-
Pacienții cu epilepsie, rezistenți la tratament, pot opta pentru intervenția neurochirurgicală
Tratamentul medicamentos administrat pacienților cu epilepsie are rolul de a reduce frecvența apariției crizelor epileptice, dar poate să ducă și la dispariția acestora. Terapia pentru crizele epileptice este specifică . În condițiile unui tratament corect ales în funcție de particularitățile bolii fiecărui pacient, aproximativ o treime dintre aceștia pot să nu mai facă crize sau să le facă foarte rar. Astfel au posibilitatea să-și desfășoare o viață normală, dar trebuie să țină seama de anumiți factori comportamentali și igieno-dietetici.
”Secretul în această boală este o evaluare corectă a cauzelor, factorilor favorizanți, a tipului de criză. Evaluarea trebuie făcută de un medic cu expertiză în domeniul epilepsiei pentru că investigațiile pot să fie extrem de complexe. În funcție de rezultatele evaluării, se optează pentru un tip de tratament sau altul, pentru că nu toate medicamentele antiepileptice sunt potrivite pentru toate tipurile de crize”, a declarat pentru Sănătatea TV, prof. univ. dr. Ovidiu Băjenaru, președintele Societății Române de Neurologie.
”Nu este suficient ca pacientul cu epilepsie sa facă tratamentul medicamentos, el trebuie să respecte și un anumit regim de viață, ca de exemplu: nu are voie să piardă nopțile, somnul de noapte este obligatoriu. O noapte nedormită poate fi factor declanșator pentru o criză epileptică. Nu are voie să consume băuturi alcoolice, alcoolul scade pragul convulsival și chiar dacă este bine tratat aceasta poate să precipite. Nu are voie să sară peste mese. Hipoglicemia poate precipita crizele la un pacient cu epilepsie chiar dacă este corect tratat”, atrage atenția prof. univ. dr. Ovidiu Băjenaru, președintele Societății Române de Neurologie.
O altă posibilitate de tratament pentru epilepsie și crizele epileptice este intervenția neurochirurgicală, prin care focarul epileptogen trebuie să fie excizat. Din păcate, în România se intervine neurochirurgical doar parțial, impedimentul fiind dotarea tehnică necesară dintr-o clinică de specialitate, care este extrem de costisitoare.
-
Epilepsia, o tulburare neurologică extrem de gravă
Epilepsia este o tulburare neurologică ce grupează mai multe feluri de manifestări, care sunt cauzate de un defect primar de excitabilitate a unui grup de celule din sistemul nervos, motiv pentru care, în acel focar lezional se produc descărcări anormale de impulsuri nervoase care se propagă pe căile nervoase şi determină manifestări clinice paroxistice, numite descărcări epileptogene, cunoscute sub numele de crize epileptice.
”În spatele acestei boli stau de fapt cauze care abia astăzi încep să fie cunoscute. Este vorba adesea de o predispoziţie genetică, sunt anomalii de structurare a unor componente subcelulare ale neuronilor, expresia unor receptori pentru neurotransmiţători, modificări de prag de excitabilitate ale membranelor neuronale”, a menționat într-un interviu pentru Sănătatea TV, prof. univ. dr. Ovidiu Băjenaru, președintele Societății Române de Neurologie.
Mai exact, epilepsia este rezultatul unor boli precum traumatismele craniene, tumorile cerebrale, infecțiile cerebrale sau accidentele vasculare cerebrale. Crizele epileptice pot apărea ca manifestare a epilepsiei, dar există și crize epileptice secundare care nu au o bază genetică, nu sunt înnăscute și apar la oameni cu un creier normal dezvoltat.
”Secretul în această boală este o evaluare corectă a cauzelor, factorilor favorizanți, a tipului de criză. Evaluarea trebuie făcută de un medic cu expertiză în domeniul epilepsiei pentru că investigațiile pot să fie extrem de complexe. În funcție de rezultatele evaluării, se optează pentru un tip de tratament sau altul, pentru că nu toate medicamentele antiepileptice sunt potrivite pentru toate tipurile de crize”, a declarat prof. univ. dr. Ovidiu Băjenaru, președintele Societății Române de Neurologie.
-
Gravitatea bolii Parkinson depinde de vârsta la care debutează
Parkinson este o afecţiune degenerativă, care debutează între 50 şi 60 de ani. Gravitatea acestei boli depinde, printre altele, şi de faptul că ar putea debuta şi la o vârstă mai tânără, dar şi de posibila existenţă a altor cormobidităţi. Pe de altă parte, este incriminat şi un mecanism genetic, dar într-o proporţie relativ mică, de cca. 15%. Apariţia unui tablou de boală Parkinson la vârste mult mai tinere ridică multe probleme de diagnostic diferenţial.
În lipsa unor condiţii standardizate anterioare bolii, care să facă legătura între apariţia bolii şi debutul acesteia, una dintre preocupările actuale ale specialiştilor neurologi este aceea de a diagnostica cât mai precoce boala Parkinson, potrivit prof. univ. dr. Cristian Dinu Popescu, şeful Clinicii Neurologie, de la Spitalul de Recuperare Iaşi.
-
Parkinson, a doua boală neurodegenerativă ca frecvenţă
Boala Parkinson este a doua boală neurodegenerativă ca frecvenţă, după boala Alzheimer. Prin urmare, se vorbeşte de un număr destul de mare de pacienţi cu această afecţiune. Întrucât nu există un tratament al cauzei, ci doar un tratament simptomatic, boala Parkinson evoluează cu un cumul de dizabilităţi, potrivit prof. univ. dr. Mihaela Simu, medic primar neurolog în cadrul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara.
Potrivit specialistului, acesta este şi motivul pentru care optimizarea calităţii vieţii pacienţilor şi, indirect, a aparţinătorilor este unul dintre dezideratele neurorlogilor legate de această afecţiune. Pe de altă parte, prof. univ. dr. Mihaela Simu a precizat boala Parkinson este o afecţiune ce merită tratată, iar în acest sens arfi binevenită o susţinere mai mare din partea autorităţilor competente. Acest fapt ar duce atât la diminuarea costurilor legate de tratament, cât şi la diminuarea costurilor sociale.
-
Bolile neurodegenerative, întâlnite tot mai frecvent la pacienţii români
Bolile neurodegerative, afecţiuni foarte grave, sunt întâlnite din ce în ce mai mult la pacienţii români. În acest context a fost organizată şi cea de-a a IX- a ediţie a Congresului Societăţii de Neurologie din România, eveniment desfăşurat în perioada 18 – 21 mai 2011, la Bucureşti. La congres au fost discutate toate noutăţile aparute În domeniul neurologiei.
-
Diagnosticul genetic şi domeniul neuroreabilitării, inexistente în România
Inexistenţa realizării unui diagnostic genetic, lipsa domeniului neuroreabilitării şi al unui registru al pacienţilor cu Parkinson sunt doar câteva dintre problemele care ar împiedica reabilitarea mult mai eficientă a pacienţilor cu boli neurodegenerative.
Plus că în statisticile Ministerului Sănătăţii, bolile neurologice apar undeva pe poziţia a şaptea sau a opta, lucru complet neadevărat, potrivit declaraţiei făcută de prof. univ. dr. Ovidiu Băjenar, preşedintele Societăţii de Neurologie din România, pentru Sănătatea TV. Cu toate acestea există speranţa că într-un viitor nu foarte îndepărtat vor exista soluţii terapeutice mult mai eficiente, care să stopeze boala sau măcar să îi încetinească evoluţia.
-
Alzheimer, o problemă de sănătate publică
Demenţa Alzheimer este o problemă de sănătate publică, în România existând peste 200.000 de pacienţi care suferă din cauza acestei afecţiuni. În ciuda acestui fapt, pe lângă boală, viaţa unui astfel de pacient este îngreunată şi de serviciile de îngrijire inexistente. În acest context, Societatea Română Alzheimer încearcă să convingă autorităţile ca demenţa să fie pe agenda lor, a declarat conf. univ. dr. Cătălina Tudose, preşedintele Societăţii Române Alzheimer. În ţara noastră, o problemă o reprezintă şi diagnosticarea tardivă a persoanelor cu această formă de demenţă.
Dacă diagnosticarea s-ar face precoce, atunci tratamentul de care aceşti pacienţi beneficiază i-ar putea ajuta ca timp de şase sau şapte ani să ducă o viaţă aproape normală. Însă, pentru a se putea realiza un cadru propice diagnosticării şi îngrijirii pacienţilor cu Alzheimer, trebuie înţeleasă mai întâi gravitatea situaţiei, a mai subliniat conf. univ. dr. Cătălina Tudose.
-
Primul spital privat de Alzheimer din Romania
Numărul cazurilor de Alzheimer a crescut în ultima perioadă la câteva sute de mii, iar asta din cauza diagnosticării tardive şi a unei informări insuficiente cu privire la acest sindrom. Chiar dacă numărul persoanelor afectate de Alzheimer este destul de ridicat, în prezent există puţine centre care se ocupă de tratarea şi îngrijirea unor astfel de bolnavi.
În acest context, în luna martie 2008, s-a deschis Centrul pilot Oxxygene, ce funcţionează cu statutul de spital privat dedicat bolnavilor cu Alzheimer şi alte forme de demenţă şi care a primit acreditare de la Ministerul Sănătăţii pentru 12 paturi. Urmează ca această capacitate să se extindă la 56 de paturi până în luna februarie 2011.
-
Prima embolizare de anevrism cerebral realizată într-o clinică privată din România
O femeie în vârstă de 58 de ani, din județul Tulcea, care suferea de un anevrism cerebral mai rar întâlnit, a fost tratată cu succes, prin embolizare, la Clinica de Angiografie şi Terapie Endovasculară Hemodinamic din capitală. Este primul caz de embolizare a unui anevrism cerebral realizat la o clinică medicală privată din România. Intervenţia, realizată de dr. Dima Ştefăniţă, primul medic din România cu o diplomă europeană în neuroradiologie intervenţională, reprezintă o premieră în România din punct de vedere al localizării şi morfologiei anevrismului.
Intervenţia de embolizare a unui anevrism cerebral, care a durat peste o oră şi jumătate, a fost un succes. “A fost vorba de un anevrism nerupt de segment cavernos carotidian, o porţiune a carotidei înconjurată de os, aproape imposibil de abordat neurochirurgical. Anevrismul, prin dimensiunea sa de aproximativ doi centimetri, a creat un efect de masă pe structurile învecinate, comportîndu-se ca o tumoră”, a declarat dr. Dima Stefăniţă, realizatorul intervenţiei de embolizare.
În urmă cu două luni, pacienta a început sa aibă dureri de cap și nu a mai putut să deschidă pleoapa ochiului drept. După consultul oftalmologic şi realizarea investigaţiilor imagistice, s-a constatat că femeia avea un anevrism cerebral.
Anevrism cerebral
“Anevrismul cerebral reprezintă o dilatare la nivelul unei artere și este grav faptul că se poate rupe în orice moment. De altfel, cele mai multe anevrisme se descoperă în urma unei hemoragii subarahnoidiane. Din nefericire, 50% din pacienţii cu ruptură anevrismală decedează până să ajungă la spital”, a declarat dr. Dima Ştefăniţă.
Sângele pacientei, folosit în vindecarea de anevrism
Clinica Hemodinamic, prin echipamentele de înaltă performanţă, permite realizarea intervenţiilor prin vasele de sânge ale pacienților. Medicul introduce prin artera femurală spirale de platină acoperite cu un polimer şi un stent, cu scopul realizării unei tromboze (cheag de sânge) la nivelul anevrismului. Astfel, viteza de circulaţie a sângelui la nivelul anevrismului scade. “După intervenţie, pe măsură ce trece timpul, la nivelul trombului din interiorul anevrismului se organizează tot felul de punţi si au loc tot felul de procese retractile, conducând la scăderea cu până la 40% a volumului anevrismului. Practic, folosesc sângele pacientei ca să-i vindec anevrismul”, a explicat dr. Dima Ştefăniţă, înainte de a începe embolizarea.
Pregătiri speciale pentru embolizare
Specialistul este de părere că medicul singur trebuie să-şi pregătească instrumentarul înainte de embolizare, pentru a preveni orice incident intraoperator. Pregătirea pacientei aflată sub anestezie generală şi toţi paşii necesari pentru organizarea instrumentarului au durat peste o jumătate de oră. În acest timp, dr. Dima Stefăniţă şi echipa sa au îmbrăcat vestele grele de protecţie împotriva radiaţiilor X , deoarece embolizarea se face sub ghidaj radiologic.” Am “spălat” practic toate materialele pe care le folosesc cu ser heparinat, pentru a evita coagularea sângelui şi am folosit substanţe care inhibă contractarea vasului sanguin”, a mai explicat dr. Dima Ştefăniţă.
Catetere subţiri ca un fir de păr
Materialele ultramoderne de fabricaţie americană folosite la Clinica Hemodinamic permit realizarea unor orificii foarte mici la nivelul pielii şi a arterei femurale, prin care s-a introdus o teacă, adică un “furtunaş”, lung de 20 de centimetri și cu o grosime de 2 milimetri. “Am introdus cateterul prin artera femurală dreaptă, iar prin acesta am inserat un alt microcateter, subţire ca un fir de păr”, a mai spus dr. Dima Ştefăniţă. Practic, se navighează prin artera femurală, până în zona capului pacientei. Anevrismul a fost umplut cu cele patru spirale, materiale extrem de fine, cu diametrul de 13 milimetri şi lungimea de 37 de centimetri.
Încordare maximă
Emoţiile nu au lipsit, ceea ce a încordat la maximum atenţia echipei medicale. “A patra spiră nu a intrat foarte uşor, deoarece anevrismul era bine umplut cu platină. M-am jucat un pic cu ea până când am reuşit. De asemenea, am ales să montăm şi un stent. Acesta arată ca un “burlan” al cărui perete este format dintr-o plasă, ochiurile ei fiind destul de mici ca să redirijeze fluxul sângelui în lumenul vasului. Sper ca în scurt timp să asistăm la tromboza care să securizeze anevrismul, să nu mai existe riscul de ruptură. În al doilea rând, trombul scade în dimensiuni şi la fel și compresia pe structurile învecinate scade”, a mai spus dr. Dima Ştefăniţă.
Pacienta s-a trezit zâmbind
În timpul intervenţiei, pe holul Clinicii Hemodinamic, cu sufletul la gură, aştepta fiica pacientei, o tânără de 21 de ani, întrebând fiecare persoană care ieşea sau intra în anticamera sălii de operație, dacă mama sa este în siguranţă. După o oră şi jumătate, echipa medicală a început procedura de trezire a pacientei. Această sarcină i-a revenit doctoriţei Bărbulescu, despre care colegii săi spun că are capacitatea de a-i face pe pacienţii anesteziaţi să zâmbeacă atunci când se trezesc. Aşa a fost şi cu pacienta care, incredibil, zâmbea. Poate mai mut decât atât, ea chiar a reuşit să-şi mişte pleoapa paralizată, ceea ce a trezit o mare bucurie echipei medicale. ”Simt un gust al succesului, o reuşită care îmi dă puterea să continui a-mi face meseria în România, chiar în condiţii de vicisitudini”, a spus dr. Dima Ştefăniţă.
Pacienta se va prezenta la primul control după şase luni, apoi la un an şi la trei ani. ”Primul lucru pe care îl conştientizează aceşti pacienţi este faptul că au şansa unei vieţi noi”, a adăugat dr. Dima Ştefăniţă. Numai după trei zile de la intervenţia de embolizare a anevrismului cerebral, pacienta a fost externată, cu mişcările ochiului absolut normale şi fără nici un fel de deficit neurologic. O astfel de intervenţie costă în sistemul privat aproximativ 60.000 lei, adică 600 de milioane de lei vechi. Numărul românilor care suferă de anevrisme nu se cunoaşte, însă statisticile vest-europene arată că între 4 şi 5 la sută din populaţie suferă, de-a lungul vieţii, de un anevrism cerebral.
Cine este dr. Dima Ştefăniţă?
Dr. Dima Ştefăniţă este medicul care a rezolvat primul anevrism cerebral prin embolizare din România, pe 31 mai 2005, la Spitalul Clinic de Urgenţă ”Bagdasar-Arseni” din București. De atunci, dr. Dima Ştefăniţă a salvat viaţa a peste 122 de români care sufereau de anevrisme cereberale, folosind tehnica embolizării. Medicul Dima Stefăniţă a adus cu sine în radiologia intervenţională din România, experienţa sa profesională obţinută la Spitalul Pitie Salpetriere din Paris. Dr. Dima Şfefăniţă este la bază medic radiolog, obţinând în Franţa diploma de medic neuroradiolog intervenţionist, fiind singurul cu o astfel de specialitate din România. Este asistent universitar la Catedra de Radiologie de la Spitalul Clinic Fundeni din capitală.
-
Neuropatia periferică- diagnostic şi tratament
Diagnosticarea neuropatiei periferice se realizează, în general, în momentul în care pacienţii nu îşi mai pot exercita activităţile zilnice din cauza durerii sau a deranjului provocat de neuropatie. Dr. Sanda Patrichi, manager Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, spune că foarte mulţi pacienţi ignoră simptome precum o amorţeală sau o durere. “Când simţim primele semne ale unei neuropatii periferice ar trebui să cerem sfatul unui specialist.”, recomandă Dr. Sanda Patrichi. În diagnosticarea neuropatiei periferice un rol foate important îl are investigaţia denumită electromiografie sau electroneurografie care stabileşte locul unde a fost afectat nervul, uneori stabileşte şi prognosticul. Tratamentul neuropatiei periferice cuprinde o igienă a vieţii de zi cu zi, o igienă a alimentaţiei, o igienă psihologică. Pe lângă o viaţă sănătoasă, în centrele de recuperare se efectuează pentru tratamentul neuropatiei periferice o serie de proceduri precum masaj, hidroterapie, electroterapie.
Nervul periferic are o putere de recuperare, în medie, de 2 mm pe zi. În funcţie de boala de bază, de gravitatea leziunii, de momentul în care s-a ajuns la medic, şansele de recuperare în cazul unei neuropatii periferice sunt de la nule la 100%.
|
|
