Cicatricile
Cicatricile constituie rezultatul vindecării de către organism a unor leziuni, cauzate de traumatisme, afecţiuni sau intervenţii chirurgicale. Mărimea rănilor, profunzimea şi localizarea acestora, vârsta, ereditatea şi caracteristicile pielii, determină în mod esenţial forma şi dimensiunea cicatricilor ulterioare.
În prezent, tehnicile chirurgicale avansate au redus incidenţa cicatricilor postoperatorii diforme şi au crescut posibilităţile de tratament ale cicatricilor. Cicatricile pot apărea în interior sau exterior. Cicatricile vizibile, din exterior, apar după ce tegumentul a suferit o pierdere de substanţă dermo-epidermică. Pot apărea cicatrici însă şi la nivelul organelor interne, în cazul unei rupturi musculare sau a inciziilor din timpul intervenţiilor chirurgicale. În condiţiile unui traumatism sau unei agresiuni, soldate cu ruptură sau pierdere de substanţă la nivelul ţesuturilor, corpul se vindecă prin producerea de colagen. Colagenul este o proteină care se sintetizează la nivelul regiunii traumatizate, ajutând la închiderea plăgii. Colagenul continuă să se acumuleze la nivelul regiunii o perioadă mare de timp din momentul traumatismului, ceea ce va determina aplatizarea cicatricii.
O perioadă de aproximativ doi ani poate fi necesară pentru estomparea cicatricilor cutanate, dar după această timp, este puţin probabil ca acestea să continue să se amelioreze. În general, nu trebuie să te aştepţi la dispariţia completă a cicatricilor, ci la estomparea acestora şi ameliorarea aspectului pielii.
Tipuri de cicatrici
1. Cicatrici hipertrofice
Cicatricile hipertrofice sunt cicatrici largi, de culoare roşie, cu textură groasă, supradenivelate faţă de ţesuturile din jur. Acestea se pot forma când se distruge o zonă foarte largă din tegument sau când leziunea se infectează. Cicatricile hipertrofice nu afectează ţesuturile sănătoase din jur. Cicatricile hipertrofice se pot ameliora, aplatiza, devenind mai netede şi acceptabile ca aspect.
2. Cicatrici cheloide
Cicatricile cheloide se prezintă sub forma unui ţesut în exces. Cicatricile cheloide apar când se produce colagen în exces la nivelul regiunii traumatizate, iar semnele continuă să crească, deşi leziunea s-a vindecat. Spre deosebire de cicatricile hipertrofice, acest tip de cicatrici se extind peste limitele plăgii iniţiale, arătând ca o tumoră.
3. Cicatrici postcombustionale
Cicatricile postcombustionale se formează din cauza pierderii mari de ţesut. Acestea pot rezulta din arsuri sau alte accidente grave. Cicatricile postcombustionale pot afecta vasele sau muşchii, având ca repercusiuni limitarea mişcărilor de flexie şi extensie în articulaţii.
4. Cicatrici faciale
Cicatricile faciale sunt considerate frecvent probleme de natură estetică, din cauza localizării, zona feţei fiind tot timpul expusă. Cicatricile pot fi hipotrofice (generează o depresiune tegumentară) sau hipertrofice (produc o elevare tegumentară). Cicatricile hipotrofice pot fi cauzate de anumite afecţiuni, precum acneea pustulo-nodulară. Cicatricile hipertrofice apar de obicei în urma unor traumatisme sau intervenţii chirurgicale. Cicatricile hipertrofice pot deveni cheloide, extinzându-se cu mult peste limitele leziunilor iniţiale, mai ales dacă există o predispoziţie genetică a pacientului în acest sens.
Tratamentul cicatricilor
Cicatricile necesită aplicarea unui tratament dacă sunt dureroase sau ridică probleme de ordin estetic. Cicatricile nu pot fi îndepartate în totalitate, dar pot deveni mai puţin evidente. În primă instanţă, te poţi adresa unui medic dermatolog. Dacă rezultatele tratamentului la dermatolog nu sunt satisfăcătoare, poţi apela la procedura de corectare a cicatricilor cu laser, metodă nechirurgicală sau la chirurgia estetică. Intervenţia chirurgicală poartă denumirea de revizuirea cicatricilor şi implică mai multe tipuri de proceduri, în funcţie de complexitatea cazurilor.
Pregătirea pentru intervenţia de scoatere a cicatricilor
Aspectul unei cicatrici se poate ameliora în decursul timpului, de aceea este indicat să apelezi la procedura de revizuire a cicatricilor după o perioadă de câteva luni sau mai mult de un an de la vindecarea rănii. Înainte de intervenţie, nu te expune excesiv la soare şi foloseşte o cremă cu factor de protecţie solară foarte ridicat. Expunerea la soare poate provoca hiperpigmentarea cicatricii, afectând, de asemenea, operaţia de refacere a cicatricii. Alege un medic chirurg cu experienţă şi consultă-te cu acesta în vederea stabilirii metodei optime de tratament, a tehnicii folosite, tipului de anestezie şi pentru a afla rezultatele pe care le poţi obţine. Întreabă medicul în legătură cu examenele necesare pentru a demonstra că eşti pregătit pentru efectuarea acestei intervenţii.
Intervenţia chirurgicală de scoatere a cicatricilor
Există mai multe tehnici chirurgicale de revizuire a cicatricilor. Alegerea tehnicilor depinde de tipul de cicatrice pe care îl prezinţi.
Pentru refacerea cicatricilor hipertrofice, medicul chirurg efectuează o incizie pentru îndepărtarea ţesutului în exces din cicatrice. Ţesutul restant poate fi repoziţionat. Rana este închisă cu suturi fine şi apoi se aplică un pansament.
Operaţia clasică de refacere a cicatricii cheloide presupune excizarea cicatricii la nivelul unde se întâlneşte cu ţesutul normal. Plaga este suturată în două straturi, în profunzime, cu fire absorbabile şi la nivelul pielii, cu susturi fine. Frecvent, medicul chirurg utilizează o grefă de piele pentru a evita extinderea marginilor leziunii. Apoi, se aplică un pansament compresiv peste plagă pentru reducerea riscului formării unei noi cicatrici.
Alegerea tehnicii chirurgicale pentru scoterea cicatricilor postcombustionale depinde de mai mulţi factori. Dacă este vorba despre o pierdere minimă de piele, medicul chirurg va exciza cicatricea si va elimina contractura. Operaţia se desfăşoară sub anestezie locală sau regională. Dacă contractura este de mult timp, postoperator, este necesară fizioterapia pentru restabilirea funcţiilor normale complete. Când s-a scos o cantitate mare de piele sau când o cicatrice subţire nu se vindecă, chirurgul poate utiliza procedura grefelor de piele sau a lambourilor. Chirurgia lambourilor este complexă, implicând mutarea pielii, a ţesutului adipos subcutanat, vaselor sanguine şi uneori a muşchilor şi oaselor, dintr-o parte a corpului în zona afectată. Pielea transferată nu se va potrivi însă perfect ca textură şi culoare cu cea din jurul defectului. Pentru a obţine rezultate mulţumitoare din punct de vedere estetic, este necesar ca ulterior să desfăşori mai multe intervenţii de corecţie.
Operaţia de scoatere a cicatricilor faciale presupune excizarea cicatricii, urmată ulterior de „Z-plastie”, pentru a crea două lambouri tegumentare, câte unul pentru fiecare parte a plăgii rezultate. Lambourile sunt rearanjate la un unghi diferit pentru a urma cât mai fidel conturul feţei. Tratamentul cicatricilor feţei include şi schimbarea formei şi direcţiei cicatricii pentru a o face mai puţin observabilă. Leziunea se închide cu suturi fine şi se aplică un pansament. Firele se scot la 5-7 zile după operaţia chirurgicală. Pentru anumite cicatrici faciale, se poate utiliza o procedură numită dermabrazie. Punctele cele mai proeminente ale cicatricii sunt îndepărtate, lăsând o suprafaţă mai netedă. Nu sunt necesare suturi. Leziunea este acoperită cu un pansament temporar. Se va forma o crustă, după îndepărtarea căreia va apărea o piele nouă, subţire şi delicată de culoare roşie. Roşeaţa se va estompa după o anumită perioadă.
Perioada post-operatorie şi de recuperare
Îţi vei reveni rapid, dar este indicat să reiei desfăşurarea activităţilor uzuale în mod gradat, potrivit recomandările medicului chirurg.
Operaţia nu determină îndepărtarea completă a cicatricii, dar poate ameliora semnificativ aspectul ei. Gradul de îmbunătăţire depinde de numeroşi factori, precum direcţia, mărimea cicatricii, factori ereditari, vârsta, tipul pielii, culoarea.
Complicaţiile intervenţiei chirurgicale de scoatere a cicatricilor
În aceeaşi măsură, trebuie sa fii conştient şi de potenţialele complicaţii ale unei intervenţii chirurgicale de refacere a cicatricilor: infecţii, hematoame sau reapariţia cicatricii. Aceste riscuri sunt rare, dar pentru prevenirea sau minimalizarea lor, adresează-te unui medic chirurg cu experienţă şi respectă cu stricteţe recomandările acestuia.