-
Adenomul de prostată – opţiuni terapeutice
Adenomul de prostată reprezintă creşterea benignă, non-canceroasă, a volumului prostatei.
Adenomul de prostată este una dintre cele mai comune patologii ale bărbaţilor în vârstă, ce poate duce la simptome ale tractului urinar inferior. Înaintarea în vârstă şi androgenii testiculari joacă un rol important în determinarea adenomului de prostată.
“Adenomul de prostată, din punct de vedere epidemiologic, reprezintă o problemă de sănătate publică, în contextul în care 80 la sută dintre bărbaţii de peste 70 de ani prezintă adenom de prostată. Dintre aceştia, 40 la sută prezintă simptomatologie urinară joasă şi mărirea în diametru a prostatei la examenul tuşeu rectal”, a explicat dr. Marcian Manu, medic primar chirurgie urologică şi transplant renal din cadrul Institutului Clinic Fundeni.
Adenomul de prostată are, din punct de veder anatomic, patru zone: anterioară, periferică, centrală şi de tranziţie. Manifestările clinice ale adenomului de prostată constau în simptome obstructive precum: efortul micţional, jetul urinar slab, jetul întrerupt sau golirea incompletă a vezicii şi simptome iritative precum: nocturia, imperiozitatea micţională, urinările frecvente şi durerea micţională.
Tratamentul adenomului de prostată de tip chirurgical poate fi endoscopic sau clasic. Tratamentul endoscopic este reprezentat de rezecţia endoscopică la prostatele sub 60 de grame.
Tratamentul adenomului de prostată de tip chirurgical clasic se adresează prostatelor mari de peste 60-80 grame, cu patologii asociate.
-
Cancerul de prostată – tratament şi factori de risc
250 de bărbaţi mor zilnic în Europa ca urmare a cancerului de prostată.
Cancerul de prostată are multipli factori de risc, dintre aceştia putând menţiona factorii genetici, factorii hormonali şi factorii alimentari.
Cancerul de prostată poate fi determinat genetic atunci când în familie există rude care au avut această afecţiune. “Există un risc dublu de a dezvolta cancer la rudele de gradul 1. De asemenea, dacă doi-trei membri ai familiei au avut cancer de prostată, riscul este amplificat de 15 ori. În screeningul pacienţilor limita de vârstă a scăzut de la 50 la 40 de ani. Astfel, toţi aceşti pacienţi sunt luaţi mai devreme sub observaţie”, a explicat dr. Cristian Surcel, medic specialist urolog, în cadrul I.C. Fundeni.
Cancerul de prostată poate fi determinat hormonal ca urmare a existenţei echilibrului între nivelul de androgeni şi cel de estrogen. Factorii alimentari care favorizează apariţia cancerului de prostată sunt grăsimile animale, dieta hiperproteică şi condimentele.
Factorii preventivi ai apariţiei cancerului de prostată sunt vitaminele, antioxidanţii, licopenele, izoflavonele şi ceaiul verde, factori a căror eficacitate a fost demonstrată printr-o serie de studii internaţionale.
Cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer diagnosticat la bărbaţii de peste 60 de ani şi reprezintă a doua cauză de deces, incidenţa sa crescând cu vârsta.
Tratamentul cancerului de prostată poate fi realizat precoce deoarece cancerul de prostată se dezvoltă în special în zona periferică. Această dezvoltare periferică oferă urologului posibilitatea depistării timpurii a cancerului, prin intermediul tuseului rectal. Acest este motivul pentru care orice bărbat de peste 45-50 de ani trebuie să beneficieze de un tuşeu rectal.
Tratamentul cancerului de prostată este cel mai variat din oncologie. El poate consta în ţinerea sub observaţie a pacientului, realizarea unei prostatectomii radicale, a radioterapiei curative, a brahiterapiei, a tratamentului hormonal şi a tratamentului combinat.
-
Specializare europeana pentru rezidentii pe urologie
Rezidenţii pe urologie pot beneficia de un stagiu de pregătire, timp de o săptămână în una dintre ţările membre ale Uniunii Europene. Programul, derulat de către Asociaţia Română de Urologie în colaborare cu Asociaţia Europeană de Urologie, urmăreşte pregătirea de profesionişti în domeniul urologie, care să fie la curent cu ultimele noutăţi din domeniu.
“Rezidenţii pe urologie au posibilitatea de a urma, timp de o săptămână, cursuri în universităţi din străinătate. La finalul celor şapte zile rezidenţii trebuie să dea un examen în urma căruia primesc un atestat european”, a declarat prof. Dr. Ioanel Sinescu, directorul Centrului de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal, în cadrul evenimentului organizat cu ocazia Săptămânii Urologiei.
Urologia românească se află în plină ascensiune, experienţa medicilor urologi români plasând ţara noastră printre fruntaşele Europei în ceea ce priveşte metodele moderne de tratament al afecţiunilor urologice: transplantul renal, adenomul de prostată, cancerul de prostată, disfuncţiile erectile, încurbarea peniană etc.
-
Sterilizarea masculina prin vasectomie
Există mai multe proceduri prin care un cuplu poate evita o sarcină: administrarea de pilule contraceptive, folosirea prezervativului sau apelarea la dispozitive intrauterine.
Vasectomia este însă o altă metodă de contracepţie de care bărbaţii pot beneficia fără niciun risc asupra stării de sănătate. Un bărbat poate decide, împreună cu medicul, să recurgă la vasectomie ca procedură de sterilizare masculină.
Vasectomia este o procedură simplă, care durează aproximativ 15-20 de minute.
Vasectomia constă în realizarea a două incizii la nivelul scrotului, pe stânga şipe dreapta, urmate de izolarea vasului deferent. După ce vasul deferent este izolat acesta este secţionat. În continuarea urmează ligatura vasului deferent şi închiderea pielii.
Contracepţia masculină sub forma vasectomiei este o intervenţie foarte simplă, ce are riscuri minime. Coagulopatiile severe reprezintă singura contraindicaţie pentru o astfel de procedură.
Contracepţia masculină nu este însă la mare căutare în ţara noastră. În România foarte puţini bărbaţi apelează la vasectomie pentru sterilizare. Potrivit statisticilor, la Institutul Clinic Fundeni vin anual unu-doi bărbaţi, pentru a apela la vasectomie, deşi la nivel global se fac anual milioane de vasectomii.
“Vasectomia nu afectează viaţa sexuală. De asemenea nu există dificultăţi în timpul actului sexual, performanţele rămânând aceleaşi. Post operator bărbaţii trebuie să aibă cinci zile fără efort fizic mare sau contact sexual. După aceste cinci zile bărbaţii pot avea contact sexual, însă trebuie avut în veder faptul că după vasectomie există o perioadă de trei luni când pacientul nu este complet steril, astfel că el trebuie să se protejeze în timpul actului sexual”, a explicat dr. Sebastian Voinea, medic primar urolog, I.C. Fundeni.
-
Vasovasostomia - operaţia de inversare a vasectomiei
Vasovasostomia este operaţia inversă a vasectomiei (operaţia de sterilizare masculină).
Vasovasostomia se realizează prin legarea capetelor vasului deferent. În cinci la sută din cazurile de vasectomie apare, după unu-doi ani de la operaţie, o durere la nivel scrotal. Durerea la nivelul scrotului apare ca urmare a unei inflamaţii la nivel local. O teorie sugerează că în timpul operaţiei de vasectomie se secţionează nişte muşchi care merg împreună cu ductul deferent. Potrivit medicilor urologi numărul pacienţilor care prezintă durere scrotală în urma operaţiei de vasectomie ar fi mult mai mic dacă în timpul operaţiei numai unul dintre capetele vasului deferent ar fi legat – numai cel de sus şi nu cel dinspre testicul.
Vasovasostomia se realizează prin anostomozarea celor două capete ale ductului deferent, cu ajutorul unui microscop. Uneori operaţia reversibilă a vasectomie nu poate fi realizată deoarece tubul deferent dinspre testicul nu este de bună calitate. În acest caz medical urolog trebuie să facă o legătură direct între epididim şi vasul deferent.
Vasovasostomia poate fi realizată oricând după realizarea vasectomiei. Însă, tocmai pentru ca persoanele să nu se răzgândească imediat după realizarea vasectomiei, pacientul trebuie correct informat înainte de realizarea sterilităţii masculine. Deşi sperma reapare după efectuarea vasovasostomiei, calitatea ei nu este aceeaşi iar sarcina poate întârzia să apară.
Vasovasostomia nu redă complet fertilitatea, atenţionează medicii urologi.
La două săptămâni după realizarea vasovasostomiei bărbatul poate avea contact sexual, la trei luni trebuie să facă un control medical, iar după această perioadă există posibilitatea unei sarcini, dacă operaţia a fost un success iar spermatozoizii au revenit în spermă.
Vezi şi: Sterilizarea masculină prin vasectomie
-
Incurbarea peniana - optiuni terapeutice
Dr. Sebastian Voinea, medic urolog, Institutul Clinic Fundeni
Încurbarea peniană poate să apară în două cazuri particulare. Primul caz, cazul tipic, apare la pacienţii aflaţi în jurul vârstei de 50 de ani, care nu au avut până în prezent probleme legate de contactul sexual. Aceştia se prezintă pentru durere la nivelul penisului în erecţie asociată cu încurbarea penisului şi, destul de des, asociată cu o placă palpabilă la nivel penian. Cel de-al doilea caz, în care apare încurbarea peniană este situaţia de încurbare peniană congenitală.
Încurbarea peniană congenitală este prezentă încă de la primele erecţii ale adolescentului, moment în care acesta observă că este diferit şi că nu poate avea o activitate sexuală specifică vârstei. Tinerii cu încurbare peniană congenitală se adresează medicului destul de târziu, atunci când vor să îşi înceapă viaţa sexuală însă nu pot deoarece penisul lor este încurbat în erecţie.
Încurbarea peniană are cauze necunoscute. Specialiştii consideră, însă, că o posibilă explicaţie poate fi dată de prezenţa unor traumatisme. “Traumatismele se pot produce fie în timpul contactului sexual, fie ca urmare a instrumentării terapeutice a uretrei prin montarea unei sonde urinare, prin realizarea unei cistoscopii sau prin rezolvarea unui adenoma de prostată. Toate aceste traumatisme se pot vindeca cu defect ducând astfel al apariţia încurbării peniene”, a explicat dr. Sebastian Voinea, medic primar urolog în cadrul Centrului de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal de la I.C. Fundeni.
Încurbarea peniană, atât cea congenitală cât şi cea apărută ca urmare a unui defect metabolic de vindecare, nu poate fi prevenită, însă atunci când este depistată la timp ea poate fi tratată cu succces.
“Tratamentele încurbării peniene sunt numeroase. Există tratamente cu tablete orale pe bază de vitamina E sau substituenţi alimentari, injecţii în placă, radioterapie şi litotriţie pe placă. Aceste tratamente nechirurgicale au însă eficienţă redusă, motiv pentru care ele trebuie folosite numai în primele şase luni de boală, până la stabilirea exactă a unghiului încurbării peniene. După ce placa s-a calcifiat numai tratamentul chirugical mai este eficient”, a explicat dr. Sebastian Voinea, medic urolog în cadrul I.C. Fundeni.
Tratamentul chirurgical al încurbării peniene este indicat atunci când intromisiunea nu este posibilă sau este dificilă şi dureroasă pentru parteneră. Scopul tratamentului chirurgical este îndreptarea penisului.
Tratamentul chirurgical al încurbării peniene este de două tipuri: o tehnică presupune lungirea părţii scurte a penisului, indicată în special în cazul pacienţilor tineri, cu o erecţie foarte bună şi cu un penis de dimensiune medie, în timp ce a doua tehnică, de scurtare a părţii lungi a penisului se foloseşte în cazul pacienţilor vârstnici, care suferă de boli cardiace şi care prezintă un început de disfuncţie erectilă.
Tratamentul chirurgical al încurbării peniene se poate realiza abia în momentul în care boala este stabilă: după şase luni în care unghiul de încurbare peniană s-a stabilizat iar erecţia nu mai este însoţită de durere.
-
Ruptura de perineu - Sfatul medicului urolog
Ruptura de perineu este cunoscută şi sub numele de prolaps genital, un fel de hernie care apare la nivelul perineului. Hernia organelor pelvine apare la nivelul perineului ajungând să preseze fie peretele vaginal posterior, fie peretele vaginal anterior.
Prolapsul genital aflat în stadiul 1 poate trece de multe ori neobservat în rândul pacientelor. Acestea nu ştiu că au o ruptură de perineu la nivelul rectului sau al vezicii deoarece acest lucru nu le deranjează. La gradul 1 al rupturii de perineu nu există indicaţie chirurgicală. Astfel, pacienta trebuie să fie cea care se prezintă la medic ca urmare a prezenţei unor simptome deranjante.
“Ruptura de perineu de grad minim necesită o anumită conduită din partea pacientelor. Ele trebuie să evite constipaţia şi situaţiile care produc o creştere a presiunii la nivelul abdomenului, deoarece acestea duc la exercitarea unei presiuni asupra zonei de minimă rezistenţă - perineul. De asemenea, pacientele cu prolaps genital aflat în stadiu incipient trebuie să evite tusea cronică, activităţile fizice grele, efortul fizic, tusea, strănutul sau screamătul”, a explicat dr. Călin Chibelean, medic primar urolog la Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal din cadrul Institutului Clinic Fundeni.
Prolapsul genital apare mai rar la femeile tinere care nu au născut, această situaţie fiind cauzată, în principal, de apariţia unui traumatism în zona perineului. Prolapsul genital se întâlneşte, însă, frecvent la femeile în vârstă, care deşi nu au fost însărcinate şi nu au născut, pot suferi o îmbătrânire a ţesuturilor prin devenirea lor de o laxitate extremă.
Ruptura de perineu, fie că este vorba despre rect sau uter, are de cele mai multe ori implicaţii la nivelul pierderii de urină, al continenţei sau al incontinenţei urinare. Astfel se explică importanţa urologului în tratarea unei femei care suferă de ruptură de perineu.
-
Incontinenţa urinară la femeie
Incontinenţa urinară poate fi de mai multe tipuri: incontinenţă urinară de efort, incontinenţă urinară prin imperiozitate, incontinenţă urinară mixtă - ultima fiind o combinare a simptomelor primelor două afecţiuni. “Într-un procent mic există şi alte tipuri de incontinenţă urinară. Este vorba despre incontinenţa urinară care apare ca urmare a unor defecte ale tractului urinar sau a unor anomalii congenitale cu care unii dintre noi se nasc”, ne explică dr. Călin Chibelean, medic primar urolog, la Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal din cadrul I.C. Fundeni.
În urma unui studiu realizat în anul 2000, pe o populaţie de aproximativ 30.000 de respondenţi, s-a observat că incontinenţa urinară de efort este responsabilă de 50 la sută dintre cazurile de incontinenţă, iar cea mixtă de 33 la sută dintre cazuri.
Incontinenţă urinară este adesea tratată abia atunci când afecţiunea a evoluat, deoarece majoritatea femeilor plasează această boală pe seama evoluţiei normale cauzate de trecerea anilor.
Incontinenţă urinară este cauzată însă şi de alţi factori în afară de vârstă: de greutatea corporală, de rasă, precum şi de existenţa unor patologii la nivelul aparatului uro-genital feminin. Este vorba despre patologii precum cancerul, sarcina sau naşterea.
Tratamentul incontinenţei urinare de efort constă în primul rând în terapie comportamentală, apoi în tratament medicamentos, pentru ca în ultimă instanţă să se apeleze la tratament chirurgical. Terapia comportamentală constă în exerciţii fizice realizate sub monitorizarea unui kinetoterapeut. Terapia fizică trebuie urmată de fiecare lăuză după momentul naşterii.
“Tratamentul chirurgical al incontinenţei urinare este tot mai puţin invaziv, el putând fi aplicat cu succes chiar şi în cazurile în care incontinenţa urinară persistă de mai mulţi ani. În cazul în care incontinenţa urinară este asociată cu alte modificări la nivelul regiunii pelvine, precum prolapsul organelor genitale, pe lângă intervenţia chirurgicală de tratare a incontinenţei mai este nevoie şi de intervenţie chirurgicală pentru tratarea prolapsului”, a explicat dr. Călin Chibelean.
-
Infertilitatea masculină
Infertilitatea masculină este considerată a fi una dintre principalele cauze de infertilitate în cuplu. Infertilitatea masculină este o problemă urologică ce poate avea multiple cauze: varicocelul, obstrucţia căilor de eliminare a spermei, cauze hormonale, infecţii sau cauze genetice.
Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal din cadrul Institutului Clinic Fundeni, prin echipa prof. Dr. Ioanel Sinescu, asigură tratamente chirugicale împotriva unor cauze ale apariţiei infertilităţii masculine, precum varicocelul sau obstrucţia căilor de eliminare a spermei.
Deşi infertilitatea masculină este o problemă întâlnită la toate grupele de vârstă, bărbaţii se prezintă la medic abia după vârsta de 30 de ani. “Foarte rar, aproximativ un bărbat din zece, cu vârsta sub 30 de ani, se prezintă la medical urolog pentru a se trata de infertilitate masculină. Însă, mulţi dintre aceştia nu înţeleg faptul că, atunci când o cauză este tratată mai târziu, şansele tratamentului chirurgical sunt mai slabe”, a explicat dr. Sebastian Voinea, medic primar urolog, la Centrului de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal, din cadrul I.C. Fundeni. Potrivit dr. Voinea, majoritatea pacienţilor se prezintă la urolog atunci când nu pot avea un copil, când observă la palpare prezenţa varicocelului, sau atunci când au o boală cu transmitere sexuală.
“În Europa de Vest, în situaţia în care un cuplu este declarat infertil, după un an de activitate sexual neprotejată, primul investigat este bărbat, deoarece investigaţiile în acest caz sunt mult mai uşoare, neinvazive şi mai rapide. Astfel nu se pierde timpul cu investigaţii complicate şi invazive realizate asupra femeii ci se efectuează imediat o spermogramă”, a explicat dr. Sebastian Voinea.
Potrivit acestuia, un bărbat este declarat 100 la sută infertil atunci când are 0 spermatozoizi în spermogramă. În cazul în care bărbatul are în spermogramă un număr scăzut de spermatozoizi, iar aceştia nu au o foarte bună mobilitate şi morfologie, acesta este diagnosticat ca a fi subfertil.
-
Cancerul de prostată - Tratament - Partea a III-a
Prof. dr. Ioanel C. Sinescu, directorul Centrului de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal din cadrul Institutului Clinic Fundeni
În funcţie de tipul de celule canceroase, de gradul lor de răspândire în afara prostatei, de vârstă şi prezenţa altor afecţiuni, persoanele cu cancer de prostată au una sau mai multe metode de tratament. Pentru bărbaţii care au o formă agresivă de cancer de prostată, dar care nu s-a răspândit încă în afara prostatei există prostatectomia (operaţia prin care se îndepărtează prostata) şi radioterapia (folosită pentru a omorî celulele canceroase). Terapia cu hormoni este prescrisă pentru bărbaţii cu cancer de prostată care s-a răspândit în corp. Terapia cu iod este o noutate, procedura fiind următoarea: după ce a fost identificată zona afectată de cancer din prostată, datele sunt introduse în calculator, care stabileşte cantitatea de iod radioactiv ce trebuie administrată.
Cancerul de prostata - Factori de risc - Partea I
