-
Stimularea magnetică transcraniană, o nouă abordare în tratamentul depresiei
Depresia este o tulburare a stării afective ce poate avea un impact major asupra vieţii persoanei bolnave. Cu toate acestea, depresia se bucură de noi metode de tratament, stimularea magnetică transcraniană fiind una dintre acestea.
„În plan non-farmacologic există o anumită tendinţă de a privilegia o abordare, care deocamdată la noi în ţară se face extrem de limitat, şi anume stimularea magnetică transcraniană. Este o metodă non-farmacologică, se face cu ajutorul unui aparat special care plasează un câmp magnetic în zona cerebrală cu tropism pe anumite zone, în general pe cortexul prefrontal, cu rezultate interesante chiar şi în depresia farmacorezistentă. În plan farmacologic, ultimul venit este un antidepresiv cu un mecanism de acţiune neobişnuit, care contribuie şi la instalarea somnului”, a declarat pentru Sănătatea TV, conf. univ. dr. Radu Mihăilescu, medic primar psihiatru în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”.
Dacă în România noul antidepresiv şi stimularea magnetică transcraniană sunt ultimele noutăţi în ceea ce priveşte tratarea depresiei, în alte ţări există o gamă largă de proceduri. Una dintre acestea este terapia prin lumină.
Cu toate acestea, conf. univ. dr. Radu Mihăilescu este de părere că tratamentul farmacologic rămâne esenţial. „Opinia mea ca psihofarmacolog cu experienţă, dar şi a altora, este că în 2012 pe primul plan rămâne încă în tratamentul depresiilor abordarea farmacologică. Este foarte important ca să ai la îndemână, pe de o parte, o substanţă care să fie eficace, deci să vindece depresia, iar pe de altă parte să permită persoanei sub tratament să-şi desfăşoare o viaţă rezonabilă. Sigur e foarte bine ca la un moment dat abordarea farmacologică să se îmbine şi cu abordarea psihoterapeutică. Iar psihoterapia cognitivă este privilegiată”, a mai precizat specialistul.
-
Tulburarea post traumatică de stres și efectele sale asupra vieții
Tulburarea post- traumatică de stres are o prevalență de 1-2% la populația generală şi reprezintă un subiect foarte important, nu doar pentru psihiatru ci și pentru psiholog, deoarece această boală presupune un tratament psihologic.
„Tulburarea post-traumatică de stres se încadrează în grupa tulburărilor de anxietate, face parte dintre entitățile, dintre bolile sau tulburările cele mai frecvente în practica medicală, respectiv practica psihiatrică”, a declarat prof. univ. dr. Florin Tudose, șeful Secției Psihiatrie a Spitalului Universitar din București, într-un interviu acordat pentru Sănătatea TV.
Tulburarea post-traumatică de stres se referă la acele tulburări care apar după un stres traumatic, după un stres cu caracter special, în urma unor stresuri neașteptate, grave, care provoacă persoanei în cauză tulburări imediate psihice sau somatice. De altfel nu trebuie uitat că tulburarea post-traumatică de stres nu este rezultatul stresului de fiecare zi. Specialiștii au stabilit că tulburarea post-traumatică de stres se manifestă după anumite evenimente catastrofale, sociale.
De asemenea, o cauză a apariției tulburării post-traumatice de stres sunt și agresiunile sexuale, violența domestică, precum și accidentele de mașină. Totodată, cercetările au demonstrat că nu doar stresul brutal provoacă tulburarea post-traumatică de stres, ci și stresurile cronice prelungite.
-
Hipocondria, tulburare caracterizată prin teama de a suferi de o boală severă
Grija excesivă de a nu suferi de o boală severă poate reprezenta ea însăşi o tulburare, care ar trebui să îi alerteze pe cei din jurul persoanei care prezintă un astfel de simptom. În astfel de cazuri se vorbeşte de hipocondrie.
“Hipocondria constă în teama persistentă a pacientului de a avea o boală, de obicei o boală severă. Se însoţeşte această teamă de o neîncredere funciară în ceea ce îi spun medicii. Prin excelenţă bolnavul hipocondriac e în căutare de noi investigaţii de diagnostic spre deosebire de alte persoane, care caută noi tratamente. În această situaţie şi pentru că el este convins că totuşi are ceva, caută altă modalitate de diagnostic”, a declarat pentru Sănătatea TV, conf. univ. dr. Radu Mihăilescu, medic primar psihiatru în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alexandru Obregia”.
Ipohondrii sunt pacienţi dificil de abordat, dar cu toate acestea specialiştii le pot veni în ajutor prin diferite metode, a mai spus conf. univ. dr. Radu Mihăilescu.
Potrivit specialistului, hipocondria face parte din categoria tulburărilor somatoforme, adică a acelor boli care au o expresivitate somatică. Mai exact, astfel de tulburări se exprimă prin simptome corporale, fără a exista o boală reală organică.
De altfel, “tulburarea hipocondriacă, prin tradiţie, se plasează între două riscuri şi anume acela de a fi minimalizată, eventual cu conotaţii peiorative, şi al doilea de a fi maximalizată şi ea se pierde în alte sfere de diagnostic. Nu-i mai puţin adevărat că zestrea culturală a bolii e destul de largă. Puţini ştiu că boala este ca denumire hipocratică. Hipocondria defineşte mai degrabă o zonă anatomică şi anume sub coaste. Şi Hipocrate avea în vedere pe semeni de-ai noştri care se plângeau de tot felul de dureri misterioase plasate sub cartilajul costal, în stânga sau în dreapta”, a mai declarat conf. univ. dr. Radu Mihăilescu.
-
România se confruntă cu un număr deficitar de psihoterapeuți
Numărul deficitar de psihoterapeuți și lipsa educației în privința beneficiilor psihoterapiei reprezintă principalii factori pentru care tot mai mulți oameni nu știu cum să treacă peste o depresie,s-a constat în cadrul conferinței ”Eficiența în psihoterapie” ce a avut loc la Spitalul de Psihiatrie Titan ”Dr. Constantin Gorgoș”.
În România, există 1.200 de psihoterapeuți, ceea ce înseamnă că la o sută de mii de locuitori revin cinci psihoterapeuți, un număr foarte mic comparativ cu țările din Uniunea Europeană. Din acest punct de vedere, România se situează pe locul 25.
Scopul psihoterapiei este de a atenua simptomele pe care un pacient le are în momentul unor tulburări psihice, depresii sau crize existențiale. De asemenea, unele persoane care apelează la psihoterapie își doresc să treacă cu ușurință prin procesul de maturizare sau, pur și simplu, vor să-și mărească sentimetul de bunăstare personală.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că una din trei persoane va avea la un moment dat o tulburare psihică diagnosticabilă, iar depresia va fi în 2020 a doua boală care va afecta populația lumii.
”Psihoterapia alături de terapiile tradiționale conduce la remiterea episodului depresiv și la prevenirea recăderilor. Practic, valoarea psihoterapiei este dată de efectul de lungă durată în îmbunătățirea calității vieții”, a declarat dr. Ileana Botezat- Antonescu, președintele Federației Române de Psihoterapie.
-
Cifre îngrijorătoare: 38,2% dintre romani au diagnostic psihiatric
“În România, 38,2 % dintre pacienți au diagnostic psihiatric” a declarat prof. univ. dr. Tudor Udriștoiu, Secretar Comisia pentru Sănătate, Camera Deputaților. În acest procent întră, însă, și insomnia, care nu este o boală.
În ciuda procentului însemnat de probleme psihiatrice, întâlnite în România, serviciile de sănătate mintală se confruntă cu un deficit de personal accentuat. Numărul mic de medici psihiatri din România este cauzat de rata crescută a plecării acestora în alte țări.
Prof. univ. dr. Pompilia Dehelean, președinte Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie, susține că în România nu există suficiente locuri de muncă pentru medicii psihiatri și astfel aceştia trebuie să plece undeva ca să profeseze.
-
Problema iodului în România, dezbătută la Simpozionul Național de PsihoNeuroEndocrinologie
Medici specialişti endocrinologi şi psihiatri de marcă din ţara noastră se reunesc timp de trei zile în cadrul celui de-al XVII-lea Simpozion Național de PsihoNeuroEndocrinologie, unde abordează teme de interes comun. Evenimentul are loc la Bucureşti, în perioada 26 - 28 mai 2011. Potrivit prof. univ. dr. Mihail Coculescu, preşedinte de onoare al Societăţii Române de PsihoNeuroEndocrinologie, una dintre problemele importante legate de sănătatea publică din România este iodul, temă ce va fi dezbătută şi în cadrul evenimentului.
O altă problemă subliniată de reputatul endocrinolog şi care urmează să fie dezbătută în cadrul celui de-al XVII-lea Simpozion Național de PsihoNeuroEndocrinologie este legată de frecvenţa tot mai mare a bolilor şi reacţiilor psihice în perioada modernă. De altfel se va pune accent şi pe ghidurile de diagnostic şi tratament, dar şi pe prezentarea criteriilor Uniunii Specialităţilor Medicale Europene de instruire şi validare a endocrinologilor în Uniunea Europeană.
Organizarea celui de-al XVII-lea Simpozion Național de PsihoNeuroEndocrinologie coincide cu împlinirea a 21 de ani de la fondarea Societăţii Române de PsihoNeuroEndocrinologie, din 24 noiembrie 1990. În acest context, evenimentul se deschide cu un memorial acad. Ştefan Milcu, în Aula Academiei Române.
-
Un nou mod de administrare a tratamentului pentru schizofrenie
Un nou mod de administrare a tratamentului pentru schizofrenie este pus la dispoziţia pacienţilor. Mai exact, medicamentul este sub formă injectabilă şi are o absorţie lentă şi prelungită. Dacă până nu demult, injecţiile erau administrate doar în muşchii fesieri, iată că de aproximativ un an forma nouă de administrare presupune injectarea medicamentului în deltoid.
Astfel bolnavul va scăpa de grija de a lua tratamentul, în fiecare zi, la anumite ore. Şi asta deoarece se vor face doar două injecţii pe lună. Potrivit directorului de Cercetare – Dezvoltare de la Spitalul Clinic de Psihiatrie ”Prof. Dr.Alexandru Obregia” din Bucureşti, prof. univ. dr. Dan Prelipceanu, este mult mai uşor să se administreze un medicament în muşchiul deltoid. Iar asta mai ales la un pacient cu schizofrenie. Pe de altă parte, administrarea medicamentului devine aproape banală şi este aproape ca injecţia unui vaccin antigripal.
-
Bolile psihice majore - Conditii de transmitere ereditară
Dr. Maria Grigoroiu – Şerbănescu, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”
Bolile psihice majore (schizofrenia, boala maniaco – depresivă, depresia majoră unipolară, boala obsesiv compulsivă şi unele tulburări de personalitate) au o puternică componentă genetică. Marile tulburări psihice sunt determinate de existenţa unei predispoziţii care poate izbucni în contextul unei acţiunii unor factori de stres.
În ştiinţa genetică funcţionează conceptul de eritabilitate, explică dr. Maria Grigoroiu Şerbănescu, care indică măsura în care factorii genetici contribuie la declanşarea şi transmiterea unei tulburări.
Riscurile de transmitere a bolilor psihice majore sunt variabile în funcţie de tipul afecţiunii. Astfel, în cazul schizofreniei, atunci când doar unul dintre părinţi este afectat, riscul pentru copil de a moşteni boala este, în medie, de 13%. Dacă ambii părinţi sunt bolnavi, atunci riscul creşte până la 40%.
Boala maniaco – depresivă are, de asemenea, o puternică componentă genetică. Dacă unul dintre părinţi este afectat, copiii au un risc mediu de 20%. Totodată, în cazul acestei afecţiuni, riscurile de transmitere sunt dependente de vârsta de debut a bolii. Atunci când boala maniaco – depresivă apare sub vârsta de 25 de ani, descendenţii au un risc suplimentar de a se îmbolnăvi. Totodată, riscul de apariţie a bolii depinde şi de partea parentală transmiţătoare. Atunci când transmisia este pe linie paternă, riscul este mai mare, iar vârsta de apariţie a bolii este mult mai mică.
Depresia majoră are un debut mai tardiv. Atunci când boala debutează la părinte sub 40 de ani, există un risc de 10 – 12% pentru copii de a face aceeaşi afecţiune. Dacă boala apare după 40 de ani, atunci riscul este mai mic – 7%.
-
Atacul de panică - tulburare de tip anxios
Conf. dr. Radu Mihăilescu, Director Medical Spitalul de Psihiatrie „Alexandru Obregia”
Anxietatea face parte din spectrul trăirilor psihologice normale, funcţionând, de multe ori, drept un mecanism de apărare şi permiţând orientarea către un stimul din exterior care urmează a fi evaluat.
Pe de altă parte, anxietatea poate fi fie o trăsătură structurală, fie o stare trecătoare, provocată de anumiţi factori. Există mai multe specii de tulburării ale anxietăţii: tulburare de anxietate generalizată, tulburare de anxietate paroxistă, tulburare de stres post-traumatic, tulburare obsesiv – compulsivă sau tulburare de adaptare de tip anxios.
Atacurile de panică sunt atacuri recurente de anxietate paroxistă care se manifestă prin palpitaţii, senzaţie de sufoacare, ameţeli, constricţie toracică şi prin apariţia diferitor probleme digestive. Cel care suferă un atac de panică are o teamă paroxistică de a nu muri sau de a nu înnebuni.
Atacul de panică este provocat, de cele mai multe ori, de serotonină. Se întâmplă, însă, ca o astfel de afecţiune să fie provocată şi de o concentraţie crescută de bioxid de carbon în atmosferă sau de anumite fobii.
-
Cauzele instalarii depresiei si modalitati de preventie
Prof. dr. Dan Prelipceanu, Director cercetare – dezvoltare, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”
Depresia este o tulburare atribuită sferei afective a vieţii psihice umane, care constă în pierderea plăcerii de a efectua orice activitate considerată, în mod normal, a fi atrăgătoare. Depresia se manifestă printr-o stare de tristeţe profundă, conştientizată sau nu de către individ. Apar, de asemenea, simptome precum modificările de apetit (scăderea sau creşterea poftei de mâncare), diminuarea greutăţii corporale, stări de tulburare de comportament, inhibare, mişcări lente, lipsă de energie, stare de oboseală, scăderea puterii de concentrare şi gânduri pesimiste care pot duce, mai apoi, la planuri şi tentative de suicid.
Cauzele care duc la apariţia depresiei sunt fie modificările volumetrice ale structurilor creierului, fie pierderi de monoamini, care duc la o letoare a activităţii creierului. Factorii psihociali pot fi, de asemenea, cauze ale instalării depresiei. Stresul, pierderea unei persoane dragi sau existenţa unei traume psihice majore pot contribui la declanşarea acestei afecţiuni.
Tratamentul depresiei constă în administrarea de medicamente antidepresive şi a altor tipuri de medicamente care cresc intensitatea antidepresivelor. Succesul terapeutic depinde de adecvarea tratamentului la forma de depresie şi de individualizarea tratamentului la pacient.
|
|
