Pediatrie

Diversificarea alimentaţiei la bebeluş poate fi privită din două unghiuri de vedere diferite, în funcţie de teoria vizată. Una dintre teorii prevede începerea diversificării precoce a alimentaţiei, pentru a favoriza dezvoltarea structurii orale, în special, în situaţia copiilor alimentaţi artificial.

Afecţiunea arătată bebeluşilor are un rol esenţial în dezvoltarea psihică a acestora. Iubirea părinţilor şi afecţiunea manifestată de aceştia ajută copilul să se dezvolte armonios, echilibrat şi îl învaţă, totodată, să ofere, la rândul lui, dragoste.

„Latura afectivă este o parte componentă a psihismului uman iar părinţii ar trebui să înţeleagă că micuţii au atâta nevoie de afectivitate, încât ei dau semnale. Când e foarte mic, copilul plânge pentru că vrea să fie ţinut în braţe. Acesta este un semnal. De asemenea, el poate să înveţe să râdă pentru că îi place ceva. La toate acestea trebuie adăugată curiozitatea şi faptul că el se dezvoltă într-un mediu cu foarte mulţi stimuli, la care trebuie să se adapteze. Una dintre modalităţile de adaptare este afectivitatea”, explică prof. dr. Ruxandra Răşcanu, Universitatea Bucureşti.

Afecţiunea la bebeluşi este extrem de importantă. Copilul simte nevoia să fie ţinut în braţe, să fie îngrijit şi legănat. Contactul cu corpul mamei şi cu căldura emanată de aceasta reprezintă stimuli foarte puternici, care îl fac pe micuţ să se calmeze, să fie liniştit şi vesel.

„Copilul care creşte într-o familie în care nu a simţit dragoste de la vâsrtă micp, va fi la pubertate şi adolescenţă o persoană care nu va şti să ceară dragoste la parteneri şi prieteni şi nici nu va şti să o împartă”, spune prof. dr. Ruxandra Răşcanu.

Lipsa de afecţiune la bebeluşi provoacă adevărate traume emoţionale în cazul bebeluşilor. În situaţia în care părinţii nu se implică în dezvoltarea emoţională a celui mic (lipsesc, au decedat sau există alte diverse alte motive), bebeluşul se poate confrunta cu ceea ce se numeşte avitaminoză afectivă. Avitaminoza afectivă este o carenţă emoţională care se manifestă prin căutarea anxioasă a mamei, agitaţie, urmată, mai apoi, de dezinteres şi apatie. Micuţul refuză să mai mănânce, nu mai plânge şi are o stare generală proastă.

Afecţiunea în exces la bebeluşi, poate cauza, de asemenea, dereglări. „Afectivitatea în exces poate să aibă urmări negative pentru creşterea şi dezvoltarea copilului pentru că el învaţă egocentric, egoist şi crede că totul i se cuvine”, avertizează psihologul.

Masajul bebeluşului este recomandat imediat ce cordonul ombilical a fost eliminat. Masajul stimulează circulaţia sangvină, tonifică musculatura, relaxează nou – născutul şi îl ajută să-şi consume energia.

Masajul la bebeluşi se începe din partea de jos a corpului, cu picioruşele. Specialiştii recomandă mişcări în articulaţiile membrelor inferioare şi a celor superioare. Astfel, sunt combinate mişcările de gimnastică cu cele de masaj. În zonele articulaţiilor genunchiului se folosesc mişcări de flexie şi extensie. Se fixează talpa pe sol şi se introduce degetul mare sub bolta planetară, pentru a o forma pentru mers. Pentru articulaţia şoldului se folosesc mişcări de bicicletă, stimulându-se, în acest fel, reflexele corticale.

Masajul abdomenului se efectuează prin mişcări în sensul acelor de ceasornic, respectându-se, astfel, dispunerea intestinelor. Se masează uşor colonul, intestinul subţire şi cutia toracică.

Prof. dr. Adrian Georgescu, Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale

În primele şase luni de viaţă sugarul poate fi alimentat în trei moduri: 1. Natural (exclusiv cu laptele mamei sale); 2. Artificial (sugarul care nu primeşte lapte matern) şi 3. Mixt(cel care primeşte –o parte lapte de mamă şi completare cu un alt preparat de lapte).

Alimentaţia naturală (alăptarea la sân) este de bază. Un copil trebuie alăptat exclusiv la sân, cu nimic altceva în afara laptelui mamei sale. În primele şase luni de viaţă, este recomandat ca nou-născutul să se hrănească numai cu laptele matern. Superioritatea alimentaţiei la sân este absolută – pentru copil, mama care alăptează, familie, societate şi mediu. Nimic nu-i poate asigura o mai perfectă dezvoltare - fizică, psihică şi emoţională- , decât laptele de mamă. Copilul alimentat la sân este protejat de o serie întreagă de boli. Copilul alimentat la sân este, în primul rând, protejat împotriva alergiilor. Hrănirea copilului la sân creează între mamă şi copil o puternică legătură afectivă.

Totodată, mama care alăptează este protejată de o serie de boli precum cancerul de sân, cancerul genital sauosteoporoza.

Alăptarea naturală a copilului aduce, de asemenea, numeroase avantaje pentru societate. Alimentând copii la sân cât mai multă vreme, vor creşte generaţii de copii mai sănătoase şi mai dezvoltate din punct de vedere neuropsihic.

Oricât de surprinzător ar părea, alăptarea aduce avantaje şi mediului. În urma unei alimentaţii artificiale rezultă un consum de energie termică sau ambalaje care trebuie aruncate. Alăptarea la sân elimină toate aceste dezavantaje.

Cel mai important stimul pentru secreţia lactată a mamei este suptul copilului. Cu cât copilul suge mai mult şi mai bine, cu atât mama produce mai mult lapte.

Conferinţa Naţională de Pediatrie – Urgenţe în Pediatrie. Boli Cronice în Pediatrie, desfăşurată, la Bucureşti, în perioada 19-21 martie 2009, s-a adresat medicilor de pediatrie de la toate eşaloanele de asistenţă. Pe lista participanţilor s-au regăsit, atât medicul de familie, medicul pediatru, care îşi desfăţoară activitatea fie în ambulator, fie la spital, medicul primar de specialitate, cât şi medicul rezident în pediatrie sau medicină de familie.

Anul acesta, discuţiile s-au axat pe urgenţele în pediatrie. „Întreaga pediatrie este o urgenţă (...) De fapt urgenţele  constituie o mare parte din activitatea pediatrului”, a declarat prof. dr. Eugen Ciofu, preşedinte ştiinţific al Conferinţei Naţionale de Pediatrie.

Lucrările au incitat dezbateri  între participanţi referitoare la dificultăţile cu care se confruntă la ora actuală medicina pediatrică. Una din principalele probleme se referă la acoperirea cu medici pediatri atât în mediul rural, cât şi în oraşele care nu sunt centre universitare. În aceste cazuri, medicul pediatru înseamnă de fapt medicul de familie.

Conferinţa Naţională de Pediatrie a fost asociată şi cu participarea unor firme de medicamente, care prin prezentările şi standurile organizate au contribuit la informarea medicilor asupra unor medicamente existente pe piaţa românească, aducându-se în acelaşi timp în discuţie şi diferite opţiuni terapeutice.

Conf. Dr. Iuliana Dobrescu, Șef Clinica de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului

Conf.dr.Silvia Stoicescu- Şef secţie Nou Nascuţi, Spitalul Clinic Gheorghe Polizu

Dr. Florin Rusu - Șef Secție Anestezie și Terapie Intensivă Spitalul de Copii ”Grigore Alexandrescu”

În cazul de faţă este vorba despre un nou-născut prematur cu o malformaţie congenitală, respectiv o atrezie de esofag, care se află într-o stare critică. A fost supus unei intervenţii chirurgicale în urmă cu o săptămână şi în momentul de faţă se află pe ventilaţie mecanică; el este hrănit artificial prin intermediul acestei sonde de gastrostomac pe unde se pot introduce o serie de substanţe nutritive în toată această perioadă. Copilaşul a răspuns foarte bine acestui traumatism. 

Există un procent de 70-80% de copii nou-născuţi cu malformaţii foarte grave, recuperaţi. Contribuţia medicilor în procesul de recuperare a acestor copii este una foarte mare (urmărirea lor necesită 24 de ore din 24 - trebuie să fie un medic permanent în preajma acestor copii pentru a interveni în momentele critice). De regulă tratamentele sunt îndelungate şi necesită un mare efort atât din partea medicilor, personalului, cât şi din partea spitalului pentru că implică un tratament foarte costisitor. Cele mai frecvente afecţiuni care duc la necesitatea unei intervenţii chirurgicale sunt malformaţiile congenitale, o serie de copii cu afecţiuni medicale (respectiv hemoragii cerebrale, disfuncţii ventilatorii). Dr. Florin Rusu ne spune că toate complicaţiile care pot apărea în urma unei intervenţii chirurgicale sunt multiple – complicaţii de tip infecţios, complicaţii de tip hemoracipar etc.

Dr. Adrian Crăciun, Şef Secţie Neonatologie, Spitalului „I. Cantacuzino”

Imediat după naştere, nou-născutul este plasat sub o masă caldă, acolo unde este şters de secreţie. Urmează prima băiţă, cântărirea şi măsurarea. Măsurarea va urmări trei perimetri: lungimea, perimetrul cranian şi perimetrul toracic.

Se efectuează apoi examenul clinic: se verifică dimensiunile fontanelei, forma urechilor, a palatului, se controlează inima şi plămânii, tonusul şi reflexele.
 

Traumatismele la copii se împart la fel ca şi la adult în: contuzii uşoare (care afectează numai părţile moi); entorse, luxaţii (care afectează părţile musculare, articulaţiile) şi fracturile.
La copil există anumite particularităţi care ţin de formarea oaselor. La copii oasele sunt mai elastice, iar formarea este mai rapidă decât la adulţi. Fiecare os are un cartilagiu de creştere. Oasele cresc în funcţie de cartilagiul de creştere, la extremităţile fiecărui os.
Fracturile prin decolare – adică decolarea acestui cartilagiu de creştere care fuge, alunecă faţă de diafiza osului respectiv. Se întâlnesc numai la copii. Fracturile prin decolare ţin de oasele lungi(braţelor, antebraţelor, picioarelor, etc)
Nan- verde – ţesutul este elastic(oasele se rup din interior – asemenea unei crengi de copac – se rupe interiorul şi exteriorul, rămânând doar coaja). Sunt greu de recunoscut.
În cazul fracturilor prin decolare se pune gipsul aşa cum sunt decolate. Diagnosticul trebuie pus de către medicii ortopezi de copii.
Ele însă nu se rezolvă. În cazul în care ghipsul nu este pus corect şi este lăsat, cotul poate creşte în stânga şi în dreapta, astfel făcând mâna strâmbă.
Sunt particularităţi care ţin strict de diagnostic şi de tratamentul care trebuie să fie corect, fie ortopedic, fie chirurgical.
Printre traumatismele care se pot înregistra se numără fracturile şi entorsele.
Primele simptome care se pot înregistra sunt durerea şi tumefacţia.
Trebuie pus aparat gipsat şi să se stea imobilizat (1-2 săptămâni, în funcţie de entorsă). Altfel pot apărea subluxaţii de cap radial (prolaţii dureroase pe care le fac copii foarte mici, între 4 şi 5 ani. Fiecare tragere bruscă poate duce la subluxaţii de cap radial.
Trebuie prevenit imediat, adică prezentat la medic după primele simptome. Fracturile trebuie imobilizate.