-
Neuropatia periferică- diagnostic şi tratament
Diagnosticarea neuropatiei periferice se realizează, în general, în momentul în care pacienţii nu îşi mai pot exercita activităţile zilnice din cauza durerii sau a deranjului provocat de neuropatie. Dr. Sanda Patrichi, manager Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, spune că foarte mulţi pacienţi ignoră simptome precum o amorţeală sau o durere. “Când simţim primele semne ale unei neuropatii periferice ar trebui să cerem sfatul unui specialist.”, recomandă Dr. Sanda Patrichi. În diagnosticarea neuropatiei periferice un rol foate important îl are investigaţia denumită electromiografie sau electroneurografie care stabileşte locul unde a fost afectat nervul, uneori stabileşte şi prognosticul. Tratamentul neuropatiei periferice cuprinde o igienă a vieţii de zi cu zi, o igienă a alimentaţiei, o igienă psihologică. Pe lângă o viaţă sănătoasă, în centrele de recuperare se efectuează pentru tratamentul neuropatiei periferice o serie de proceduri precum masaj, hidroterapie, electroterapie.
Nervul periferic are o putere de recuperare, în medie, de 2 mm pe zi. În funcţie de boala de bază, de gravitatea leziunii, de momentul în care s-a ajuns la medic, şansele de recuperare în cazul unei neuropatii periferice sunt de la nule la 100%.
-
Neuropatia periferică- simptome şi cauze
Neuropatia periferică este o patologie a nervilor periferici. Dr. Sanda Patrichi, manager Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, spune că neuropatia periferică este o afectare lezionară în care, pe lângă existenţa sau nu a durerii, apar şi alte semne. Neuropatia periferică poate începe cu anumite semne de sensibilitate, tulburare manifestată prin durere sau prin senzaţii anormale - furnicături, arsuri. Neuropatia periferică se poate manifesta şi prin lipsa de sensibilitate. “Pe lângă această patologie, în neuropatie există şi o patologie care vizează componenta motorie. Aceasta înseamnă o lipsă de putere, de coordonare.”, adaugă Dr. Sanda Patrichi, manager Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca. Neuropatia periferică cuprinde, de asemenea, şi o tulburarea vegetativă, o tulburare de vascularizaţie, de sudoraţie, leziuni ale pielii, unghiilor. Cauzele neuropatiei periferice sunt foarte multe, de la cauze locale, precum traumatisme, tumori, până la afecţiuni generale – boli metabolice, precum diabetul, cauze carenţiale şi toxice, bolile vasculare sau consumul de medicamente. Primul pas care trebuie făcut în momentul în care simţim primele simptome ale unei neuropatii periferice este să ne prezentăm la medicul de familie care va da o recomandare către medicul neurolog.
-
Anevrismul cerebral - cauze, simptome şi prevenţie
Anevrismul cerebral este o dilataţie a unei artere cerebrale. Acesta poate să rămână nedepistat şi să nu prezinte simptome o lungă perioadă de timp, însă dacă se perforează poate să ducă în scurt timp la decesul pacientului. În acest caz, lupta cu anevrismul cerebral este una contra timp deoarece trebuie luate măsuri urgente în primele 24 - 48 de ore. Despre anevrismul cerebral ne vorbeşte Prof.univ.dr. Alexandru Vlad Ciurea, medic primar neurochirurg, Şeful Secţiei Neurochirurgie a Spitalului Clinic de Urgenţă “Bagdasar – Arseni”
Anevrismul cerebral este o patologie extrem de gravă care se datorează unei malformaţii vasculare. În anumite condiţii de stres, de puseu de hipertensiune, de enervare, de discuţii în contradictoriu, acest anevrism se poate rupe. Când sângele a erupt în creier, pacientul intră în comă sau în stare de somnolenţă, cu partea opusă anevrismului în hemipareză cu afectarea foarte gravă a funcţiilor organismului.
Cele mai expuse persoane la producerea unui anevrism cerebral sunt cele active, cele cu vârste cuprinse între 35 şi 55 de ani.
Îngrijorător este că, în ultima perioadă, a crescut numărul cazurilor cu anevrism cerebral, pentru că a crescut şi starea de solicitare a organismului. Şi mai îngrijorător este însă că medicii specialişti sunt nevoiţi să trateze tot mai mulţi copii cu anevrism cerebral. Acest lucru se explică prin faptul că astăzi copiii se uită mai mult la televizor, se expun foarte mult la soare, fac o serie de sporturi dure, consumă băuturi energizante sau vorbesc ore întregi la telefon.
Primul drum al pacientului bolnav de anevrism cerebral este către Unitatea de Primiri Urgenţe, unde se face o investigare prin tomografie computerizată. Există însă un număr de cazuri care nu rezistă pentru că sângerarea este foarte mare. Observarea unor elemente premergătoare poate salva pacientul: cefalee inexplicabilă, durere de cap în cască, scurte pierderi a stării de conştienţă, scurte pierderi de vedere.
-
Anevrismul cerebral - metode de tratament: embolizare sau clampare chirurgicală
Tratamentul anevrismului cerebral variază în funcţie de mărimea arterei dilatate, vârsta pacientului, structura şi mărimea anevrismului, starea generală de sănătate a pacientului. Prof.univ.dr. Alexandru Vlad Ciurea, medic primar neurochirurg, Şeful Secţiei Neurochirurgie a Spitalului Clinic de Urgenţă “Bagdasar – Arseni”, spune că fiecare caz în parte este discutat de către echipa de medici, optând, în funcţie de complexitatea cazului, fie pe intervenţie chirurgicală, fie pe embolizare.
Tratamentul anevrismului cerebral de dimenisuni mari şi care este simptomatic implică efectuarea unei intervenţii chirurgicale. Embolizarea se face cu anumite spirale care se aruncă în anevrism. Imediat, acestease rotesc şi treptat, treptat anevrismul se reduce şi se trombozează. Embolizarea este o intervenţie mai puţin riscantă, însă costurile sunt destul de mari. Pe de altă parte, nu toate cazurile se pretează la folosirea acestui procedeu. Clamparea chirurgicală implică poziţionarea unei clame în jurul anevrismului pentru a scădea astfel presiunea şi pentru a preveni ruperea lui. Intervenţia de acest tip este extrem de riscantă şi poate pune în pericol viaţa pacientului.
Tratamentul anevrismului cerebral trebuie să fie aplicat urgent, atunci când formaţiunile se dilată rapid. Neoprită la timp, dilarea poate duce la ruperea arterei cerebrale şi chiar la deces.
-
Anevrismul cerebral – clamparea chirurgicală
Clamparea chirurgicală implică poziţionarea unei clame în jurul anevrismului. Prin acest procedeu se scade presiunea din anevrism şi este prevenită ruperea lui. Executarea unei astfel de operaţii depinde de localizarea, mărimea anevrismului cerebral şi de starea de sănătate a pacientului. Prof.univ.dr. Alexandru Vlad Ciurea, medic primar neurochirurg, Şeful Secţiei Neurochirurgie a Spitalului Clinic de Urgenţă “Bagdasar – Arseni”, explică, în exclusivitate pentru SănătateaTV, etapele efectuării intervenţiei de clampare a anevrismului cerebral. Înainte de efectuarea propriu-zisă a intervenţiei, pacientul este internat la Terapie Intensivă, izolat, unde i se introduce un vasodilatator. I se fac analizele necesare, după care urmează operaţia de clampare. De cele mai multe ori, a nu face intervenţia chirurgicală de izolare a anevrismului înseamnă să condamni pacientul, însă operaţia implică destul de multe riscuri.
Vezi şi www.sanatateatv.ro/emisiuni-medicale/neurologie/anevrismul-cerebral-recuperare-postoperatorie/
-
Anevrismul cerebral - indicaţii pentru o recuperare postoperatorie
Pacientul care a suferit o operaţie de îndepărtare a unui anevrism cerebral, în momentul în care a ieşit din spital, trebuie să aibă un regim liniştit de viaţă. Prof.univ.dr. Alexandru Vlad Ciurea, medic primar neurochirurg, Şeful Secţiei Neurochirurgie a Spitalului Clinic de Urgenţă “Bagdasar – Arseni, recomandă pacienţilor să aibă în primul rând încredere în echipa de neurochirurgi. După intervenţie, pacientul este monitorizat în Terapie Intensivă, iar dacă evoluţia este favorabilă, imediat, începe dietoterapia la pat. Dacă nu apar complicaţii, în scurt timp, este redat familiei. Pacientul operat de anevrism cerebral trebuie să fie conştient că un efort pe care îl face postoperator poate să dea o convulsie, care va trebui să fie tratată. Pacientul este chemat la 6 luni, fiind urmărit şi până la 5 ani postoperator, în funcţie de caz.După operaţia de îndepărtare a anevrismului, pacientul este sfătuit să nu conducă maşina, să evite alcoolul, grăsimile, fumatul, expunerile la soare sau călătoriile cu avionul. Cei care au suferit un anevrism cerebral sunt sfătuiţi ca la cel mai mic simptom să se adreseze medicului curant.
-
Sindroame cefaleice - Diagnostic si tratament
Dr. Viriş Lucia, medic primar neurolog
Din gama sindroame cefaleice fac parte migrenele, nevralgia, cefalee tensională. Cefalee tensională debutează treptat şi atinge un punct maxim la amiază sau seara. Este bilaterala, occipitală sau fronto-occipitală. Este simţită de bolnav ca o presiune intracraniană sau ca o banda constrictivă. Durerea este surdă, profundă, exacerbată de mişcările capului. Deoarce cefaleea este un sindrom subiectiv, anamneza şi examenul clinic care au un rol deosebit în investigaţia bolnavului. Se efectuează obligatoriu un fond de ochi şi dacă este nevoie, o tomografie craniană.
Sindroame cefaleice - Aspecte generale - Partea I
-
Sindroame cefaleice - Aspecte generale
Dr. Viriş Lucia, medic primar neurolog
Dr. Viriş Lucia ne spune că prin cefalee se înţelege durerea la nivelul cefalic, adică la extremitatea craniană, calota craniană, până în zona ochilor. Cefaleea reprezintă un sindrom foarte des întâlnit în practica medical; într-o formă sau alta afectează 90% din populaţie.
Cauzele cefaleei sunt: suprasolicitări neuropsihice (ex. nevroze), consumul unor alimente (ex. migrene), consumul de alcool, spondiloza cervicală după statul prelungit în poziţii deficitare, în timpul menstruaţiei (ex. cefaleea endocrină sau migrena), stresul de examene, stresul ocular, ca şi simptom al unor alte afecţiuni, sinuzite, insomnie, starea vremii, fumatul, boli generale sistemice.
Diagnosticarea cefaleei se realizează într-o primă etapă prin anamneză, pacientul fiind chestionat asupra duratei durerii, intensităţii, factorilor declanşatori, a celor atenuatori etc.
Tratamentul cefaleei depinde foarte mult de tipul acesteia. Acesta poate fi reprezentat prin: tehnici de relaxare, de exemplu un masaj, un duş fierbinte, o baie cu apa caldă, biofeedback şi meditaţie, analgezice, antidepresive.
Sindroame cefaleice - Diagnostic si tratament - Partea a II-a
Pagina:
1
|
|
