Psihiatrie

Prof. dr. Dan Prelipceanu, Director Cercetare – Dezvoltare, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia”

Serialul “Sindromul oboselii cronice, o afecţiune a omului modern”. Episodul II “Sindromul oboselii cronice – opţiuni de tratament”
Prof. univ. dr. Florin Tudose

Prof. univ. dr. Florin Tudose dezbate modalităţile de diagnosticare şi tratament ale acestei afecţiuni. Diagnosticul de sindrom de oboseală cronică este dificil de stabilit, din cauza simptomelor care pot fi cu uşurinţă asociate altor boli. Opţiunile de tratament sunt legate de următorii factori: necesitatea de a exclude alte afecţiuni posibile; realizarea unei analize profunde a stilului de viaţă şi a comportamentului pacientului. Tratamentul sindromului de oboseală cronică este un tratament al simptomelor ce cuprinde antiinflamatoare nesteroidiene (ex: ibuprofen pentru durerile musculare şi febră) şi preparate antihistaminice pentru alergii. Mai mult decât atât, medicii recomandă adoptarea unui regim de viaţă sănătos, cu o dietă echilibrată, cu practicarea unui tip de exerciţii fizice uşoare care să nu extenueze pacientul şi cu evitarea situaţiilor cauzatoare de stres.

Sindromul oboselii cronice - Prevenire - Partea a III-a

Serialul “Sindromul oboselii cronice, o afecţiune a omului modern”. Episodul III “Sindromul oboselii cronice – prevenire"
Prof. univ. dr. Florin Tudose

În ultimul episod al seriei, prof. univ. dr. Florin Tudose face câteva recomandări despre cum putem realiza prevenirea sindromului oboselii cronice. Se recomandă un mic dejun consistent şi servirea mesei la ore regulate în timpul zilei pentru menţinerea energiei optime, exerciţiu fizic, renunţarea la fumat, cafea şi băuturi carbogazoase. Dr. Florin Tudose sfătuieşte pacienţii care consideră că suferă de acest sindrom să nu se sperie şi să fie conştienţi de faptul că este imperios necesar ca sindromul oboselii cronice să fie diagnosticat corect, doarece acesta poate releva existenţa unei alte boli care să strice calitatea vieţii individului. Metodele de prevenire se referă foarte des la stilul de viaţă al pacientului şi la capacitatea organismului lui de a face faţă situaţiilor stresante sau diferitelor afecţiuni. Sindromul oboselii cronice poate fi atenuat tocmai prin armonizarea stilului de viaţă şi prin adoptarea unei diete echilibrate. Tratamentul medicamentos al sindromului oboselii cronice nu face decât să amelioreze unele dintre simptome.

Sindromul oboselii cronice - Caracteristici generale - Partea I

Serialul “Sindromul oboselii cronice, o afecţiune a omului modern”. Episodul I “Sindromul oboselii cronice – Caracteristici generale”
Prof. univ. dr. Florin Tudose

Prof. Univ. Dr. Florin Tudose ne spune că sindromul oboselii cronice este o tulburare care se caracterizează în primul rând printr-o constantă senzaţie de oboseală profundă, la care se asociază o serie de simptome fizice, sistemice şi psihologice şi care afectează activitatea obişnuită a individului, prin slăbiri frecvente ale organismului. Simptomele sindromului de oboseală cronică se confundă cu un număr enorm de mare de boli şi sindroame, cu debutul unor suferinţe organice, sau cu perioada de convalescenţă. La majoritatea pacienţilor se constată o depresie uşoară, asociată cu manifestări precum: senzaţie perpetuă de oboseală, mai ales oboseală matinală, tulburări ale ritmului alimentar manifestate prin lipsa poftei de mâncare, stare generală proastă, concentrare dificilă, scăderea libidoului sexual, tendinţa de a ne îmbolnăvi uşor de infecţii, viroze. Diagnosticul de sindrom de oboseală cronică este dificil de stabilit, din cauza simptomelor care pot fi cu uşurinţă asociate altor boli.

Sindromul oboselii cronice - Tratament - Partea a II-a

Dr. Ionescu Mihăiţă E. Radu, ne vorbeşte despre ce este, cât durează şi care sunt semnele şi simptomele unui atac de panică. De asemenea, emisiunea abordează factorii de risc şi atenuatori şi, cel mai important, cum se poate gestiona pe moment un atac de panică şi ce strategii pot fi adoptate de o persoană ce suferă de această tulburare. Atacul de panică reprezintă o tulburare paroxistică, un sentiment însoţit de teamă asociat cu simptome care deranjează subiectul: cefalee, palpitaţie, constricţie toracică, senzaţie de defecaţie, nevoia stringentă de a urina, senzaţia alternativă de cald-rece, tremur şi transpiraţie la nivelul extremităţilor, dureri musculare. Orice persoană poate să facă atac de panică, dar este mai pregnant la persoanele care suferă de o boală cronică (ex.: cancer) sau la persoanele care trăiesc sub stres. Tratamentul atacurilor de panică se realizează prin psihoterapie sau farmacoterapie, însă se recomandă pacientului să facă exerciţii de respiraţie sau să-şi deturneze atenţia către un eveniment plăcut pe care să-l fixeze pentru a uita de cauzele atacului de panică.

Conf. dr. Iuliana Dobrescu, şef Clinică de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului a U.M.F Carol Davila

Potrivit prof. dr. Iuliana Dobrescu simptomele de bază ale ADHD sunt hiperactivitatea, impulsivitatea şi deficitul de atenţie, cu menţiunea că acestea diferă în perioada adolescenţei, când cei care suferă de acest sindrom sunt mai degrabă impulsivi. De doi ani există criterii internaţionale de observaţie care pot determina dacă persoana în cauză suferă sau nu de ADHD. Simptomele ADHD-ului pot apărea chiar din primele luni de viaţă ale copilului. Diagnosticul precoce de ADHD este esenţial pentru a ajuta la înţelegerea problemei şi poate avea un rol hotărâtor în eficienţa tratamentului. Atunci când sugarul este agitat, doarme puţin, plânge des şi prezintă simptome apropiate colicilor abdominali, este bine ca părinţii să se adreseze unui specialist deoarece există posibilitatea ca sugarul să aibă ADHD. Pe lângă aceste simptome, care sunt uşor sesizabile dacă părinţii monitorizează atent activitatea copiilor şi adolescenţilor, mai pot exista şi altele care sunt reliefate prin teste speciale care analizează şi evaluează comportamentul. ADHD este prezent atunci când un copil este afectat de aceste simptome în activităţile curente, în mai mult decât un singur context, de exemplu la şcoală şi acasă.

Adhd - Manifestarea la vârsta adultă - Partea a III-a

Conf. dr. Iuliana Dobrescu, şef Clinică de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului a U.M.F Carol Davila

ADHD-ul este o tulburare de comportament, o afecţiune de tip neurobiologic, care se manifestă prin deficit de atenţie şi dificultăţi în desfăşurarea unei sarcini, fiind afectată capacitatea individului de a se controla. Printre principalele cauze ale ADHD, prof. dr. Iuliana Dobrescu menţionează o dereglare în funcţionarea mecanismelor inhibitorii, la cei afectaţi observându-se o cantitate insuficientă de dopamină. Din episodul al treilea al serialului “Atenţie la deficitul de atenţie”, coordonat de dr. Iuliana Dobrescu, aflăm că la maturitate simptomele se atenuează, 85% dintre adulţi întrunind doar o parte dintre acestea. Adulţii cu ADHD care au rămas netrataţi pot deveni persoane cu probleme de adaptare socială, cu dificultăţi în păstrarea locului de muncă sau cu tulburări afective (depresie). Sindromul ADHD poate fi asociat cu alte boli mintale (comorbidităţi) precum ticuri, tulburări de învăţare sau tulburări afective şi anxioase, deşi este posibil că tulburările afective să nu se manifeste înainte de adolescenţă sau de vârsta adultă.

Adhd - Consiliere şi tratament - Partea a IV-a

Conf. dr. Iuliana Dobrescu, şef Clinică de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului a U.M.F Carol Davila

Din episodul al patrulea aflăm de la prof. dr. Iuliana Dobrescu că tratamentul ADHD urmăreşte trei coordonate: cea educaţională, psihoterapeutică şi psihofarmacologica-fiecare cu metodele sale specifice, explicate pe larg de prof. dr. Iuliana Dobrescu. Tratamentul educaţional al ADHD se axează pe manifestarea prin artă, prin producţii grafice, pe descrieri, povestioare individuale ale copiilor care ajută la înţelegerea comportamentului lor. Exemple despre toate acestea se regăsesc la sfârşitul fiecarui episod din serie. Tratamentul psihoterapeutic presupune consilierea psihologică efectuată de specialişti. Evaluarea copilului se realizează prin chestionare cu întrebări despre capacităţi şi dificultăţi, prin scale comportamentale specifice pentru ADHD, prin întrebări pentru profesori şi prin evaluări pentru potenţiale afecţiuni coexistente. Tratamentul psihofarmacologic includea până acum trei ani antidepresive şi antipsihotice (abia de curând au intrat pe piaţă medicamente speciale pentru tratarea ADHD). În România, tratamentul medicamentos pentru ADHD este gratuit.

Adhd - Cauze şi ipoteze - Partea I

Conf. dr. Iuliana Dobrescu, şef Clinică de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului a U.M.F Carol Davila

Prof. dr. Iuliana Dobrescu explică teoriile actuale privind cauzele ADHD-ului (teorii care susţin că apariţia ADHD-ului este cauzată de factori precum expunerea în viaţa intrauterină la alcool, tutun etc şi de anumite substanţe regăsite în alimente). ADHD-ul este o tulburare de comportament, o afecţiune de tip neurobiologic, care se manifestă prin deficit de atenţie şi dificultăţi în desfăşurarea unei sarcini, fiind afectată capacitatea individului de a se controla. Printre principalele cauze ale ADHD, prof. dr. Iuliana Dobrescu menţionează o dereglare în funcţionarea mecanismelor inhibitorii, la cei afectaţi observându-se o cantitate insuficientă de dopamină. Teoriile etiologice - adevărate, dar încă nevalidate de datele ştiinţifice - afirmă că expunerea în viaţa intrauterină la alcool, tutun, droguri şi alte substanţe neurotoxice, creşte riscul apariţiei ADHD-ului. Teoria nutriţională care datează încă din 1978, susţine că anumite substanţe regăsite în alimente (salicilaţi, conservanţi) ar creşte riscul de ADHD. Spre exemplu, copiii care consumă excesiv băuturi pe baza de cafeină, devin agitaţi. O altă cauză extrem de importantă a acestei tulburări neurobiologice o reprezintă factorul ereditar, şansele ca un copil să sufere de ADHD fiind crescute în cazul în care unul dintre părinţi prezintă acest sindrom.

Adhd - Simptome şi factori de risc - Partea a II-a