Adevărul despre mitomanie
Mitomania reprezintă o patologie caracterizată prin tendinţa accentuată de a minţi. Bolnavii simt nevoia de a inventa o altă realitate, mult mai interesantă, pentru a ieşi, astfel, în evidenţă şi pentru a-şi ascunde slăbiciunile. Mitomanul nu poate realiza gravitatea problemei sale.
Mitomanul nu este un simplu mincinos!
Mitomania este o afecţiune, care, în unele cazuri, poate fi semnul unor alte boli de natură psihiatrică, nevrotică sau psihotică. Mitomanii mint fără a conştientiza acest lucru. Termenul „mitomanie” a fost creat în anul 1905, de psihiatrul Ferdinand Dupre, avându-şi rădăcinile în limbile greacă şi latină: mythos (legendă) şi mania (manie). Dupre a făcut distincţia între patru tipuri de mitomani: vanitosul (cel care se laudă), nomadul (persoana care încearcă întotdeauna să fugă de realitate), răutăciosul (încearcă să depăşească complexele de inferioritate spunând bârfe) şi perversul (inventează pentru a escroca).
Mincinos vs. mitoman
Mincinosul este cel care minte în mod intenţionat şi deliberat, care încearcă să-i înşele pe ceilalţi. Mitomanul spune lucruri neadevărate pentru că nu conştientizează acest lucru. El crede în ceea ce spune, neavând intenţia de a-i înşela pe cei din jur. Diferenţa dintre mincinos şi mitoman este una mare, aşadar.
Cum să tratăm un mitoman?
Cum să procedezi în situaţia în care intri în contact cu un mitoman? Să îi alimentezi neadevărurile, să îi spui părerea ta referitoare la cele povestite sau să îl ignori? Niciuna dintre aceste varinte nu are un răspuns simplu şi sigur. Atitudinea faţă de un mitoman ar trebui stabilită în funcţie de gradul de luciditate al acestuia.
Mitomania poate fi tratată?
Mitomania ar trebui să fie evaluată şi tratată de către medicul psihiatru. Acesta poate găsi cauzele afecţiunii şi poate recomanda cea mai bună terapie. Pentru ca tratamentul să dea rezultate este necesară şi intervenţia medicului psiholog.