Viaţă Sănătoasă

Reacţiile adverse ale medicamentelor sunt numeroase, de la reacţii gastro-intestinale, la reacţii cutanate, reacţii adverse neurologice, hepatice sau renale. „Practic, orice parte a organismului poate fi afectată de o astfel de reacţie. De aceea, trebuie să avem grijă să nu depăşim dozele prescrise, medicamentele să nu ajungă la îndemâna copiilor, vârstnicilor, a persoanelor care nu au discernământul să le folosească în mod corespunzător. Pacienţii trebuie să fie educaţi în acest sens şi să respecte indicaţiile terapeutice. Există medicamente care produc reacţii alergice, acestea fiind unele dintre reacţiile cele mai frecvente şi cele mai periculoase deoarece sunt imprevizibile.”, spune Prof.Univ.Dr. Felicia Loghin, decan al Facultăţii de Farmacie UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca. Reacţiile adverse ale medicamentelor pot fi evitate urmărind strict indicaţiile date de medic sau de farmacist. Medicamentele pot fi periculoase şi din cauza interacţiunilor care pot să apară între medicamente, între medicamente şi alimente sau diferiţi factori de mediu. Sunt cunoscute clase de medicamente care induc farmacodependenţă, apărând inclusiv fenomenul de toleranţă. „Acest lucru înseamnă inclusiv faptul că organismul poate să ajungă să suporte doze de medicamente care pot fi chiar letale la o persoană care nu consumă aceste medicamente. Se întâmplă în cazul medicamentelor care acţionează asupra sistemului nervos central, categoria medicamentelor sedativ-hipnotice, tranchilizante.”, a mai adăugat Prof.Univ.Dr. Felicia Loghin. 

Medicamentele nu pot să ajungă la pacient decât după o foarte strictă evaluare.  Prof.Univ.Dr. Felicia Loghin, Decan Facultatea de Farmacie UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj Napoca, explică procedura care trebuie urmată pentru ca un medicament să fie acceptat pe piaţa farmaceutică. Sunt medicamente a căror evaluare poate să dureze până la 10 ani şi să aibă costuri foarte mari. „Companiile de medicamente investesc foarte mult în produsele inovatoare. Aceştia trebuie să se asigure că medicamentele pot să ofere o siguranţă pacienţilor şi să fie eficiente.”, spune Prof.Univ.Dr. Felicia Loghin. Evaluarea medicamentelor începe cu evaluarea preclinică în care, pe lângă caracterizarea medicamentului din punct de vedere clinic şi tehnologic, o importanţă deosebită se acordă evaluării toxicologice şi evaluării farmacologice. „Evaluarea toxicologică durează cel mai mult şi are şi cel mai ridicat cost. Aceasta se face pe animale urmărindu-se efectul toxicologic, dacă apar malformaţii, dacă medicamentul respectiv induce diferite boli, dacă apar efecte asupra fătului etc.”, a adăugat  Prof. Univ.Dr. Felicia Loghin. La nivel internaţional există o legislaţie foarte strictă din acest punct de vedere. După ce potenţialul medicament a trecut de această evaluare preclinică, se trece la o evaluare clinică, la administrarea directă asupra unui grup de pacienţi. Dacă se demonstrează eficacitatea clinică a medicamentului, sunt selectaţi mai mulţi pacienţi. Medicamentul este testat astfel în paralel fie cu un placebo, fie cu un medicament eficient din clasa sa. „Dacă are cel puţin o eficacitate asemănătoare cu cel mai bun medicament din clasa sa, are şanse să primească autorizaţia de punere pe piaţă.”, declară decanul Facultăţii de Farmacie UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj Napoca. Evaluarea nu se opreşte însă aici. Există şi o a patra fază, post autorizare de punere pe piaţă, când medicii curanţi urmăresc efectele adverse care apar după administrarea acestor medicamente. Trebuie remarcat faptul că multe medicamente au fost retrase după un timp. Aceste efecte apar deoarece în etapa de testare clinică există un număr restrâns de pacienţi asupara cărora sunt testate medicamentele. Pe piaţă însă riscul de apariţie a unor efecte adverse este mult mai mare. Există şi medicamente care ajung să fie scoase de pe piaţă după ani buni de folosinţă deoarece nu îşi mai dovedesc eficienţa sau se demonstrează că produc efecte nocive asupra organismului. 

Legea 95/2006 stabileşte o procedură prin care sunt evidenţiate cazurile de răspundere profesională pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale.

O noutate în România, în sensul că se constituie la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, este realizarea comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis. Această comisie de malpraxis are o cuprindere largă, dispune de o listă de experţi care, în cazul în care este sesizată de victima unui malpraxis, stabileşte o expertiză ce cuprinde elementele necesare şi răspunde la întrebarea dacă a fost sau nu malpraxis. Decizia comisiei de malpraxis se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asiguratorului, în termen de cinci zile calendaristice. Dacă asiguratorul nu este de acord cu decizia comisiei de malpraxis, o poate contesta la instanţa judecătorească competentă.

Prof. dr. Mircea Dutu, presedinte Universitatea Ecologica

Malpraxisul, în multe cazuri, este rezultatul unei munci în echipă. Răspunderea personală a medicului (malpraxisul) poate să opereze numai în situaţiile în care există criterii clare care să poată determina exact contribuţia individuală, explică prof. dr. Mircea Duţu, preşedinte Universitatea Ecologică.

Malpraxisul nu este valabil în două situaţii. Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse atunci când acestea sunt cauzate de condiţiile de lucru, de dotarea insuficientă cu echipament de diagnostic şi tratament, în cazul infecţiilor nosocomiale, a efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor acceptate, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, a medicamentelor şi substanţelor sanitare folosite. În aceste situaţii, răspunderea va fi a spitalului, pentru neasigurarea condiţiilor necesare ale realizării unui act medical de calitate.

Malpraxisul nu este valabil nici în cazul în care medicul acţionează cu bună credinţă în situaţii de urgenţă cu respectarea competenţei acordate, explică prof. dr. Mircea Duţu.

Malpraxisul este un subiect sensibil pentru profesioniştii din lumea medicală. Deşi majoritatea cadrelor medicale nu au fost niciodată acuzate de malpraxis, tot atâţia medici se tem de o posibilă acuzaţie de malpraxis.

Prof. univ. dr. Mircea Duţu, rector Universitatea Ecologică Bucureşti