Calculii
Calculi biliari
Ce sunt? Calculii biliari reprezintă o depunere de colesterol, pigmenti, rubina, săruri biliare, carbonaţi şi fosfaţi de Ca în vezică biliara. Se manifestă prin dureri în partea dreaptă, frisoane, febră, cefalee, stare generală proastă, râgâiala cu gust amar şi vărsături puternice, crampe dureroase în partea dreaptă abdominala, febră, greaţă, materii fecale decolorate. Litiaza biliară este o afecţiune ce constă în prezenţa calculilor în vezica biliară.
Calculi renali
Semne şi simptome: durerea care începe de regulă în flanc şi se mută în zonă inghinala, vulvă sau testicule, pe măsură deplasării calculului în jos prin ureter; micţiune imperioasă; sânge în urină.
O parte din cei care au eliminat un calcul renal nu vor uită niciodată experienţa, afirmând că a fost unul dintre cele mai dureroase evenimente din viaţă lor. Uneori, un calcul renal se poate elimină cu simptome minore, sau chiar fără. Litiază renală este relativ frecvenţă. Datele de existenţă arată că aceşti calculi au afectat oamenii de mii de ani, oamenii de ştiinţă detectând prezenţa calculilor renali la mumii, cu vârstă de peste 7.000 de ani.
Ce sunt? În medie, şansa de a avea un calcul renal pe parcursul vieţii este de 10%. Anumite tipuri de calculi tind să apară în familie. În plus, acele anumite tipuri sunt asociate cu alte afecţiuni medicale, cum ar fi hiperactivitatea glandelor paratiroidiene, defecte tubulare renale, boala polichistica renală, infecţiilor cronice de tract urinar şi boli metabolice rare.
De asemenea, guta , boală inflamatorie intestinală, obstrucţia de tract urinar şi hipervitaminoză D vă pot creşte riscul de formare a calculilor renali, aşa cum o pot face şi anumite medicamente AINS, diuretice şi antiacide cu calciu. Totuşi, cauza exactă a formării calculilor renali este necunoscută.
Un calcul renal apare din cauza formării de cristale în cazul în care urina devine prea concentrată. Sărurile de calciu, acidul uric, cistină, şi alte substanţe din urină pot cristaliza, formând depozite minerale ţări, adeseori de mărimea unei pietricele.
De obicei, durerea apare când calculul se deplasează şi părăseşte rinichiul, urmându-şi drumul prin ureter. Această poate produce o durere intensă, colicativa, care variază în intensitate, pe o durată de 5-15 minute. Durerea debutează în spate sau în flanc, chiar sub ultimele coaste. Pe măsură ce calculul se deplasează către vezica urinară, durerea poate iradia în jos, spre arcadă inghinala. Dacă piatră se opreşte, durerea poate înceta. Mulţi calcului renali sunt asimptomatici şi sunt descoperiţi la un examen radiologic de rutină.
O dietă bogată în proteine poate creşte riscul pentru anumite tipuri de calculi renali. Cel mai important lucru pe care îl puteţi face pentru a reduce acest risc este să beţi multă apa. Lichidele suplimentare dilueaza urină, făcând mai puţin probabilă formarea cristalelor. Dacă aveţi antecedente de calculi renali, medical va va recomanda să beţi aproximativ 3,3 litri de lichide pe zi (14 ceşti). Apa este cea mai recomandată, dar şi limonada reprezintă o variantă bună. Pentru a reduce riscul de calculi renali de calciu, medicul va va recomanda să limitaţi consumul de alimente bogate în oxalati. Acestea cuprind: carnea (organele), sfeclă, ciocolată, cafeaua, reventul, spanacul gătit, capsunele, ceaiul şi taratele de grâu.
Litiaza renală (calculii renali sau nefrolitiază) reprezintă bucăţi de minerale care sunt localizate la nivelul rinichiului. Calculii renali se formează atunci când balanţa între apă, sărurile, mineralele şi alte substanţe din urină se modifică. Calculii renali pot rămâne la nivel renal sau pot fi eliminaţi din organism pe calea tractului urinar.
Calculii de calciu
Ce sunt? Calculii de calciu, care reprezintă 75-85% din totalul calculilor renali sunt mai frecvenţi la bărbaţi, decât la femei. Odată ce aveţi un calcul de calciu, cu excepţia cazului în care vă trataţi, este de crezut că aveţi şi alţii. Există un număr de factori care duc la creşterea concentraţiei de calciu în urină: medicamente (hormonii tiroidieni), anumite diuretice, anumite cancere, alte afecţiuni renale, aportul excesiv de vitamină D (face ca organismul să absoarbă prea mult calciu), hiperactivitatea glandelor paratiroidiene (care reglează calciul în organism).
În trecut, oameniilor care aveau calculi de calciu li se spunea să evite alimentele bogate în calciu, cum ar fi produsele lactate, dar studiile recente au arătat că alimentele bogate în calciu ajută la prevenirea apariţiei acestui tip de calculi renali. Pe de altă parte, medicamentele cu calciu va pot creşte riscul formării calculilor de calciu. De obicei, calculii de calciu se formează când calciul se combină cu substanţe chimice cum ar fi oxalat, fosfat sau carbonat. Cel mai frecvent tip este cel în care calciul se combină cu oxalatul, o substanţă întâlnită în multe vegetale, fructe şi cereale. În plus, unii oamenii care suferă de boală inflamatorie intestinală, au o tendinţa crescută de formare a calculilor de oxalat.
Calculii de acid uric
Ce sunt? Se formează din acid uric, un produs secundar al metabolismului proteic. O dietă bogată în carne poate duce la creşterea cantităţii de acid uric în urină. De asemenea, puteţi avea un nivel crescut de acid uric în sânge şi urină, dacă aveţi gută sau urmaţi chimioterapie.
Calculii de struvit
Ce sunt? Se întâlnesc mai ales la femei, fiind produsul infecţiilor bacteriene de tract urinar, cauzat de enzimele specifice. Enzimele cresc cantitatea de amoniu în urină, contribuind la formarea calculilor de struvit. Aceştia au dimensiuni mari. Ei pot obtura tractul urinar, producând afectarea rinichiului.
Calculii de cistină
Ce sunt? Oamenii care au afecţiunea ereditară numită cistinurie elimină cantităţi crescute de anumiţi amino-acizi şi formează calculii de cistină. Apăr în mod egal la femei şi bărbaţi. Reprezintă doar 1% din totalul calculilor renali.