvoltă aceste bacterii poate fi organismul uman, mediul sau unitățile spitalicești. Acestea din urmă sunt cele mai frecvente habitate pentru bacterii, explică conf. dr. Irina Codiţă, amintind secțiile de chirurgie, reanimare sau de terapie intensivă. “Aici sunt internați pacienții cu cele mai grave probleme de sănătate, cu un sistem de apărare deficitar, care sunt foarte sensibili la infecţii şi constituie surse de răspândire a microbilor”, a declarat conf. dr. Irina Codiţă.
Cu toate acestea, este falsă ipoteza că toate infecțiile cu astfel de bacterii reprezintă exclusiv o culpă medicală. “Din totalitatea infecțiilor, doar o treime se pot evita, restul fiind produse de flora pacientului”, susţine conf. dr. Irina Codiţă
În combaterea acestor bacteriirezistente la antibiotice se poate interveni, cu dificultate, cu arsenalul terapeutic reprezentat de antibiotice. Însă, “dacă nu conservam acest arsenal de antibiotice, de care dispunem acum, în timp, acesta va deveni ineficient”, atenționează conf. dr. Irina Codiţă, exemplificând situațiile în care medicii, pentru a se acoperi, prescriu antibiotice în tratamentul unei infecții virale, fără a fi necesar. În acest mod, antibioticele selectează bacteriilerezistente acestea rămân în organism și, mai târziu, creează probleme grave de sănătate, explică conf. dr. Irina Codiţă.
Ca măsuri de profilaxie, dar şi de evitare a răspândirii afeţiunilor, se recomandă ca pacientul bolnav să fie izolat, iar personalul medical să acţioneze cu maximă prudenţă pentru a nu se contamina cu bacterii rezistente.
Tot din categoria bacteriilorrezistente la antibiotice fac parte și staphylococcus aureus, care prezintă rezistență la meticilină, unii bacili gram negativi, care acționează asupra penicilineiși a cefalosporinelor, susţine conf. dr. Irina Codiţă.
Dr. Laura David, Medic Primar Alergologie şi Imunologie Clinică, Clinca Academica
Alergia la polen este o reacţie exagerată a organismului la anumite substanţe alergene prezente în mediul înconjurător. Aceste substanţe produc anumiţi anticorpi care declanşează un şir de reacţii în urma cărora apar manifestările alergiei la polen.
Simptomele alergiei la polen sunt asemănătoare celor unei răceli. Apar, aşadar, manifestări precum strănutul, rinoreea apoasă (scurgeri nazale), pruritul nazal, ocular şi cel faringial. Simptomele persistă, în general, pe durata sezonului de polenizare.
Cele mai periculoase, cu un potenţial ridicat alergen sunt polenurile anemofile, cele care sunt purtate de vânt. De asemenea, pot produce reacţii alergice şi polenurile entemofile, transportate de insecte.
Alergiile la polen apar începând cu vârsta de 7 – 8 ani. Rareori, aceste afecţiuni debutează după 40 de ani. Alergiile de acest tip nu pun în pericol viaţa pacientului, însă, afectează calitatea vieţii, împiedicând desfăşurarea activităţilor fizice, profesionale sau şcolare, tulburând somnul şi scăzând capacitatea de concentrare.
Diagnosticarea şi tratarea corectă a alergiilor este extrem de importantă. În cadrul Clinicii Academica, pacienţii pot beneficia de truse standardizate de testare a alergenilor de mediu cât şi a celor alimentari. Totodată, centrul dispune de laboratoare unde pot fi efectuate determinări specifice de sânge.
