-
Otomastoidita afectează 5% dintre cei cu probleme auditive
Otomastoidita reprezintă inflamarea mucoasei urechii şi a cavităţii osoase din osul temporal, a declarat, pentru SănătateaTV, conf. dr. Dan Cristian Gheorghe, medic primar O.R.L., la Spitalul Clinic “Maria Sklodowska Curie”. În situaţia în care mucoasa şi osul subiacent se inflamează, putem vorbi, cu certitudine, de o otomastoidită, a precizat dr. Gheorghe.
Otomastoidita poate fi acută sau cronică, în funcţie de evoluţia ei. Otomastoidita acută se instalează rapid şi are o evoluţie fulminantă.
Otomastoidita cronică apare lent, fără simptome evidente, din punct de vedere clinic, pe parcursul a ani de zile. Leziunile otomastoiditei cronice sunt silenţioase, mult mai grave decât în cazul otomastoiditei acute.
Cauzele instalării otomastoiditei acute sunt reprezentate de o otită medie, prost tratată, insuficient tratată sau netratată deloc, explică conf. dr. Dan Cristian Gheorghe. Dacă pacientul e imunodeprimat, apar forme grave de otită medie, care se pot complica cu o otomastoidită.
Cu alte cuvinte, conf. dr. Dan Cristian Gheorghe susţine că otomastoidita acută reprezintă complicaţia unei otite medii acute supurate (dincolo de timpan, apare o colecţie de puroi ce se poate propaga către cavitatea mastoidei, din osul temporal).
Dacă vorbim despre otomastoidita cronică, cauzele sunt disfuncţionalităţi ale trompei lui Eustachio (legătura dintre urechea medie şi faringe) şi lipsa de aerisire a urechii medii, cu grave consecinţe pe termen lung (scăderea auzului, boala supurativă cronică), atenţionează conf. dr. Dan Cristian Gheorghe.
Potrivit conf. dr. Dan Cristian Gheorghe, tabloul simptomelor otomastoiditei acute cuprinde dureri locale importante, cefalee, otoree(curgerea urechii), tumefacţii, umflături după sau deasupra urechii sau chiar torticolis (ţinerea capului într-o parte). Dacă otomastoidita acută se manifestă zgomotos, otomastoidita cronică nu e la fel de spectaculoasă în simptome, spune conf. dr. Dan Cristian Gheorghe. Apar otoree, hipoacuzie, zgomote în urechi sau complicaţii endo-craniene: meningită sau abces cerebral.
Examenul otoscopic confirmă afecţiunea observată la examenul clinic. În cadrul otoscopiei, se poate vedea dacă timpanul este roşu, dacă există secreţii purulente, perforaţii timpanice sau edem al peretelui conductului auditiv extern. Se pot utiliza şi alte metode de diagnosticare a otomastoiditei acute sau cronice. “Putem folosi explorări imagistice ale urechii medii şi ale cavităţii mastoidiene, cum este computertomografia”, a declarat conf. dr. Dan Cristian Gheorghe. Aceasta prezintă detalii osoase şi leziuni litice, dacă apar.
Tratamentul otomastoiditei acute, fără complicaţii, deci fără abces constă în timpanotomie (incizie a timpanului), ce permite drenajul secreţiilor din urechea medie, precizează conf. dr. Dan Cristian Gheorghe. “Există situaţii în care timpanul are tendinţa să se închidă spontan după timpanotomie, dar se pot monta tubuleţe care să menţină un orificiu permanent în timpan”, a declarat conf. dr. Dan Cristian Gheorghe.
Otomastoidita cu abces presupune intervenţii chirugicale retro-pavilionare, iar otomastoidita cronică se poate trata strict chirurgical, prin îndepărtarea leziunilor de osteită şi a maselor polipoide, a explicat conf. dr. Dan Cristian Gheorghe.
Pentru a ne feri de factorii de risc ale otomastoiditei acute, conf. dr. Dan Cristian Gheorghe ne recomandă ca “în primul rând, în măsura în care apar dureri de ureche, febră pe fondul unei viroze respiratorii ”, să consultăm medicul de specialitate. Pentru otomastoidita cronică, măsurile de precauţie constau într-o vizită periodică la medicul O.R.L., de preferinţă o dată pe an.
-
20% din cauzele surdităţii congenitale sunt extrinseci
Pe lângă modificările genetice cunoscute, surditatea congenitală apare şi din cauze extrinseci, a declarat, pentru SănătateaTV, prof. dr. Dorin Sarafoleanu. Cauzele extrinseci nu arată că ar exista modificări ale cromozomilor, dar, în timpul sarcinii, pot să modifice cromozomii şi, din părinţi normali, să se nască copii cu deficienţe de auz.
În funcţie de momentul în care apar surdităţile congenitale, cauzele extrinseci pot fi prenatale, în timpul sarcinii şi postpartum. Dintre cauzele prenatale, distingem rubeola, care, susţine prof. dr. Dorin Sarafoleanu, în prezent, este rară, datorită existenţei vaccinului. Infecţiile cu citomegalovirus sunt foarte frecvente şi pot da rinofaringite, gripă sau răceală. Prof. dr. Dorin Sarafoleanu atrage atenţia că 7 % dintre femeile purtătoare de citomegalovirus nasc copii cu tulburări de auz sau surdităţi neurosenzoriale profunde.
Toxoplasmoza şi parotidita epidemică (oreionul) sunt alte cauze extrinseci, prenatale care pot genera hipoacuzie congenitală. Daca mama are oreion în primul trimestru de sarcină, nervul acustico-vestibular poate fi afectat, a declarat prof. dr. Dorin Sarafoleanu.
Fumatul şi alcoolul pot genera hipoacuzie congenitală
Şi fumatul sau consumul de alcool pot determina mutaţii genetice şi tulburări auditive, atrage atenţia prof. dr. Dorin Sarafoleanu. Pe de altă parte, administrarea de substanţe ototoxice, în timpul sarcinii, ca antibioticele, diureticele, antiinflamatoarele sau drogurile, care pot afecta auzul copilului. În timpul naşterii, anumite cauze pot determina tulburări de auz. O greutate sub 2000 de grame reprezintă un semnal de alarmă că acel copil poate avea o tulburare de auz. Dacă nota copilului la naştere este sub cinci, o oxigenare defectuaosă poate afecta nervul auditiv. O cauză rară este hiperbilirubinemia sau icterul neonatal, spune prof. dr. Dorin Sarafoleanu, afecţiune tratabilă, dar cu unele riscuri.
Postpartum, pot apărea meningite, encefalite sau infecţii otice. Toate acestea pot fi depistate în cadrul investigaţiilor şi examenelor medicale de specialitate ca audiogramele sau electrocardiogramele, a mai adăugat prof. dr. Dorin Sarafaoleanu.
-
Surdităţile congenitale pot interfera şi cu alte afecţiuni
Surditățile congenitale sau genetice se pot clasifica dihotomic, susține prof. dr. Dorin Sarafoleanu, medic primar O.R.L. și membru al Academiei de Științe Medicale. Sindroamele genetice sindromatice (apar la copiii care provin din familii de surzi) sunt autozomale, monogenice și recesive și implică un caracter neurosenzorial profund.
Acest tip de hipoacuzii genetice, de obicei, scapă examenului genetic realizat înainte de naștere, susține prof. dr. Dorin Sarafoleanu. A doua categorie de surdități genetice sau congenitale sunt cele non –sindromatice. Aici, din punct de vedere genetic, sunt active două substanțe: conexina și otoferlina.
Potrivit prof. dr. Dorin Sarafoleanu, surditățile congenitale pot să apară în interferență cu alte afecțiuni sau modificări. Astfel, manifestările genetice pot să afecteze irisul sau să apară corelate cu modificări ale membrelor inferioare și superioare sau cu imperforații anale.
Simptomele specifice hipoacuziei congenitale se pot suprapune peste malformațiile cardiace (inclusiv situs inversus) sau peste modificări ale masivului facial (maxilar superior și inferior), sau ale scheletului și organelor interne, a menționat prof. dr. Dorin Sarafoleanu.
Surditatea congenitală poate coexista cu modificări mitocondriale care intervin în metabolismul diabeticului, atrage atenția prof. dr. Dorin Sarafoleanu. De asemenea, encefalopatiile pot coexista cu modificări mitocondriale intrapartum sau postpartum.
-
Unul din 500 de copii suferă de surditate congenitală
Surditatea congenitală este o surditate de cauză genetică, produsă de 80 de gene cunoscute până în prezent, a declarat, pentru SănătateaTV, prof. dr. Dorin Sarafoleanu, medic primar O.R.L., membru al Academiei de Stiinţe Medicale. Aceste 80 de gene, susţine prof. dr. Dorin Sarafoleanu, pot să afecteze aparatul acustico-vestibular, în perioada embrionară, rezultând surditatea congenitală.
Dintre cele 80 de gene care dau surditatea congenitală, 37 sunt clasificate, iar la examenul clinic se pot investiga manifestările pe care acestea le dau.
Multe dintre hipoacuziile congenitale apar din cauza mitocondriilor, susţine prof. dr. Dorin Sarafoleanu. Mitocondriile sunt formaţiuni intracelulare care reglează oxido- reducţia şi care, în cazul unor dereglaje pot produce surditate congenitală.
-
Unul din 800 de copii se naşte cu o deficienţă de auz
Unul din 800 de copii se naşte cu o deficienţă de auz, potrivit unei statistici europene.
În Romania, nu avem studii de prevenţie, ci doar de terapie, a declarat, pentru SănătateaTV, prof. dr. Dorin Sarafoleanu, medic primar O.R.L., membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România.
Surdităţile la copii reprezintă un domeniu extrem de vast, cu o cauzalitate complexă. Acestea pot avea cauze genetice (surditate congenitală), pot să survină în evoluţia prenatală, în timpul naşterii sau chiar după ce mama a adus pe lume copilul, a precizat prof. dr. Dorin Sarafoleanu.
-
Extracţia corpilor străini de la nivelul căilor respiratorii superioare
Una dintre problemele cu care se confruntă destul de des medicii Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” o reprezintă corpii străini blocaţi la nivelul căilor respiratorii superioare. „Este vorba de corpii străini care intră în plămâni în timpul unui acces de râs, de plâns, de tuse. De asemenea, copiii înghit diferite obiecte: monede, nasturi, fragmente de jucării, cuie, cheiţe care se opresc de regulă la nivelul strâmtorilor esofagiene”, a spus Dr. Mioriţa Toader, medic primar ORL, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”. Aproximativ 10% din corpii străini ajung în arborele bronşic, mai ales la copil, determinând fenomene obstructive şi deces dacă nu se intervină de urgenţă pentru extragerea acestuia. Pentru extragerea corpilor străini din căile respiratorii se folosesc endoscoape – bronhoscoape şi esofagoscoape. Cu ajutorul fibroscopului, corpul străin poate fi văzut în interiorul corpului, fiind extrase mult mai uşor. Extracţia corpilor străini se face sub anestezie generală. „În general, în plămâni sunt corpi străini organici, proveniţi din mâncare. În esofag găsim mai mult corpi străini înghiţiţi, jucării mici sau diferite alte obiecte. Vreau să le spun părinţilor să fie mai atenţi la ceea ce le dau copiilor să mânânce, la jucăriile pe care le cumpără, recomandându-le ca până la vârsta de 5 ani să nu le ofere niciodată seminţe, alune, boabe de fasole, de porumb, să se uite bine la jucării, să fie adaptate vârstei şi mai ales să fie atenţi în grija cui îşi lasă copiii”, adaugă Dr. Mioriţa Toader, medic primar ORL, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”.
-
Premieră medicală la Spitalul “Grigore Alexandrescu” - implant cohlear la o fetiţă de 2 ani şi 6 luni
O intervenţie chirurgicală de implant cohlear a fost efectuată la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din Bucureşti. Intervenţia chirurgicală, prima de acest gen din istoria Spitalului „Grigore Alexandrescu”, a constat în inserarea unui implant cohlear pulsar şi a unui procesor vocal unei fetiţe în vârstă de doi ani şi jumătate, născută cu surditate profundă. În urma unei analize complexe efectuate de o comisie de evaluare multidisciplinară condusă de Prof. univ. dr. Dan Mircea Enescu, managerul spitalului, fetiţa a fost selectată pentru a fi operată, implantul cohlear fiind singura soluţie pentru ca ea să poata auzi şi să recupereze limbajul pierdut. „În România, din numărul total al copiilor care se nasc în fiecare an, 1-2% sunt diagnosticaţi cu surditate. Dintre aceştia, aproximativ un sfert sunt diagnosticaţi cu surditate profundă, implantul cohlear fiind singura lor şansă de a auzi.”, a declarat dr. Adrian Tudor, audiolog în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din Bucureşti. O astfel de intervenţie chirurgicală costă în jur de 20.000 de euro, sumă ce nu poate fi subvenţionată de stat decât pentru un număr foarte mic de copii. „Consider că un copil operat la timp are şansa de a-şi recupera handicapul, de a duce o viaţă normală şi de a munci ca un om sănătos. Astfel, pe termen lung, au de câştigat atât copilul, cât şi statul”, a declarat Prof. univ. dr. Dan Mircea Enescu, managerul spitalului, care a reuşit să obţină sursele necesare finanţării acestei operaţii.
-
Implantul cohlear, o şansă pentru un copil cu surditate profundă
Mii de copii din România cu surditate profundă au nevoie de un implant cohlear pentru a avea o viaţă normală. Din păcate, doar câţiva au această şansă. Un astfel de caz este cel al unei fetiţe căreia specialiştii de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” i-au implantat un astfel de dispozitiv. După luni de zile de tratamente şi teste, fetiţa a primit o nouă şansă. Dr. Adrian Tudor, audiolog, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, spune că implantul cohlear se face la un copil mic, de la vârsta de un an de zile până la vârsta de 7 ani, după al şaselea an de viaţă şansele ca minorul să audă fiind aproape nule. Implantul cohlear se recomandă la un copil care are o scădere de auz, mai mare de 90 de decibeli pe frecvenţele de conversaţie. Înainte de intervenţie se face obligatoriu minim şase luni protezare auditivă. Fetiţa care a fost operată la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” a fost protezată în urmă cu un an pentru hipoacuzie sever-profundă. „Protezarea s-a făcut bilateral. Fetiţa a făcut logopedie săptămânal, însă nu a reuşit să achiziţioneze limbajul. În acest caz, implantul cohlear fiind absolut necesar.”, a declarat, în exclusivitate pentru SănătateaTV, dr. Adrian Tudor. La nivelul Ministerului Sănătăţii există un program pentru implantul cohlear. În centrele universitare unde se realizează această intervenţie se fac însă maxim 20 de operaţii pe an plătite de stat, iar lista de aşteptare este enormă, peste 6000 de cazuri. „300-350 de cazuri noi apar anual. Dintre aceşti copii nu toţi sunt depistaţi la o vârstă optimă pentru realizarea implantului cohlear.”, a spus Dipl.ing. Ute Helmuth – Zweyer, reprezentant MED-EL Austria, Asociaţia persoanelor cu deficienţe de auz „Ascult viaţa”.
-
Fixarea protezei auditive, reglarea aparatului si testul de audiometrie tonala
Elevă în clasa I, la Şcoala pentru Hipoacuzici din Bucureşti, Lili a trăit minunea primelor sunete abia la 8 ani. SănătateaTV.ro a demarat o acţiune umanitară pentru a-i reda fetiței șansa la o nouă viață, în care tăcerea va lua sfârşit. Cu sprijinul Romsound, companie specializată în protezarea auditivă, Lili a obţinut o proteză auditivă de ultimă generaţie.
Fiind diagnosticată încă de la naştere cu hipoacuzie neurosenzorială severă, fetiţa nu şi-a pierdut niciodată speranţa că într-o zi va auzi cuvintele blânde ale părinţilor, încurajările rudelor sau sunetele naturii. Lili face parte dintr-o familie cu posibilităţi materiale limitate. Dacă părinţii ar fi ştiut că boala poate fi tratată printr-un implant cohlear ce se poate efectua până la vârsta de 7 ani, acum fetiţa ar fi avut o viaţă normală.
Când părinţii nu sperau să se mai poată face ceva pentru copilul lor, rugăciunile Lilianei au fost auzite. Cu sprijinul SănătateaTV.ro, Lili a beneficiat de o consultaţie la dr. Adrian George Tudor, medic primar ORL, care a pus diagnosticul afecţiunii de care suferă fetiţa şi a stabilit ce gen de proteză auditivă îi poate reda auzul.
După realizarea audiogramei tonale şi mulajului urechilor, următorul pas a fost fixarea protezei auditive. Fetiţa a putut auzi, astfel, pentru prima dată, vocea celor din jur. Momentul a fost cu atât mai emoţionant cu cât primele cuvinte auzite au fost cele ale mamei, înlăcrimate şi fericite că micuţa ei aude. Aflată la începutul unei noi vieţi, Lili va trebui să înveţe să audă, să înţeleagă şi să vorbească, având nevoie de sprijinul specializat al unui logoped.
www.romsound.ro
-
Protezarea auditiva - Mulajul urechilor
Lili, o fetiţă de opt ani, elevă în clasa I, la Şcoala pentru Hipoacuzici din Bucureşti, este pe cale de a începe o nouă viaţă, o viaţă în care poate auzi cuvintele mamei şi toate sunetele din jur. În urma unei campanii de binefacere demarate de SănătateaTV, micuţa a reuşit să obţină o proteză auditivă de ultimă generaţie – Sumo DM, oferită de compania Romsound.
După realizarea audiogramei tonale şi a tuturor testelor necesare, următorul pas făcut de specialişti pentru ca micuţa să audă, a fost realizarea mulajului urechilor. Luarea mulajului este o etapă extrem de importantă, după cum am aflat chiar de la audioprotezistul Monica Paraschiv. “Realizarea mulajului este o etapă care permite realizarea olivei – piesa care se ataşează la aparatul auditiv. Deoarece fetiţa este născută cu hipoacuzie profundă, trebuie luat mulaj de la ambele urechi. Mulajul contează foarte mult deoarece, atunci când acesta nu este realizat în mod corect, aparatul auditiv fluieră”, a explicat audioprotezistul.
Operaţiunea de luare a mulajului se realizează într-o cameră insonoră. Iniţial, se introduce un bureţel în urechea fetiţei, apoi materialul de amprentare. După această operaţiune, se va aştepta în jur de două-trei minute pentru ca materialul întărit să fie îndepărtat şi trimis în laborator pentru a se începe confecţionarea olivelor.
|
|