Tulburări de alimentaţie. Anorexia şi bulimia
Tulburările comportamentului alimentar sunt caracterizate printr-o preocupare excesivă faţă de greutate, care duce la modificări grave ale modului de a se alimenta. În general, tulburările alimentare, că şi alte forme de suferinţe psihice, implică deseori o legătură complexă între factorii medicali, psihologici şi sociali. Nu este uşor să faceţi distincţie între o tulburare psihică de comportament alimentar şi capriciile şi poftele adolescenţei. Majoritatea adolescentelor şi unii băieţi ţin cure de slăbire şi apoi la întrerup după 2 sau 3 săptămâni. Poftă de mâncare şi curele de slăbire nu sunt neobişnuite printre fetele de această vârstă. Aceste comportamente apar, de asemenea, şi printre băieţii aflaţi la adolescentă, dar nu la fel de frecvent. Indiciile generale ale unei tulburări a comportamentului alimentar includ: refuzul de a lua mesele cu familia; vizite frecvente şi lungi la baie în timpul sau după masă-mai ales dacă apa care curge continuu acoperă zgomotul făcut de provocarea vărsăturii; săritul peste mese; exerciţii fizice în exces sau preocupare faţă de greutatea, formă sau aspectul corpului; dorinţă de a fi singur; scădere ponderală.
Cele trei tulburări principale ale comportamentului alimentar sunt anorexia nervoasă, bulimia nervoasă şi alimentarea excesivă psihogenă.
Anorexia nervoasă
Semnele şi simptomele anorexiei nervoase cuprind următoarele: rezistentă la menţinerea unei greutăţi corporale sănătoase; teamă iraţională de creştere ponderală; o viziune nerealistă a formelor şi dimensiunilor corpului; la femei, ciclu menstrual neregulat sau oprirea menstruaţiei.
Cei care prezintă anorexie nervoasă au o imagine distorsionată asupra aspectului corpului şi se văd graşi chiar atunci când sunt subponderali. Aceştia parcurg etape lungi pentru a-şi menţine o greutate scăzută. Ei mănâncă foarte puţin, deseori până la înfometare şi pot exagera cu exerciţiile fizice. Cei care au anorexie nervoasă sunt deseori perfecţionişti.
Adolescentele şi femeile tinere reprezintă circa 90% dintre cazurile de anorexie nervoasă. Afecţiunea apare rar la femeile de vârstă adultă şi la bărbaţi. Netratată, anorexia nervoasă poate duce la complicaţii medicale grave şi la deces.
Bulimia nervoasă
Bulimia nervoasă presupune consumarea unor cantităţi mari de alimente într-o perioadă scurtă de timp (compulsii) şi apoi eliminarea acestora prin vărsături sau prin utilizarea clismelor, laxativelor sau diureticelor. Mulţi dintre cei care au această afecţiune fac şi exerciţii fizice în exces. în intervalul dintre episoadele de poftă exagerată şi eliminare a alimentelor, pacienţii cu bulimie nervoasă îşi restricţionează de obicei cât mănâncă.
Adolescentele şi femeile tinere reprezintă aproximativ 90% din cazurile de bulimie nervoasă. Cei care au această boală prezintă, de regulă, un comportament compulsiv şi, că în cazul celor cu anorexie nervoasă, au tendinţa să fie preocupaţi de greutatea şi de imaginea corpului. Sentimentele de dezgust sau de ruşine legate de boală pot declanşă episoadele bulimice ulterioare, ducând la apariţia unui ciclu vicios. Eliminarea excesivă produce modificări ale substanţelor chimice din organism şi pot duce la complicaţii medicale grave sau la deces.
Medicii nu ştiu exact care sunt cauzele tulburărilor comportamentului alimentar. Se pare că sunt implicaţi o serie de factori, incluzând genetică, familia şi cultura. în unele cazuri, sistemele biologice anormale de la nivelul creierului care guvernează starea de dispoziţie şi apetitul pot contribui la apariţia unei tulburări de comportament alimentar.
O parte din explicaţie este reprezentată de mesajele publicitare care promovează excesiv ceea ce este slab ca fiind atractiv. în efortul de a fi la fel de slăbi ca anumiţi actori sau modele, mulţi oameni încearcă să atingă şi să-şi menţină o greutate care nu este sănătoasă pentru ei.
Pentru unii tineri mesajul din media pentru formele slabe contribuie la distorsionarea imaginilor propriului corp. O tânără inteligentă de 14 ani care este raţională în tot ceea ce face poate începe să sară peste meşe, negându-şi necesităţile energetice pe care le are corpul sau pentru a se dezvolta normal. Ea va deveni mai slabă, dar va continuă să creadă că este grasă. Poate ajunge atât de subnutrită încât poate avea nevoie de îngrijire în spital.
