Diabetul insipid

Diabetul insipid

Diabetul insipid este o afecţiune care se manifestă prin creşterea senzaţiei de urinare, a consumului de fluide şi a senzaţiei de sete. Diabetul insipid nu trebuie să se confunde cu diabetul zaharat. Cele două tipuri de diabet se aseamănă deoarece simptomele ambelor afecţiuni constau în creşterea urinării şi a senzaţiei de sete. Cu toate acestea, toate celelalte aspecte, inclusiv cauza declanşării şi metoda de tratament, diferă.

Diabetul insipid prezintă simptome precum creşterea frecvenţei urinării, nocturia – urinarea frecventă în timpul nopţii sau enurezis – urinarea în somn. Deoarece urina nu are timp să se acumuleze, să se concentreze şi să capete culoarea galbenă, urina la diabetul insipid are o culoare pală, este incoloră şi cu o concentraţie scăzută.

Diabetul insipid este împărţit în patru tipuri, fiecare tip având o cauză diferită, fapt ce implică şi un tratament diferenţial.

1.Diabetul insipid pituitar

Cel mai comun tip de diabet insipid este cauzat de lipsa vasopresinei, un hormon care funcţionează în mod normal asupra rinichiului pentru a reduce cantitatea de urină prin creşterea concentraţiei acesteia. Acest tip de diabet insipid este cauzat în principal de afectarea părţii inferioare a glandei pituitare, locul unde vasopresina este produsă în mod normal. Afecţiunile glandei pituitare pot avea diverse cauze: tumori, infecţii, lovituri în zona capului, infiltraţii şi diferite defecte congenitale. Diabetul insipid pituitar este în cele mai multe cazuri permanent, el neputând fi tratat, deşi simptomele pot fi ameliorate şi chiar tratate medicamentos.

2. Diabetul insipid gestaţional

Lipsa hormonului vasopresină poate apărea în timpul sarcinii, dacă glanda pituitară este afectată sau planceta distruge mult prea repede hormonul. Acest tip de diabet insipid mai poartă numele de diabet insipid gestaţional. De cele mai multe ori, în cazul diabetului insipid gestaţional, deficienţa de vasopresină dispare după patru-şase săptămâni după naştere. Există însă situaţii când diabetul insipid gestaţional apărut în timpul unei sarcini, apare şi la următoarea sarcină.

3. Diabetul insipid nefrogenic

Diabetul insipid mai poate fi provocat şi de incapacitatea rinichilor de a răspunde la “efectul antidiuretic” provocat de cantităţile normale de vasopresină. Acest tip de diabet insipid mai este cunoscut şi sub numele de diabet insipid nefrogenic şi poate fi rezultatul administrării unor medicamente, existenţei unor afecţiuni renale sau a existenţei unor afecţiuni moştenite. Acest tip de diabet insipid este instabil, existând cazuri în care dispare după stoparea cauzei declanşatoare şi situaţii în care acesta persistă.

4. Diabetul insipid dipsogenic

Cel de-al patrulea tip de diabet insipid, diabetul indipid dipsogenic apare atunci când hormonul vasopresină este reprimat ca urmare a aportului excesiv de fluide. Singura cale sigură de deosebire a acestor patru tipuri de diabet insipid se realizează prin măsurarea nivelului hormonului vasopresină în timpul realizării unui stimul precum privarea de fluide.

Întrebări frecvent întâlnite în cazul diabetului insipid

• Când se poate vorbi despre urinare în exces sau despre sete excesivă?

Un adult care urinează mai mult de 50ml/kg pe o perioadă de două ore este considerat a avea o rată peste normal a urinării. În ceea ce priveşte setea excesivă, un adult care bea peste 12 pahare de apă pe zi se poate încadra în această categorie.

• Diabetul insipid pituitar poate provoca şi alte probleme în afara creşterii frecvenţei urinării?

Diabetul insipid pituitar împreună cu diabetul insipid nefrogenic nu provoacă alte probleme de sănătate, cu o singură condiţie: lichidele pierdute să poată fi înlocuite. Tratamentul reduce riscul cauzat de aceste tipuri de diabet insipid, deoarece reduce cantitatea de apă pierdută. Diabetul insipid dipsogenic nu prezintă ca factor de risc deshidratarea dar poate duce la suprahidratare – intoxicare cu apă.

• În cazul diabetului insipid pituitar sau nefrogenic, dacă simptomele nu sunt deranjante este necesară administrarea tratamentului?

Principalul motiv pentru care este necesară medicaţia este acela de a reduce riscul producerii unei deshidratări severe şi oferirea unei libertăţi mult mai mari în practicarea unor activităţi care nu puteau fi realizate până în acel moment din cauza senzaţiei frecvente de urinare şi de sete.