Cistita
Cistita reprezintă inflamaţia, acută sau cronică, a vezicii urinare. Se manifestă prin micţiuni (urinări) frecvente, dureri sau usturimi la micţiune şi urină tulbure .
Infecţia vezicii (cistită) se referă la inflamaţia vezicii, de obicei după infecţie.
Semne şi simptome cistită
Cistita se manifestă prin micţiune frecventă; usturime la urinat; senzaţie de presiune în abdomenul inferior; urină urât mirositoare. La aceste simptome uneori se mai adaugă hematurie (sânge în urină) şi senzaţii imperioase de a urina.
Cistita apare în mod frecvent la femei după contact sexual. În timpul activităţii sexuale, bacteriile care sunt prezente frecvent în ariile inferioare uretrale şi vaginale sunt împinse în vezică. O data ajunse în vezică, bacteriile încep să se multiplice. De obicei, organismul poate elimina bacteriile prin urinat, dar, când nu poate, apare cistita. Cu toate că femeile active sexual cu vârste între 20 şi 50 ani au riscul cel mai mare de a face cistită, chiar şi fetele tinere sunt susceptibile la infecţie deoarece anusul, o sursă constantă de bacterii, este foarte apropiat de orificiul uretral al femeii. Peste 90% din episoadele de cistită sunt date de Escherichia coli, o specie de bacterii întâlnită în mod normal în colon şi rect.
Infecţiile vezicale sunt rare la bărbaţi datorită anatomiei masculine-uretra este mai lungă la bărbaţi decât la femei, făcând dificilă ascensiunea bacteriilor în vezică. Când apare cistita la bărbaţi, este deseori legată de o problemă a golirii vezicii, cum ar fi creşterea în dimensiuni a prostatei.
Diagnostic cistită
O probă urinară este necesară în general pentru a diagnostica cistita. Pentru a recolta o probă pentru o analiză de laborator, trebuie să spălaţi zona vaginală sau vârful penisului cu un dezinfectant, apoi urinaţi o cantitate mică la toaletă pentru a spăla uretra şi după aceea colectaţi următoarea parte a jetului urinar într-un recipient steril pentru a fi examinată. Aceasta se numeşte colectarea urinei din jetul de mijloc. O urocultură poate evidenţia un nivel anormal al bacteriilor şi poate determina tipul bacteriei astfel încât se poate începe tratamentul adecvat.
Cât de gravă este infecţia vezicală Cu toate că infecţia vezicii este supărătoare produce disconfort, ea nu este o manifestare gravă.
Tratament cistită
Unele cazuri uşoare de infecţie vezicală se vindecă fără tratament. Majoritatea pacienţilor sunt trataţi timp de 3-5 zile cu antibiotice orale. Simptomele se ameliorează de obicei după 24-48 de ore de la prima doză. Cazurile mai severe pot necesita tratament de la 7 la 10 zile până când apare o ameliorare. Cei care au mai mult de 3 infecţii pe parcursul a 6 luni pot beneficia de terapie cu antibiotice în doze mici, în scopul reducerii numărului de infecţii. Unele femei care sunt predispuse la infecţii vezicale îşi pot reduce riscul acestora prin administrarea unei doze mici de antibiotic după actul sexual.