-
Protezarea şoldului - Implantarea protezei şi închiderea plăgii
Conf. dr. Radu Rădulescu, Şef Secţie Ortopedie Traumatologie, Spitalul Universitar Bucureşti
Articulaţia naturală a şoldului este o articulaţie de formă „bilă în cupă”. Bila” este capul femurului, iar „cupa” este acetabul, o cavitate a osului coxal.
Conf. Univ. Dr. Radu Rădulescu, şeful secţiei de Ortopedie Traumatologie din cadrul Spitalului Universitar Bucureşti, precizează că proteza de şold implică înlăturarea chirurgicală a bilei şi cupei naturale şi înlocuirea cu o bilă din metal inserată pe femur şi o cupă din material plastic.
Dr. Radu Rădulescu subliniează că în cazul acestei intervenţii foarte importantă este potrivirea perfectă a piesei ce urmează a fi implantată. „Dacă nu se realizează această potrivire pot apărea situaţii în care piesa să se răstoarne. Acest lucru ar duce la o complicaţie nedorită pentru care este nevoie de o reintervenţie”, a spus dr. Radu Rădulescu.
Pentru a se realiza potrivirea perfectă, piesa se implantează în varianta necimentată cu 1 mm mai mare decât orificiul făcut. Cupa care se implantează are pe dos o plasă de titaniu prin ochiurile căreia pătrunde substanţa osoasă. Peste această piesă se ataşează o interfaţă de polietilenă.
După implantarea cupei, se implantează piesa femurală. Pentru ca nivelul de implantare să fie cel corect, se va efectua o mică recupă la nivelul bontului femural.
La protezele necimentate, coada protezei trebuie să fie perfect adaptată ca dimensiune, acesta fiind un aspect extrem de important. „Dacă acest lucru nu se realizează, este foarte posibil să se luxeze proteza, să sară capul din codil”, declară dr. Radu Rădulescu.
Implantul, care este acoperit cu o plasă poroasă de titaniu, se introduce în canalul femural. Se fixează apoi şi se completează cu capul femural care intră în articulaţie.
Odată implantată proteza, se trece la închiderea plăgii în straturile anatomice respective. Pentru a se evita producerea unui hematom, postoperator se vor folosi tuburi de dren.
-
Recuperarea postoperatorie după protezarea şoldului
Conf. univ. dr. Radu Rădulescu, Şef Secţie Ortopedie Traumatologie, Spitalul Universitar Bucureşti
Recuperarea postoperatorie după protezarea şoldului este foarte rapidă, informează conf. univ. dr. Radu Rădulescu. Potrivit acestuia, după două zile de la intervenţie, pacientul începe să meargă folosind cadrul sau cârjele. La câteva săptămâni, bolnavul începe să meargă liber, putându-se sprijini pe piciorul operat.
Perioada de spitalizare durează între 7 şi 10 zile, în condiţiile în care nu apar alte complicaţii. Printre complicaţiile care pot surveni în urma intervenţiei de protezare a şoldului se numără tromboflebita, infecţiile postoperatorii sau luxarea protezei. Cu toate acestea, printr-un tratament preventiv administrat corespunzător, rata apariţiei complicaţiilor este redusă la minimum.
După operaţia de protezare a şoldului, pacientul va urma, timp de şase săptămâni, un tratament medicamentos anticoagulant, în modul acesta, prevenindu-se apariţia tromblofebitei.
La două săptămâni după operaţie se scot firele, urmând ca la şase săptămâni să se efectueze un control amănunţit care să ofere informaţii prinvind modul în care a fost primită proteza de şold.
-
Protezarea soldului - incizia, sectionarea capului femural si alezajul cavitatii
Conf. Univ. Dr. Radu Rădulescu, Şef Secţie Ortopedie Traumatologie, Spitalul Universitar Bucureşti.
Protezarea de şold este recomandată în coxartroză, atunci când boala se află într-un stadiu avansat, iar leziunile degenerative de la nivelul şoldului sunt grave.
Pentru efectuarea acestei intervenţii nu există o limită de vârstă. Dacă starea biologică a pacientului este una bună, permiţând anestezia şi efectuarea paşilor operatori, protezarea de şold poate fi recomandată la orice vârstă.
Înainte de operaţia de protezare de şold, este necesar un planning preoperator, prin intermediul căruia medicul să poată stabili tipul de proteză care trebuie implantată. După planning, urmează intervenţia propriu-zisă. Va fi efectuată o incizie la nivelul şoldului , secţionându-se planurile superficiale, şi accesând şoldul respectiv. Chirurgul ortoped va elimina articulaţie veche uzată şi o va înlocui cu proteza, formată din două piese: o piesă la bazin şi una femurală. Cele două componente au un cuplu de frecare care va facilita mişcarea în articulaţia şoldului.
Conf. Univ. Dr. Radu Rădulescu, Şeful Secţie Ortopedie Traumatologie a Spitalului Universitar Bucureşti efectuază o astfel de intervenţie în cazul unei femei în vârstă de 70 de ani, care prezintă coxartroză pe partea dreaptă. Echipa medicală implantează o proteză de şold necimentată care va restabili funcţia şoldului.
-
Gonartroza - diagnostic, tratament si recuperare medicala
Conf. dr. Radu Rădulescu - Şef Sectie Ortopedie Traumatologie - Spitalul Universitar Bucureşti
Diagnosticul gonartrozei se realizează cu ajutorul examenului radiologic de genunchi. La examen vor apărea modificări majore de structură, proeminenţe osoase suplimentare, îngustarea spaţiului articular, până la dispariţia acestuia şi modificarea de ax a membrului inferior.
În funcţie de acest examen se va stabili dacă gonartroza depistată este într-o fază prechirurgicală sau dacă este necesară intervenţia chirurgicală.
În faza prechirurgicală se instituie un tratament medicamentos şi gimnastică de recuperare, când aceste metode nu dau rezultate, se injectează în articulaţie o substantă vâsco-elastică cu textura uleioasă a cărui principal scop este să îmbrace cartilagiul, făcând să scadă coeficientul de frecare, reducând uzura mecanismului articular.
Atunci când este necesară o intervenţie chirurgicală, pot exista două variante ale intervenţiei. În artrozele incipiente se foloseşte artroscopia sau o incizie prin care se face o abraziune şi o spalarea a articulaţiei. Acesta operaţie are o perioadă foarte scurtă de recuperare şi un efect benefic asupra simptomatologiei pacientului.
O altă intervenţie adresată genunchiului este corectarea axului, pacienţilor cu o artroza constituită prin implantarea protezei totală de articulaţie. Operaţia necesită un grad mai mare de recuperare, însă nu este nevoie imobilizarea pacientului; în 48 de ore acesta se poate sprijini pe picioare şi poate face primii paşi. Postoperator se recomandă sesiuni de kinetoterapie, de recuperare, pentru redobândirea mobilităţii totale. Durata unei proteze este de 15-20 de ani, perioada de folosinţă este scurtată în special de obezitate.
-
Gonartroza - complicatii si metode de preventie
Conf. Dr. Radu Rădulescu- Şef Secţie Ortopedie Traumatologie “Spitalul Universitar Bucureşti”
După intervenţia chirurgicală de corectare a gonartrozei, pacientul va sta 7 zile in spital, timp în care va începe perioada de recuperare cu ajutorul cadrului metalic. La 14 zile va începe tratamentul ambulator şi se va întoarce pentru scoaterea firelor, la 6 săptămâni va face primul control radiologic, apoi se va întorce la control la 3 luni, 6 luni, 1 an şi anual, dacă nu există alte complicaţii.
Principalele complicaţii ale operației de corectare a gonatrozei pot fi: tromboembolia, care este prevenită de tratamentul anticoagulant administrat timp de 45 de zile de la operaţie; infecţia, care afectează sub 1% din cazuri datorită administrării de antibiotice; cimentarea protezei, cauza fiind obezitatea sau traumatismele.
Pot să apară şi reacţii de respingere a materialului din care este confecţionată proteza, aceste cazuri fiind foarte rare; soluţia rezidă în materialele speciale hipoalergenice.
Conf. Dr. Radu Rădulescu ne dezvăluie metode de prevenţie în cazul gonartrozei infantile, acestea fiind: diagnosticarea şi tratarea deviaţiilor de ax, a rahitismului, a unor boli neurologice care duc la imbalanţe musculare, platfusului la copiii de peste 3 ani, supragreutate şi orice alta boală care în copilărie duce la deformarea genunchilor.
-
Coxartroza - tratamente si precautii
Conf. Dr. Radu Rădulescu, Şef Secţie Ortopedie Traumatologie, Spitalul Universitar Bucureşti
În fază incipientă, tratamentul coxartrozei este unul medicamentos. Medicametele recomandate, în această situaţie, sunt cele antiinflamatorii şi decontracturante musculare. Tratamentul poate include şi şedinţe de fizioterapie, însoţite de administrarea unor substanţe condroprotectoare, care ajută la prevenirea deteriorării cartilagiului.
Unele coxartroze se opresc din evoluţie înainte de a fi necesară intervenţia chirurgicală. Atunci când boala evoluează iar simptomele nu mai pot fi eliminate prin tratamentul medicamentos, medicul ortoped recomandă intervenţia chirurgicală. Procedura constă în înlocuirea şoldului cu o proteză totală de şold. Proteza are două componente: prima se implanteză la nivelul bazinului iar cea de-a doua la nivelul femurului. Aceste două componente funcţionează pe baza unui cuplu de mişcare. În cazul persoanelor în vârstă, sunt indicate protezele cimentate. În cazul persoanelor tinere este recomandată varianta necimentată.
Protezele de şold nu au o durată nelimitată, ele trebuind a fi schimbate la un interval de 10-15 ani.
-
Coxatroza - cauze, simptome si diagnostic
Conf. Dr. Radu Rădulescu, Şef Secţie Ortopedie Traumatologie, Spitalul Universitar Bucureşti
Coxartroza este o boală degenerativă din categoria artrozelor. Principalele simptome ale coxartrozei sunt durerea la nivelul articulaţiilor şi limitarea mişcării din articulaţii care duce la apariţia unei anchiloze. Coxartroza este o boală invalidantă.
Coxartrozele pot fi de două feluri: primitive sau secundare. Cauzele coxartrozei secundare pot fi: luxaţia congenitală de şold, necroza de cap femural sau tratamentul cu cortizon administrat pentru o perioadă îndelungată de timp.
-
Gonartroza - cauze si manifestari
Gonartroza este o boală degenerativă a articulaţiei genunchiului. Manifestările gonartrozei evoluează progresiv de la stadiul de „durere uşoară de genunchi” (stadiul inicipient) la dureri accentuate, simţite inclusiv în repaos şi în timpul nopţii, şi limitarea mobilităţii articulare (stadiul avansat).
Cele mai frecvente cauze ale gonartrozei sunt: dezaxarea membrului inferior (axul membrului inferior nu este drept), leziunea meniscului în urma accidentelor, fracturile la nivelul platoului tidial şi bolile reumatismale (poliartrita reumatoidă, lupus). Deviaţiile de ax determină repartizarea neuniformă a presiunilor în interiorul articulaţiei genunchiului, suprasolicitarea unuia dintre compartimente şi favorizează astfel uzarea prematură a cartilajului articular. Persoanele care suferă de rahitism prezintă un grad înalt de risc de a dezvolta această afecţiune.
-
Platfus - piciorul plat
Dr. Marius Uscatu
Piciorul plat - platfus, ne explică dr. Marius Uscatu, este prăbuşirea bolţilor longitudinală şi transversală ale piciorului. Cel mai frecvent diformitatea este bilaterală, modificările fiind mai accentuate fie de o parte, fie de cealaltă.
Diagnosticul piciorului plat la nou-născut (în primele 30 de zile dupa naştere) este mai dificil. Odată cu începerea mersului, în jurul vârstei de 1 an, piciorul plat începe să fie sesizat de părinţi. Platfusul este o afecţiune moştenită genetic sau care apare secundar unei alte afecţiuni precum diabet, artrită reumatoidă sau atac vascular cerebral.
Semnele platfusului sunt: talpa este convexă, pacientul calcă predominant pe partea internă-medială a tălpii; uneori poate apărea culoarea violacee a piciorului cu transpiraţii abundente şi reci, glezne umflate, reliefarea tendoanelor de pe faţa dorsală a piciorului şi monturi.
Cea mai frecventă complicaţie a platfusului poate fi artroza piciorului, care se instalează după vârstă de 30 de ani.
-
Operaţie la umăr fractură de cap humeral
Dr. Casabalian Dicran, Medic specialist ortopedie – trumatologie, Spitalul MAI
Pacienta are o veche fractură de cap humeral care s-a consolidat vicios, după consolidare forma capului nu mai este rotundă, motiv pentru care blochează mişcările articulaţiei umărului. Intervenţia are ca scop modelarea acestui cap, redarea formei rotunde. Este o operaţie delicată, ne spune dr. Casabalian Dicran, deoarece are loc într-o zonă cu multă musculatură şi multă vascularizaţie.
