Chirurgie Generală

În fiecare an, în România se nasc o mie de copii cu malformaţii cardiace congenitale. Din păcate, se pot opera doar 500-600 de copii pe an, restul fiind condamnaţi să facă diverse complicaţii sau chiar să moară. La o vârstă fragedă, aceste malformaţii cardiace congenitale se pot opera cu succes, pacientul putând avea apoi o viaţă normală.  „Malformaţiile cardiace congenitale pot fi tratate cu succes în primele etape ale bolii, când copilul este mic. Dacă aceste boli sunt diagnosticate la 40-50 de ani, riscurile sunt foarte mari şi posibilitatea de recuperare este mică. Ca frecvenţă, o parte dintre malformaţiile cardiace congenitale sunt afecţiuni acceptabile ca risc - canal arterial permeabil, defect septal interarterial sau ventricular, dar foarte frecvente sunt traspoziţiile de vase mari care sunt operaţii complicate.”, a declarat Prof. Dr. Mircea Bârsan, Şeful Clinicii de Chirurgie Cardio-Vasculară din cadrul Institutului Inimii „Nicolae Stăncioiu” Cluj-Napoca. Salvarea unui copil cu o malformaţie cardiacă congenitală este realizată de o echipă complexă. Pediatrul vede copilul, cardiologul pediatru pune diagnosticul, iar chirurgul, anestezistul şi cardiologul pediatru stabilesc când este oportună realizarea intervenţiei chirurgicale deoarece sunt cazuri în care malformaţiile congenitale cardiace se rezolvă de la sine. Cardiologul pediatru va urmări apoi evoluţia copilului. „Copilul nou-născut cu o malformaţie congenitală cardiacă trebuie să fie urmărit până când se întrunesc condiţiile optime pentru realizarea intervenţiei chirurgicale deoarece imediat după naştere riscurile sunt mai mari”, a adăugat Prof.Dr. Mircea Bârsan. După operaţie, copilului i se administrează medicamentaţia necesară. Părinţii trebuie însă să ştie că un astfel de copil trebuie urmărit pe tot parcursul vieţii de către un medic specialist. La Institutul Inimii din Cluj-Napoca sunt operaţi cu succes sute de copii.  Activitatea la Secţia de Chirurgie Cardiacă Pediatrică a început în urmă cu 10 ani, iniţiator fiind Prof.Dr. Mircea Bârsan. „Institutul Inimii are cea mai mare experienţă în domeniul chirurgiei malformaţiilor congenitale cardiace şi este primul centru care a început să practice această chirurgie. Acum facem eforturi pentru a obţine fonduri pentru înfiinţarea unei secţii separate de chirurgie cardiacă pediatrică dedicată cardiopatiilor congenitale.”, a  spus Dr. Manuel Chira, medic primar chirurg Institutului Inimii „Nicolae Stăncioiu” Cluj-Napoca.  

Pacienţii cu anus abdominal sau anus contra naturii au nevoie de nişte dispozitive pentru acumularea materiilor fecale. Cele importate de firma Ortopedica sunt realizate pe baza tehnologiilor de ultimă oră, din materiale de calitate conform standardelor europene. Pungile oferă discreţie, siguranţă şi confort. Pungile pentru acumularea materiilor fecale pot fi de două tipuri, respectiv cele fără evacuare, care sunt de unică folosinţă şi cele cu evacuare, pe care pacientul le poate refolosi. După ce punga este umplută de materii fecale sau de gaze, aceasta poate fi golită, iar clema cu care este prevăzută o va închide apoi etanş. Conf.univ.dr. Laurenţiu Beluşică, medic primar chirurg, şef secţie Chirurgie Generală Spitalul Militar de Urgenţă “Prof. dr. Dimitrie Gerota”, spune că aceste pungi sunt foarte practice deoarece orificiul de acumulare a pungii poate fi reglat în funcţie de mărimea colostomei. Dacă pacientul respectă o igienă corespunzătoare, pungile cu evacuare pot fi folosite chiar şi două zile, în funcţie şi de numărul scaunelor şi de cantitatea materiilor fecale. O altă calitate a pungilor comercializate de firma Ortopedica este faptul că acestea sunt confecţionate dintr-un material antialergen. Înainte de a monta pungile, pacientul trebuie să folosească produse de curăţire a tegumentului. Firma Ortopedica oferă şi astfel de produse de înaltă calitate. De astfel de pungi va avea nevoie şi o femeie operată de conf.univ.dr. Laurenţiu Beluşică. Pacienta suferindă de cancer de rect superior a fost operată laparoscopic. Cum tumora nu poate fi deocamdată extirpată, i s-a realizat un anus contra naturii pentru a putea avea tranzit, iar după ce va efectua şedinţele de iradiere şi chimioterapie, se va putea realiza şi operaţia de extirpare a tumorii.   

Pentru mai multe detalii privind pungile pentru colostomie vizitaţi şi www.ortopedica.ro

Incontinenţa urinară de efort poate fi tratată prin montarea unor dispozitive de bandă suburetrală, o operaţie uşoară în urma căreia pacientele se recuperează foarte repede. Conf.univ.dr. Laurenţiu Beluşică, medic primar chirurg, şef secţie Chirurgie Generală Spitalul Militar de Urgenţă “Prof. dr. Dimitrie Gerota”, prezintă în exclusivitate la SănătateaTV o operaţie pentru tratarea incontinenţei urinare de efort la o pacientă cu vârsta de 63 de ani, cu două naşteri naturale. Pacienta s-a prezentat după trei ani de evoluţie a bolii, această intervenţie fiind necesară pentru tratarea incontinenţei urinare. Firma Ortopedica vine cu acest produs nou care se numeşte dispozitiv de bandă suburetrală pentru incontinenţă urinară, un produs  realizat în Germania de firma SERASIS. “Dispozitivul de bandă suburetrală  pentru incontinenţa urinară  de la Ortopedica este o bandeletă îngustă cam de 1 cm şi lungă de 20-30 cm şi este fabricată din polipropilenă monofilament. Bandeleta este un material neresorbabil, rămâne la locul implantat tot restul vieţii. Sunt zeci de ani de folosire a acestui dispoztiv, fără efecte adverse.”, explică conf.univ.dr. Laurenţiu Beluşică. Prin mici incizii intravaginale, chirurgul introduce bandeleta, similar unui laţ, pentru a susţine uretra şi a o readuce la poziţia normală.  Bandeletele au nişte cute laterale care permit fixarea lor fără posibilitatea de a aluneca. Bandeletele sunt decontate integral de Casa de Asigurări de Sănătate. Intervenţia operatorie pentru tratarea incontinenţei urinare este de scurtă durată, între 10 şi 15 minute, în rare cazuri până la 20 de minute. Maniera de montare a bandeletelor este extrem de simplă, iar plaga operatorie este foarte mică. Pacienta se recuperează  după operaţia de incontinenţă urinară în cel mult 24 de ore. Unele paciente părăsesc spitalul chiar în seara intervenţiei. Sunt şi cazuri în care pacientele nu solicită niciun fel de analgezic după operaţie.

Pentru mai multe detalii privind banda suburetrală pentru incontinenţa urinară vizitaţi şi www.ortopedica.ro

Examenul de rezidenţiat s-a încheiat însă partea grea abia acum începe. Este vorba despre repartizarea pe specializare şi repartizarea pe spital.

Chirurgia a fost anul acesta o specializare evitată de studenţii cu punctaje mari obţinute la examenul de rezidenţiat. Prof. dr. Mircea Beuran ne-a povestit despre ce înseamnă chirurgia şi viaţa de chirurg.

"Chirurgia este o specializare foarte grea, cu responsabilităţi foarte mari, care presupune luarea unor decizii foarte clare. Chirurgul este dependent de o echipă, lucrează sub presiunea timpului, a bolii, a urgenţei şi a complicaţiilor care pot să apară. Chirurgia presupune efectuarea a şase ani de rezidenţiat pentru a ajunge specialist. Ca specialist mai ai nişte ani de ucenicie pentru a învăţa şi participa la toate tipurile de intervenţii chirurgicale. Apoi realizezi că ai nevoie de o echipă bună pentru a avea acces la diversitatea chirurgicală", a explicat prof. dr. Mircea Beuran, reporterului SănătateaTV.

Potrivit acestuia, în fiecare an există 3-4 rezidenţi care se regândesc asupra actului de pregătire ca rezidenţi pe chirurgie, ajungând la concluzia că nu pot ţine ritmul cu viaţa de chirurg.
 

"Este o operaţie care, atunci când nu este făcută bine, poate avea rezultate dezastruoase", a explicat prof. dr. Ioan Cordoş, medic primar chirurgie toracică şi chirurgie generală, în cadrul Institutului Naţional de Pneumologie "Marius Nasta".

Pacientul a suferit o rezecţie laringo traheală menită să îi redea capacitatea de a vorbi şi de a respira fără ajutorul dispozitivelor.

"Pacientul a fost operat pentru un cancer de tiroidă în urmă cu ceva vreme şi ca urmare a amplorii operaţiei s-a considerat că este util să i se pună o traheostomă. În urma controlului efectuat am constatat că pacientul poate vorbi şi respira chiar dacă îşi acoperă traheostoma, ceea ce ne-a făcut să sperăm că putem să o suprimăm în aşa fel încât acesta să poată respira pe căi naturale", a explicat prof. dr. Ioan Cordoş.
 

Ruptura de perineu mai este numită şi ruptura veche de perineu deoarece majoritatea femeilor amână foarte mult rezolvarea terapeutică a acestei probleme.
Ruptura de perineu este o afecţiune ce apare numai la femeile care au născut, de regulă un copil mai mare – macrosom, pe cale naturală, potrivit conf. Univ. Dr. Laurenţiu Beluşică, seful Secţiei Chirurgie Generală, din cadrul Spitalului Militar de Urgenţă "Prof. Dr. Dimitrie Gerota".

“Ruptura de perineu nu este obligatoriu să apară la orice femeie care naşte pe cale naturală. De asemenea ruptura de perineu nu este legată de momentul imediat naşterii, ea putând să se declanşeze chiar şi la câţiva ani de la producerea naşterii”, a explicat conf. Univ. Dr. Laurenţiu Beluşică.

Conform acestuia, una dintre principalele cauze ale apariţiei rupturii de perineu este trecerea fătului prin micul bazin. Deşi gravida are structurile moi pregătite pentru trecerea fătului – relaxate, îmbibate cu apă, naşterea naturală poate lăsa rupturi care ulterior se cicatrizează dar care uneori nu mai ajung în stadiul anatomic iniţial, fapt ce duce în timp la instalarea aşa numitei rupturi de perineu.

“Tratamentul rupturii de perineu reprezintă o preocupare constantă a medicilor chirurgi. Este important să se înţeleagă faptul că procedeele nechirurgicale nu au nicun efect, ele fiind dăunătoare pacientei deoarece îi lasă o falsă senzaţie de bine întârziind în acest fel ajungerea în mediul chirurgical pentru a a se opera această ruptură de perineu”, a afirmat dr. Beluşică.

Tratamentul rupturii de perineu presupune folosirea unei bandelete din material textil, asemănător celui folosit la herniile inghinale. Bandeletele se montează în spaţiul situat înapoia mucoasei vaginale împingând vezica şi tot complexul vezical la locul lui în micul bazin, împiedicând astfel ieşirea vezicii în afară şi lăsând anatomia în stadiu normal.

Tratamentul rupturii de perineu ce presupune folosirea bandeletelor din material textil presupune efectuarea unei operaţii relativ uşoare, care este foarte bine suportată de pacient. Acest tip de tratament al rupturii de perineu este folosit cu succes la femeile tinere care încă mai au activitate sexuală.

Recuperarea post operatorie este extrem de simplă, în următoarea zi de la operaţie pacientei fiindu-i scoasă sonda urinară şi pansamentul, în unele cazuri ea putând fi chiar externată.

Prof. dr. Ionel Sinescu, Director Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal, Institutul Clinic Fundeni

Prof. dr. Ionel Sinescu, directorul Centrului de Chirurgie Urologică, Dializă și Transplant Renal Fundeni, a realizat marţi, 31 martie 2009, o operaţie de transplant renal. Intervenţia a constat în recoltarea unui rinichi de la un donator în viață, în vârstă de 34 ani, și transplantarea acestuia unui bărbat de 33 ani, cei doi pacienți fiind frați. Primitorul suferea de o insuficiență renală gravă, iar transplantul era ultima soluție pentru a-i salva viața.

Echipa de medici care a efectuat operația e transplant de rinichi a fost condusă de prof. dr. Ionel Sinescu, care se află aproape de numărul a  1000 de trasplanturi renale realizate. Anestezist a fost dr. Domnișor Liliana, secondat de conf. dr. Dârza Mihai. Din echipă au mai făcut parte dr. Baston Cătălin, medic specialist, dr. Șerbănescu Bogdan, medic primar, dr. Pavel Codruț, dr. Margaritis Silviu, rezident , și dr. Bartoș Alin, rezident.

Cele două operații, de recoltare și transplant de rinichi, s-au derulat simultan, pregătirea rinichiului recoltat fiind realizată în 30 minute. Întreaga operațiune de transplant a durat aproape 4 ore. Ambii pacienți se află în stare bună și vor putea fi externați după cel mult o săptămână în care vor fi ținuți sub observația medicilor.

Transplantul renal se impune atunci când funcţia renală a pacientului este pierdută, mai exact atunci când creatinina serică depăşeşte 5 – 6 mg% în organismul subiectului bolnav. Transplantul de rinichi este indicat înainte ca bolnavul să suporte dializa.

Prin transplantul renal se substituie morfologic organul care nu mai funcţionează, fiind astfel recuperată funcţia epuratoare şi funcţia de glandă endocrină a rinichiului.

În momentul de faţă, pe lista de aşteptare pentru transplant de rinichi la Institutul Clinic Fundeni se află peste 700 de pacienţi. Pentru anul 2009, există o finaţare asigurată pentru aproximativ 125 de transplanturi.