-
Leucemia acută, o mare urgenţă hematologică
Leucemiile sunt un grup de afecțiuni hematologice, caracterizate prin proliferarea malignă a leucocitelor, adică a globulelor albe, în măduva osoasă, acolo unde globulele albe sunt produse. Leucemia este un fel de cancer al celulelor din sânge.
Leucemiile se împart în două categorii: Leucemii Acute şi Leucemii Cronice.
Leucemiile acute sunt cele mai dramatice. În cadrul acestor leucemii proliferarea se face cu elemente tinere, mai exact celule denumite blaști. Formele de leucemie acută sunt de două tipuri: leucemii limfoblastice acute și leucemii mieloblastice acute.
Există trei mari sindroame care conturează această afecțiune atât de temută: sindromul anemic, sindromul hemoragic și sindromul infecțios. Pentru că prolifrarea are loc în măduvă, cu celule tinere și maligne, toate celelalte serii ale sângelui sunt anihilate, sunt împiedicate să se dezvolte normal.
Un pacient cu leucemie acută prezintă anemie severă, cu palore și cu tot ceea ce decurge dintr-o anemie severă, oboseală, lipsă de putere, fatigabilitate extremă. Poate să prezinte febră pe fondul unui sindrom infecțios, cu diverse localizari și cu tot felul de infecții. Mai mult decât atât, poate să aibă hemoragii, epistaze adică hemoragii nazale sau echimoze, ceea ce în limbaj popular se numesc vânătăi.
Cel mai simplu și elementar examen care se face pentru diagnostic este o hemogramă, care obligatoriu trebuie citită microscopic. La un examen corect efectuat și interpretat microscopic se pot celulele blastice, acele leucocite tinere, maligne, cu caracter complet diferit față de leucocitele normale.
„Nu întotdeauna leucemie înseamnă număr mare de leucocite și nu întotdeauna un număr mare de leucocite înseamnă leucemie. În principal infecțiile pot să dea un număr crescut de leucocite” atenționează dr. Iulia Constantinescu, medic primar medicină internă, Institutul Național de Hematologe Transfuzională.
După ce s-a depistat că pacientul are leucemie, acesta trebuie trimis într-o clinică de specialitate, unde se va efectua puncția medulară la care se poate vedea gradul de infiltrație medulară și va fi inițiat tratamentul de specialitate.
Tratamentul pentru leucemiile acute este destul de dur. Este vorba despre cure citostatice care sunt individualizate în funcție de tipul de leucemie. În plus, pentru cei care au posibilitatea să facă un transplant medular, în țară sau în străinătate, acesta este cel cu viză curativă, cel care poate eradica tumora malignă.
-
Fondurile alocate pentru tratarea hemofiliei sunt insuficiente
Caracterizată prin lipsa unui factor de coagulare, fără de care nu se poate forma cheagul de sânge eficient pentru a opri o hemoragie, hemofilia este o boală ereditară, cu care omul trăieşte toată viaţa. În acest context, pacientul are nevoie de un tratament adecvat, însă fondurile alocate pentru tratarea hemofiliei sunt insuficiente, potrivit preşedintelui Asociaţiei Naţionale a Hemofilicilor din Romania, Nicolae Oniga.
În săptămâna 11-17 aprilie 2011, Asociaţia Naţională a Hemofilicilor din România a desfăşurat campania “Înţelege viaţa în roşu”, care şi-a propus să tragă un semnal de alarmă referitor la această afectiune.
În România sunt peste 1000 de pacienţi cu hemofilie. Pentru fiecare dintre aceste persoane Asociaţia Naţională a Hemofilicilor din România a lansat, în 14 aprilie 2011, câte un balon reprezentând speranţa la o viaţă normală a fiecărui bolnav.
-
Anemia, o afecţiune hematologică
Anemia, o afecţiune hematologică, tot mai întâlnită în ultimul timp, reprezintă o calitate mai slabă a sângelui, cauzată de faptul că acesta conţine mai puţină hemoglobină decât în mod normal. Principalele simptome ale anemiei sunt stări de oboseală, lipsă de energie, dureri de cap şi stări de ameţeală. Pentru mai multe informaţii despre anemie şi despre cel mai bun tratament, am stat de vorbă cu dr. Iulia Constantinescu, medic primar, medicină internă şi hematologie, Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională “Prof. Dr. C.T. Nicolau”.
-
Bolile hematologice şi consecinţele acestora asupra organismului
Bolile hematologice sunt numeroase şi unele dintre ele extrem de grave.
De aceea, prezenţa acestor boli care afectează producerea sângelui şi a componentelor acestuia, trebuie tratată de către pacienţi cu maximă seriozitate.
Printre bolile sangvine cele mai cunoscute sunt anemia, leucemia, talasemia, mielodisplazia sau hematomielia.
Pentru a afla mai multe informaţii despre bolile hematologice am stat de vorbă cu un specialist în domeniu, dr. Iulia Constantinescu, medic primar, medicină internă şi hematologie, Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională “Prof. Dr. C.T. Nicolau”.
-
Testarea prenatala a talasemiei
Talasemia este o formă de anemie – una dintre cele mai frecvent întâlnite afecţiuni. Anemia înseamnă, în termeni mai cunoscuţi, lipsă de sânge. Cea mai frecventă formă de anemie este anemia feriprivă, un tip de anemie în care lipseşte fierul din organism.
Talasemia reprezintă lipsa hemoglobinei, a proteinei de care se leagă fierul. Lipsa hemoglobinei este determinată genetic.
Talasemia este o boală genetică, ereditară, moştenită de la părinţi. Din punct de vedere clinic, anemia poate fi uşoară, determinând apariţia talasemiei minore, sau poate fi severă, ceea ce duce la apariţia talasemiei majore.
Hemoglobina are două tipuri de lanţuri: un lanţ alfa şi unul beta. În funcţie de lanţul afectat putem vorbi despre alfa-talasemie sau beta-talasemie. Potrivit specialiştilor, mutaţiile în lanţurile alfa şi beta au apărut ca urmare a încercării organismului de a lupta cu malaria.
Talasemia minoră are foarte rar simptome, iar atunci când se manifestă simptomatic ea are caracterul unei anemii uşoare. Talasemia majoră este diagnosticată încă de la naştere, deoarece ia forma unei anemii severe.
Diagnosticarea talasemiei implică trei etape: hemograma, electroforeza de hemoglobină şi examenul molecular care permite examinarea leziunii moleculare a genei.
Talasemia nu este o boală, ci o leziune genetică. Atunci când vorbim despre talasemie minoră, nu putem să ne referim ca la o afecţiune majoră. Există situaţii când nivelul hemoglobinei scade, iar talasemia se accentuează: apariţia menstruaţiei sau a sarcinii – motiv pentru care în timpul sarcinii este necesară administrarea de suplimente pe bază de acid folic şi fier.
Talasemia majoră afectează în România aproximativ 400 de persoane. Toate acestea au anemie severă şi sunt dependente de transfuzii.
Vezi şi: Talasemia - o formă de anemie ereditară
-
Talasemia - o forma de anemie ereditara
Talasemia este o formă de anemie – una dintre cele mai frecvent întâlnite afecţiuni. Anemia înseamnă, în termeni mai cunoscuţi, lipsă de sânge. Cea mai frecventă formă de anemie este anemia feriprivă, un tip de anemie în care lipseşte fierul din organism.
Talasemia reprezintă lipsa hemoglobinei, a proteinei de care se leagă fierul. Lipsa hemoglobinei este determinată genetic.
Talasemia este o boală genetică, ereditară, moştenită de la părinţi. Din punct de vedere clinic, anemia poate fi uşoară, determinând apariţia talasemiei minore, sau poate fi severă, ceea ce duce la apariţia talasemiei majore.
Hemoglobina are două tipuri de lanţuri: un lanţ alfa şi unul beta. În funcţie de lanţul afectat putem vorbi despre alfa-talasemie sau beta-talasemie. Potrivit specialiştilor, mutaţiile în lanţurile alfa şi beta au apărut ca urmare a încercării organismului de a lupta cu malaria.
Talasemia minoră are foarte rar simptome, iar atunci când se manifestă simptomatic ea are caracterul unei anemii uşoare. Talasemia majoră este diagnosticată încă de la naştere, deoarece ia forma unei anemii severe.
Diagnosticarea talasemiei implică trei etape: hemograma, electroforeza de hemoglobină şi examenul molecular care permite examinarea leziunii moleculare a genei.
Talasemia nu este o boală, ci o leziune genetică. Atunci când vorbim despre talasemie minoră, nu putem să ne referim ca la o afecţiune majoră. Există situaţii când nivelul hemoglobinei scade, iar talasemia se accentuează: apariţia menstruaţiei sau a sarcinii – motiv pentru care în timpul sarcinii este necesară administrarea de suplimente pe bază de acid folic şi fier.
Talasemia majoră afectează în România aproximativ 400 de persoane. Toate acestea au anemie severă şi sunt dependente de transfuzii.
Vezi şi: Testarea prenatală a talasemiei
-
Campania "Doneaza sange! Salveaza o viata!"
Fundaţia Donatorilor Benevoli de Sânge a lansat campania socială “Donează sânge! Salvează o viaţă”. Campania este dezvoltată de agenţia de publicitate Logo Bigger şi acoperă toate mediile de promovare. Agentia Logo Bigger a dezvoltat un spot Tv, unul radio si o campanie de print care va fi implementata si outdoor.
În cadrul campaniei a fost inaugurată Galeria permanentă de artă la sediul Institutului Naţional de Hematologie Transfuzională Bucureşti şi va fi lansată şi expoziţia neconvenţională "Arta poate salva vieţi!”, expoziţie realizată de către artişti, absolvenţi ai Universităţii de Arte din Bucureşti.
Totodată, duminica, 14 iunie 2009, Fundaţia Donatorilor Benevoli de Sânge a celebrat Ziua Mondială a Donatorului de Sânge, acţiune ce a făcut parte din cadrul aceluiaşi program social.
-
Gamapatia monoclonala
Gamopatia monoclonală reprezintă un termen care încearcă să definească o patologie a plasmocitului, care secretă o imunoglobulină patologică.
Monoclonalitatea plasmocitară se referă la apariţia, din anumite motive nu foarte bine precizate, a unei familii de plasmocite anormale. În mod normal, în corp avem mai multe familii de plasmocite care secretă imunoglobulina (anticorpii care ne protejează împotriva bacteriilor sau infecţiilor virale).
În situaţia bolilor monoclonale apare o populaţie monoclonală care secretă un singur tip. Această populaţie monoclonală prezintă avantajul de creştere şi proliferare faţă de restul populaţiilor normale şi produsul de secreţie se va numi component monoclonal.
Identificarea anticorpilor se face prin electroforeza de proteine. Gamopatiile monoclonale reprezintă un grup de boli care pleacă de la o boală benignă.
Gamopatia monoclonală poate apărea la pacienţii normali. Pacienţii care au peste 50 de ani au acest component monoclonal prezent. Nu se ştie ce anume determină evoluţia gamopatiei monoclonale.
Este nevoie de un control periodic care trebuie făcut tot restul vieţii şi care constă în recoltare din sângele periferic. În cazul în care se prezintă o modificare a raportului va trebui verificat dacă există boală osoasă (leziuni de liză), creşterea a anemiei, lipsa calciului în sânge, sau creşterea creatininei. De asemenea se va efectua şi un control de măduvă (medulogramă).
Dacă procentul plasmocitelor a crescut atunci avem de-a face cu mielom multiplu.
Tratamentul gamopatiei monoclonale benigne non-evolutive constă, pe lângă chimioterapia convenţională şi autotransplantul. Există pacienţi care nu fac faţă tratamentului. Nu există o vindecare completă, dar se poate trăi sub control ducând o viaţă normală.
Diagnosticul este foarte greu de pus. Există 9 cazuri noi la un milion de locuitori pe an. Controlul anual este foarte important pentru menţinerea controlului. Este necesar un set de analize ce este compus din electroforeză şi imunofixare.
