-
Diminuarea indemnizaţiei de creştere a copilului
Mamele au ieşit în stradă, nemulţumite de decizia de diminuare a indemnizaţiei de creştere a copilului.
Protestul de la Ministerul Muncii a început la ora 12.00, mamele solicitând păstrarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului la nivelul actual de 85 la sută din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni. „Intrăm acum la negocieri cu un domn Secretar de Stat care este dispus să poarte un dialog cu noi. Cu viitorul României şi cu interesul naţional ne se negociază. Nu este vorba despre o pomană, această indemnizaţie este o investiţie în viitorul României.”, a declarat Lavinia Şandru Preşedinte PIN şi coordonator Ecologica.
Mamele care au cerut aprobare pentru pichetul de la Ministerul Muncii au adunat peste 21.000 de semnături într-o petiţie online prin care cer să nu fie redusă indemnizaţia. Lista cu semnături va fi înaintată reprezentanţilor Ministerului Muncii. “Vrem să tragem un semnal de alarmă. Sperăm ca politicienii să ţină cont de rugăminţile nostre. Trebuie să se ţină cont de contribuţia adusă la Bugetul de Stat”, Diana Neaga Centrul FILIAS.
Mămicile consideră că, în loc să reducă indemnizaţiile pentru creşterea copilului, salariile şi pensiile, Guvernul ar trebui să taie din salariile cu cinci cifre ale parlamentarilor şi să efectueze o "curăţenie generală" în instituţiile şi companiile de stat, acolo unde "nepotismul şi clientela politică sunt la mare rang". Mămicile şi tăticii prezenţi la protest au scandat şi “Am muncit şi-am cotizat, nu-i poamană de la stat.”
-
Spitalul pentru Copii Grigore Alexandrescu împlineşte 124 de ani
Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din Bucureşti împlineşte 124 de ani.
„Este un moment special pentru spitalul nostru. Împlinim 124 de ani de existenţă. Acest lucru este cu totul special nu numai prin numărarea anilor, ci prin faptul că aşa cum fiecare om are o filozofie pentru fiecare vârstă, şi acest spital are o anumită maturitate. Într-adevăr, simţi că este un spital cu rădăcini serioase, cu profesori care au pus bazele acestei construcţii, spirituale şi materiale. Ne socotim într-un an de referinţă pentru acest spital”, spune Prof.Dr. Dan Mircea Enescu, managerul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din Bucureşti.
Pentru managerul Spitalului, acest loc a fost o „dragoste la prima vedere”, aşa cum mărturiseşte. „Am avut în minte permanent acest spital, în timpul facultăţii, după ce am terminat facultatea, în timpul specializării m-am gândit întotdeauna la el, iar în clipa în care mi-am dat seama că are nevoie de expertiza mea, am fost fericit să pot ajunge aici indiferent în ce condiţii”, îşi aduce aminte cu emoţie Prof Dr. Dan Mircea Enescu.
Istoria Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”
Iniţial, spitalul de copii a fost deschis în casa doctorului Iuliu Barasch. După şase ani de activitate, printr-o conjunctură favorabilă, s-a mutat într-o clădire nouă, construită în stil elveţian, din strada Diaconeselor. Acolo a funcţionat până în 1886. În 1863, doctorul Gheorghe Athanasovici a preluat conducerea spitalului, fiind şi cel care a pus bazele învăţământului de pediatrie din ţara noastră. La conducerea spitalului s-a aflat şi primul pediatru specialist din ţara noastră, doctorul Constatin Nica, care a studiat medicina la Viena. În 1874, la spitalul de copii s-au înfiinţat două diviziuni, una medicală si alta chirurgicală. Ultima a fost condusă de doctorul Grigore Romniceanu. Din 1886, Secţia chirurgicală a funcţionat în strada Grigore Alexandrescu. În această nouă locaţie a luat naştere şi Secţia de boli contagioase pentru copii, fiind ameliorate condiţiile pentru micii pacienţi.
Printre medicii care şi-au legat numele de istoria Spitalului Grigore Alexandrescu se numară conferenţiarul Aurel Stroe, profesorul Mihail Manicatide, fondatorul şcolii ştiinţifice româneşti de pediatrie, conferenţiarul Alfred Rusescu, cel care a condus serviciul de clinică infantilă de la Spitalul Grigore Alexandrescu.
Odată cu reforma învăţământului din România, a luat fiinţă Clinica de Pediatrie, condusă de medicul Corneliu Constantinescu. În perioada de după 23 august 1944, clinica de pediatrie a Spitalului de Copii „Grigore Alexandrescu” s-a dezvoltat în scurt timp, ajungând o importantă bază clinică pentru învăţământul pediatric şi asistenţa medicală a copiilor. Astfel, de la cele 85 de paturi cu care a funcţionat zeci de ani, serviciul a fost extins la 220 de paturi. Laboratoarele au fost modernizate. De asemenea, spitalul a fost dotat cu aparatură modernă.
Cea de-a doua clinică de pediatrie s-a înfiinţat, sub conducerea conferenţiarului Vasile Petrescu Coman. Din 1972, conducerea Clinicii de Pediatrie a fost preluată de conferenţiarul dr. Mircea Geormăneanu, iar după un an de profesorul Pătru Meilă. Din 1971 şi până în 1990, conducerea Spitalului clinic de urgenţă pentru copii, aşa cum a fost denumit din 1973, a fost asigurată de medicul Ion Ursuleanu, cel care s-a preocupat ca primul spital de copii din ţară şi din Balcani sa devină o bază ştiinţifică şi practică.Pe lângă chirurgie, ortopedie, urologie, chirurgie plastică, arsuri s- au dezvoltat şi secţiile de intoxicaţii şi ORL. În 1986, dr. Viorica Gheorghe a realizat repararea întregului spital şi modernizarea lui.
După Revoluţie, s-au făcut îmbunătăţiri la secţia de chirurgie şi la cea de arsuri.
După venirea doctorului Dan Enescu la Secţia de Arsuri, mortalitatea în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” a scăzut de la 10 la sută pe an la sub unu la sută. Şeful Clinicii de Pediatrie a fost numit, în 1992, profesorul Eugen Pascal Ciofu. Din 1994, conducerea spitalului a revenit profesorului Coriolan Emil Ulmeanu, cel care a acordat o atenţie deosebită pregătirii medicilor tineri, prin facilitarea specilizărilor în tară şi înstrăinătate.
Activitatea medicilor şi a întregului personal al Spitalului Clinic de Urgenţă „Grigore Alexandrescu” a fost închinată în permanenţă copilului bolnav, iar rezultatele muncii lor au fost concretizate prin reducerea constantă a mortalităţii infantile.
-
Spitalul Grigore Alexandrescu va avea un nou bloc operator şi o nouă clinică de pediatrie
Spitalul pentru Copii “Grigore Alexandrescu”, primul spital de copii din România, a împlinit 124 de ani de activitate. La moment aniversar, planurile de viitor ale echipei manageriale sunt pe măsura tradiţiei Spitalului pentru Copii “Grigore Alexandrescu”: în perioada august-septembrie 2010 vor începe lucrările la două noi corpuri de clădiri. Astfel, vor fi construite o clădire dedicată exclusiv blocurilor operatorii şi un centru de excelenţă pentru pediatrie cu specializări ca: neurologie, chirurgie, ecopatologie cardiacă malformativă şi altele. Spitalul “Grigore Alexandrescu” din Bucureşti se va dezvolta chiar şi în acest an de criză.
Din toamna acestui an, vor începe lucrările la un nou bloc operator şi a unei clinici de pediatrie, centru de excelenţă în pediatrie, care va avea 100 de paturi. „Vom avea un etaj de neurochirurgie, un etaj de chirurgie malformativă cardiacă, nefrologie, dializă, boli metabolice”, a precizat prof. dr. Dan Mircea Enescu, managerul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu”.
De asemenea, în cursul acestui an va începe reconstrucţia aripei de ortopedie şi a chirurgiei, lucrări ce vor fi suportate din fondurile Băncii Mondiale. Lucrările celor două secţii vor dura şapte luni şi tot în şapte luni va fi terminată unitatea de primiri-urgenţe, proiect care este deja început. Dincolo de aceste proiecte, cea mai mare satisfacţie profesională a personalul medical al acestui spital este zâmbetul fiecărui copil.
„Lucrăm de dimineaţa pâna dimineaţa şi pentru asta avem mulţumirea aceea terbilă pe care numai noi o putem înţelege, ce înseamnă să vezi un copil fericit care zâmbeşte, când pleacă după ce a fost tratat şi a stat în reanimare, intubat şi îl vezi că îţi întinde mânuţa sau îţi sare în braţe când vine la un control”, a declarat prof. univ. dr. Ioan Bâscă.
Echipa Spitalului pentru Copii “Grigore Alexandrescu” este formată din aproximativ 80 de doctori şi 370-380 de asistente. “Nu poţi trata copii dacă nu îi iubeşti. Medicina pentru copii nu se poate face mecanic”, subliniază managerul Spitalului pentru Copii “Grigore Alexandrescu”, prof. dr. Dan Mircea Enescu. Anual, în Spitalul pentru Copii “Grigore Alexandrescu” sunt realizate peste 200.000 de consultaţii, sunt internaţi peste 32.000 de copii cu vârste între o zi şi 18 ani. În plus, peste 60% dintre cazurile abordate aici constituie urgenţe medico-chirurgicale.
-
Diversificarea alimentatiei la bebelusi
Diversificarea alimentaţiei la bebeluş poate fi privită din două unghiuri de vedere diferite, în funcţie de teoria vizată. Una dintre teorii prevede începerea diversificării precoce a alimentaţiei, pentru a favoriza dezvoltarea structurii orale, în special, în situaţia copiilor alimentaţi artificial.
Diversificarea alimentaţiei după primele patru luni de viaţă ale bebeluşului este indicată şi pentru faptul că ea ajută în completarea necesităţilor de vitamine şi minerale.
O altă teorie insistă pe introducerea diversificării alimentaţiei mai târziu, după vârsta de şase luni. Momentul introducerii diversificării alimentaţiei trebuie judecat, însă, de la un caz la altul. Dacă un copil este alimentat natural şi curba ponderală este foarte bună, se preferă o diversificare alimentară tardivă, în jurul vârstei de şase luni. Dacă, însă, copilul este alimentat artificial este bine să se introducă celelalte produse alimentare în mesele sugarului.
Diversificarea alimentaţiei constă în introducerea în alimentaţia bebeluşului a produselor solide şi semisolide. Aceste alimente este indicat să fie introduse pe rând, să se înceapă cu câte un aliment, să se tatoneze acceptarea acestui aliment de către sugar şi să se aştepte trei-patru zile până la introducerea altui aliment.
“În cazul în care, în timpul procesului de diversificare a alimentaţiei, apar erupţii cutanate şi vărsături este bine să se oprească diversificarea alimentaţiei pe acea linie şi să se revină ulterior cu aceste alimente dar sub altă formă”, a explicat dr. Eliza Cinteză, medic pediatru în cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei şi a Copilului “Alfred Rusescu”.
Diversificarea alimentaţiei bebeluşului se face treptat, de la mese exclusiv lactate la mese pe bază de făinoase, apoi la mese pe bază de fructe şi legume.
Alimentaţia bebeluşului trebuie să se facă cu mare atenţie pentru a se evita alimentele cu potenţial alergenic. Este vorba despre alimente precum căpşunile, ciocolata, albuşul de ou şi peştele, care trebuie eliminate din procesul de diversificare a alimentaţiei. Mamele trebuie să ştie că alimentaţia bebeluşului, chiar dacă nu mai este exclusiv pe bază de lactate, nu presupune eliminarea alăptatului la sân.
-
Nevoia de afectiune a bebelusului
Afecţiunea arătată bebeluşilor are un rol esenţial în dezvoltarea psihică a acestora. Iubirea părinţilor şi afecţiunea manifestată de aceştia ajută copilul să se dezvolte armonios, echilibrat şi îl învaţă, totodată, să ofere, la rândul lui, dragoste.
„Latura afectivă este o parte componentă a psihismului uman iar părinţii ar trebui să înţeleagă că micuţii au atâta nevoie de afectivitate, încât ei dau semnale. Când e foarte mic, copilul plânge pentru că vrea să fie ţinut în braţe. Acesta este un semnal. De asemenea, el poate să înveţe să râdă pentru că îi place ceva. La toate acestea trebuie adăugată curiozitatea şi faptul că el se dezvoltă într-un mediu cu foarte mulţi stimuli, la care trebuie să se adapteze. Una dintre modalităţile de adaptare este afectivitatea”, explică prof. dr. Ruxandra Răşcanu, Universitatea Bucureşti.
Afecţiunea la bebeluşi este extrem de importantă. Copilul simte nevoia să fie ţinut în braţe, să fie îngrijit şi legănat. Contactul cu corpul mamei şi cu căldura emanată de aceasta reprezintă stimuli foarte puternici, care îl fac pe micuţ să se calmeze, să fie liniştit şi vesel.
„Copilul care creşte într-o familie în care nu a simţit dragoste de la vâsrtă micp, va fi la pubertate şi adolescenţă o persoană care nu va şti să ceară dragoste la parteneri şi prieteni şi nici nu va şti să o împartă”, spune prof. dr. Ruxandra Răşcanu.
Lipsa de afecţiune la bebeluşi provoacă adevărate traume emoţionale în cazul bebeluşilor. În situaţia în care părinţii nu se implică în dezvoltarea emoţională a celui mic (lipsesc, au decedat sau există alte diverse alte motive), bebeluşul se poate confrunta cu ceea ce se numeşte avitaminoză afectivă. Avitaminoza afectivă este o carenţă emoţională care se manifestă prin căutarea anxioasă a mamei, agitaţie, urmată, mai apoi, de dezinteres şi apatie. Micuţul refuză să mai mănânce, nu mai plânge şi are o stare generală proastă.
Afecţiunea în exces la bebeluşi, poate cauza, de asemenea, dereglări. „Afectivitatea în exces poate să aibă urmări negative pentru creşterea şi dezvoltarea copilului pentru că el învaţă egocentric, egoist şi crede că totul i se cuvine”, avertizează psihologul.
-
Ingrijirea nou-nascutului. Masajul picioruselor si abdomenului
Masajul bebeluşului este recomandat imediat ce cordonul ombilical a fost eliminat. Masajul stimulează circulaţia sangvină, tonifică musculatura, relaxează nou – născutul şi îl ajută să-şi consume energia.
Masajul la bebeluşi se începe din partea de jos a corpului, cu picioruşele. Specialiştii recomandă mişcări în articulaţiile membrelor inferioare şi a celor superioare. Astfel, sunt combinate mişcările de gimnastică cu cele de masaj. În zonele articulaţiilor genunchiului se folosesc mişcări de flexie şi extensie. Se fixează talpa pe sol şi se introduce degetul mare sub bolta planetară, pentru a o forma pentru mers. Pentru articulaţia şoldului se folosesc mişcări de bicicletă, stimulându-se, în acest fel, reflexele corticale.
Masajul abdomenului se efectuează prin mişcări în sensul acelor de ceasornic, respectându-se, astfel, dispunerea intestinelor. Se masează uşor colonul, intestinul subţire şi cutia toracică.
-
Importanţa laptelui matern şi alimentaţia copilului mic
Prof. dr. Adrian Georgescu, Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale
În primele şase luni de viaţă sugarul poate fi alimentat în trei moduri: 1. Natural (exclusiv cu laptele mamei sale); 2. Artificial (sugarul care nu primeşte lapte matern) şi 3. Mixt(cel care primeşte –o parte lapte de mamă şi completare cu un alt preparat de lapte).
Alimentaţia naturală (alăptarea la sân) este de bază. Un copil trebuie alăptat exclusiv la sân, cu nimic altceva în afara laptelui mamei sale. În primele şase luni de viaţă, este recomandat ca nou-născutul să se hrănească numai cu laptele matern. Superioritatea alimentaţiei la sân este absolută – pentru copil, mama care alăptează, familie, societate şi mediu. Nimic nu-i poate asigura o mai perfectă dezvoltare - fizică, psihică şi emoţională- , decât laptele de mamă. Copilul alimentat la sân este protejat de o serie întreagă de boli. Copilul alimentat la sân este, în primul rând, protejat împotriva alergiilor. Hrănirea copilului la sân creează între mamă şi copil o puternică legătură afectivă.
Totodată, mama care alăptează este protejată de o serie de boli precum cancerul de sân, cancerul genital sauosteoporoza.
Alăptarea naturală a copilului aduce, de asemenea, numeroase avantaje pentru societate. Alimentând copii la sân cât mai multă vreme, vor creşte generaţii de copii mai sănătoase şi mai dezvoltate din punct de vedere neuropsihic.
Oricât de surprinzător ar părea, alăptarea aduce avantaje şi mediului. În urma unei alimentaţii artificiale rezultă un consum de energie termică sau ambalaje care trebuie aruncate. Alăptarea la sân elimină toate aceste dezavantaje.
Cel mai important stimul pentru secreţia lactată a mamei este suptul copilului. Cu cât copilul suge mai mult şi mai bine, cu atât mama produce mai mult lapte.
-
Conferinţa Naţională de Pediatrie
Conferinţa Naţională de Pediatrie – Urgenţe în Pediatrie. Boli Cronice în Pediatrie, desfăşurată, la Bucureşti, în perioada 19-21 martie 2009, s-a adresat medicilor de pediatrie de la toate eşaloanele de asistenţă. Pe lista participanţilor s-au regăsit, atât medicul de familie, medicul pediatru, care îşi desfăţoară activitatea fie în ambulator, fie la spital, medicul primar de specialitate, cât şi medicul rezident în pediatrie sau medicină de familie.
Anul acesta, discuţiile s-au axat pe urgenţele în pediatrie. „Întreaga pediatrie este o urgenţă (...) De fapt urgenţele constituie o mare parte din activitatea pediatrului”, a declarat prof. dr. Eugen Ciofu, preşedinte ştiinţific al Conferinţei Naţionale de Pediatrie.
Lucrările au incitat dezbateri între participanţi referitoare la dificultăţile cu care se confruntă la ora actuală medicina pediatrică. Una din principalele probleme se referă la acoperirea cu medici pediatri atât în mediul rural, cât şi în oraşele care nu sunt centre universitare. În aceste cazuri, medicul pediatru înseamnă de fapt medicul de familie.
Conferinţa Naţională de Pediatrie a fost asociată şi cu participarea unor firme de medicamente, care prin prezentările şi standurile organizate au contribuit la informarea medicilor asupra unor medicamente existente pe piaţa românească, aducându-se în acelaşi timp în discuţie şi diferite opţiuni terapeutice.
-
Autismul - afectiuni conexe si masuri de preventie
Conf. Dr. Iuliana Dobrescu, Șef Clinica de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului
În prezent în România s-a înregistrat o creştere a prevalenţei autismului. Copiii cu autism pot dezvolta în perioada copilăriei, pe lângă această boală, orice boală organică, urmând ca în adolescenţă să se instaleze riscul dezvoltării epilepsiei sau chiar a psihozelor.
Conf. Dr. Iuliana Dobrescu, Şef Clinică de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului, ne recomandă ca metode de prevenire a autismului la viitorii copii, diminuarea poluării şi consultul genetic antenatal a ambilor părinţi. Cauzele concrete a apariţiei bolii nu se ştiu exact, însă se suspectează ca primă fază, prezenţa unui genom vulnerabil la unul dintre părinţi.
Pentru cei care suferă de tulburarea spectrului autist, există centre speciale de ajutorare cum ar fi Fundaţia Copii în Dificultate.
-
Nasterea prematura
Conf.dr.Silvia Stoicescu- Şef secţie Nou Nascuţi, Spitalul Clinic Gheorghe Polizu
Vârsta de gestaţie de la care se salvează copiii prematuri este de 25 de săptămâni (5 luni şi 3 săpt) sau de la o greutate de 600 grame.
Rata de supravieţuire depinde de vârsta de gestaţie. Cu cât copilul este mai imatur din punct de vedere funcţional cu atât riscul de mortalitate este mai mare.
Conf.dr Silvia Stoicescu ne informeaza că prematurii născuţi la o vârsta de 25 săptămâni au o rată de supravieţuire de 25% iar cei cu vârste mai mari de 28 săptămâni de 92-95%.
Efectele asupra prematurilor pot fi : pe termen scurt, care pot determina în cel mai nefericit caz decesul sau, pe termen lung care poate însemna: sechele oculare, auditive, motorii, convulsii sau coeficient de inteligenţă redus.
Naşterea prematură poate avea cauze multiple, acestea pot fi de natură socio-economică de genul vârsta prea mică sau prea mare a viitoarei mame, de fumatul excesiv, de efortul fizic şi stresul intelectual prelungit, dar şi legate de sănătatea precară a mamei.
Prematurul va avea de suferit de pe seama naşterii timpurii deoarece va fi lipsit de transferul de anticorpi din placentă către făt, proces care se desfăşoară în ultimul trimestru de sarcină.
