Avortul spontan
Avortul spontan reprezintă întreruperea spontană a sarcinii înainte de săptămâna 20 de gestaţie, cauza fiind una naturală . Avorturile spontane se produc frecvent, una din zece femei fiind victime ale pierderii sarcinii.
Semnele şi simptomele avortului spontan
Semnele şi simptomele avortului spontan constau, în primul rând, în sângerări vaginale care pot să apară constant sau neregulat. Sângerarea poate fi, însă, una de ordin fiziologic, care apare frecvent în primele trei luni de sarcină. Atunci când sângerearea este asociată cu dureri abdominale, o poţi considera un prim semn serios al avortului spontan. Durerile pot să apară la nivelul abdomenului inferior sau la nivelul spatelui. Un alt semn de alarmă, mult mai clar, de această dată, îl constituie prezenţa cheagurilor de sânge sau de ţesut fetal de culoare gri la nivelul vaginului.
Ce este avortul spontan?
Avortul spontan reprezintă întreruperea spontană a sarcinii înainte de săptămâna 20 de gestaţie, cauza fiind una naturală . Avorturile spontane se produc frecvent, una din zece femei fiind victime ale pierderii sarcinii. Totodată, avortul spontan apare în cazul femeilor cu un stadiul mic de dezvoltare a sarcinii, care, uneori, nu ştiu că urmează să fie mame.
Diagnosticarea avortului spontan
Stabilirea diagnosticului de avort spontan se va face de către medic, în urma efectuării unor teste şi analize specifice. În primul rând, medicul ginecolog va efectua un examen clinic al regiunii pelviene. Va verifica, astfel, dilataţia colului şi prezenţa eventualelor anomalii. Examenul clinic va fi însoţit şi de o ecografie abdominală care va putea oferi detalii referitoare la stadiul sarcinii . Se vor stabili aspecte privind activitatea cardiacă a fătului şi starea sacului amiotic (dacă acesta este intact, sau nu).
Atunci când avortul spontan este recurent, adică în cazul în care pacienta a suferit trei avorturi spontane consecutive, medicul obstretician va recomanda diferite teste şi analize pentru a putea descoperi cauzele. Este indicată efectuarea unor teste care să ajute la depistarea eventualelor anomalii cromozomiale ale cuplului care pot fi transmise fătului. De asemenea, se va analiza starea de sănătate a uterului, prin histerosalpingogramă.
Tratamentul avortului spontan
Tratamentul avortului spontan variază în funcţie de tipul acestuia. Avortul spontan complet, în urma căruia au fost eliminate atât placenta cât şi fătul, nu necesită o modalitate de tratare specială. În cazul în care avortul spontan nu a fost complet, iar placenta nu a fost expulzată, medicul va apela la un chiuretaj aspirativ prin care se vor îndepărta resturile din uter. Intervenţia este necesară pentru a se putea evita hemoragiile sau a infecţiile uterine. Chirutajul se face, de regulă, sub efectual anesteziei locale, iar la final, medicul va prescrie pacientei unele medicamente antibiotice pentru a preveni apariţia infecţiilor.
Cauzele producerii avortului spontan
Cauzele producerii avortului spontan sunt diverse. Cele mai importante cauze sunt legate de existenţa unor anormalităţi cromozomomiale ale cuplului care duc la probleme legate de dezvoltarea fătului. Anomaliile uterului, sunt, de asemenea, o cauză majoră. Afecţiuni precum fibromul uterin sau existenţa septului uterin slab vascularizat pot împiedica şi ele buna desfăşurare a sarcinii. Alte cauze sunt legate de tulburările hormonale: probleme ale glandei tiroide, ovare polichistice sau cantitatea insuficientă de estrogeni sau progesterol. Bolile cardiovasculare de colagen, infecţiile, diabetul, vârsta înaintată, consumul de alcool şi ţigări pot fi alţi factori declanşatori.
Prevenirea avortului spontan
Prevenirea avortului spontan presupune controale medicale regulate prin care să se poate identifica potenţialii factori de risc. În momentul în care medicul descoperă unele anomalii care ar putea duce la pierderea sarcinii, acesta îţi va recomnada tratamentul necesar pentru a evita avortul spontan. Totodată, e important să adopţi un regim de viaţă echilibrat, să eviţi efortul fizic excesiv, consumul de alcool şi ţigările.