Chirurgie Generală

În România există o legislaţie privind prelevarea de organe de la donatori în moarte cerebrală: Titlul 6 din legea 95 privind reforma în sănătate, o lege a transplantului extrem de modernă şi eficientă care a înglobat toate prevederile europene privind activitatea de transplant, o lege foarte flexibilă. Până acum au fost peste 200 de transplanturi de rinichi şi ficat făcute de la donatori în viaţă (de obicei rude de gradul I). Cei care donează cel mai uşor organele sunt mamele, pentru a-şi salva copii.

Se urmărește schimbarea acordului explicit şi scris cu tipul de acord rezumat în care orice cetăţean are timp în timpul vieţii să-şi exprime intenţia de a nu fi un donator de organe post mortem. Acest proiect de lege oferă posibilitatea ca această opţiune să fie exprimată fie la un telefon gratuit, fie printr-o hârtie scrisă, sau discuţie cu familia, fie prin informarea medicului de familie. Orice modalitate care poate fi luată în calcul şi credibilă că cetăţeanul nu a dorit să fie un donator post-mortem. Se urmăreşte să nu mai fie obligatoriu ca familia să semneze un anumit formular tipizat că este de acord cu prelevarea şi ce anume să se stipuleze. Este mult mai corect ca cetăţeanul să dispună de corpul său în condiţii decente și de a lua o decizie liber consimţită fără nici un fel de constrângere. Coordonatorii de transplant sunt foarte greu de găsit; trebuie să ai o anumită structură şi disponibilitate . Coordonatorul de transplant nu are voie să închidă niciodată telefonul, să nu fie ocupat niciodată. Nu întotdeauna se găsesc oameni disponibili la un asemenea efort – este motivul pentru care România dispune de un număr extrem de mic de coordonatori- în total sunt 7 coordonatori în toată ţara.

Pacientul care a fost selectat trebuie să-şi administreze tratamentul pe care îl avea până în momentul respectiv, să nu omită să vină la controalele medicale periodice, să asculte toate indicaţiile medicului curant, să se ferească de răcelile care apar în special în sezonul rece. Riscurile unui transplant implică riscurile obişnuite ale oricărei intervenţii chirurgicale.

Riscurile perioadei de convalescenţă sunt legate de fenomenele de rejet: acut, supraacut, mai rar cronic.
Tratamentul pacientului transplantat se face toată viaţa. Medicaţia se reduce, pe măsură ce trec anii, dar numai ca şi cantitate, niciodată nu va scădea definitiv. Medicaţia este suportată integral de bugetul statului pe un program de transplant al Ministerului Sănătăţii. Pe lângă un tratament medicamentos se impune şi un anumit stil de viaţă, civilizat din punct de vedere al igienei. Pacienţii transplantaţi sunt persoane active care trebuie să muncească, dar condiţiile de muncă nu pot fi condiţii care să-i afecteze integritatea plămânilor, sau a inimii. După un transplant de organ recuperarea este în general de aproape 100%. Alimentaţia are un rol în sensul în care alimentaţia trebuie să fie una echilibrată, care să cuprindă toate principiile nutritive şi să evite excesele (în special de alcool şi mâncăruri foarte grase). Costurile intervenţiei sunt suportate integral de către Programul Naţional de Transplant, program finanţat de Ministerul Sănătăţii din banii de taxă de viciu.

Boala varicoasă reprezintă o afectare a pereţilor vasculari ai memembrelor inferioare. Principalele simptome ale aceste afecţiuni sunt senzaţia de durere şi greutate la nivelul picioarelor, însoţită de apariţia dilataţiilor varicoase la subnivelul genunchiului.

Fără compatibilitate între donator şi pacient nu se poate efectua prelevarea de organe. Nu se poate pune un organ unui pacient căruia nu îi este compatibil, deoarece face reject, iar rejectul nu poate fi stăpânit. În momentul în care familia este de acord se declanşează un procedeu de căutare a primitorilor. Imediat este scanat din punct de vedere imunologic pacientul, respectiv donatorul, iar prin intermediul calculatorului se caută compatibilitatea cea mai bună din cadrul persoanelor aflate pe listele de aşteptare.
După ce este identificată compatibilitatea sunt căutate persoanele şi aduse în cel mai scurt timp la spital pentru efectuarea procedurilor de transplant. De obicei sunt aduse mai multe persoane pentru că anumite teste trebuie repetate chiar înaintea transplantului şi atunci trebuie aduse mai multe perechi de persoane pentru ca, dacă la un anumit primitor nu mai corespund criteriile de compatibilitate sau nu se află în situaţia de a primi un organ să-l primească altcineva care are compatibilitatea imunologică apropiată cu cel ales iniţial. Alegerea primitorului se face strict pe criterii medicale de compatibilitate. Nu există o ierarhie pe lista de aşteptare pe lista de aşteptare. Există o listă de aşteptare din cadrul căreia se aleg persoanele compatibile, indiferent pe ce poziţie sau număr ar fi făcute acolo. Nu există poziţie ierarhică pe lista de aşteptare. Cei care stau mult pe listele de aşteptare stau aşa din cauză că nu se găseşte donatorul cu organul compatibil. Prelevarea de organe este frecventă; 60 de donatori sunt aflaţi în moarte cerebrală şi au nevoie de prelevarea de organe, iar numărul se dublează anual.
 

SănătateaTV transmite în premieră pentru internetul românesc un interviu cu dr Victor Zota, Directorul Executiv al Agenției Naționale de Transplant, care dezvăluie informații vitale pentru pacienții interesați de transplantul pulmonar.

Dr. Zota ne oferă date importante despre primul transplant pulmonar care se va efectua în România. Mai mult decât atât, cei care vizionează emisiunea pot afla, care sunt persoanele care pot beneficia de această intervenţie, care este gradul de risc, cum se desfășoară această procedură și mai ales, dacă există multe persoane pe lista de așteptare.

Emisiunea a fost realizată în urma mesajelor trimise la redacţia www.sănătateatv.ro de către persoanele care doreau să afle mai multe informaţii despre această procedură, care se va realiza în premieră în România.