Endocardita

Endocardita

Endocardita este o infecţie a învelişului interior al inimii(endocardul). În mod normal infecţia implică una dintre valve; ea apare când germenii pătrund în curentul sangvin şi circulă către inimă, unde aderă la eventualele ţesuturi anormale, atacându-le.

Semne şi simptome endocardită

Febră, suflu cardiac, oboseală neobişnuită şi pierderea apetitului, transpiraţii nocturne şi senzaţie de frig.

Cauzele care determină apariţia endocarditei

Această infecţie poate fi cauzată de bacterii şi fungi. Majoritatea infecţiilor sunt determinate de bacterii, şi atunci este vorba de o endocardită bacteriană.

Dacă aveţi o inimă normală şi sănătoasă, este puţin probabil să faceţi o endocardită. În mod normal, sistemul dumneavoastră imun distruge bacteriile care intră în curentul sangvin. În consecinţă, bacteriile pot trece printr-o inimă normală fără a cauza vreodată o infecţie. Totuşi, aveţi riscul să faceţi această boală dacă aveţi o boală sau o afectare a valvelor cardiace pentru că aveţi o suprafaţă rugoasă şi anormală la nivelul inimii, unde microorganismele infectante se pot agrega, multiplica şi eventual împrăştia către alte părţi ale corpului.

Unele bacterii, care în mod normal trăiesc în gură şi la nivelul tractului respirator superior, pot cauza endocardită. Ele pot pătrunde în curentul sangvin în timpul unei intervenţii stomatologice sau în timpul unei proceduri chirurgicale (de exemplu o extracţie dentară, o amigdalectomie sau alte intervenţii care implică sângerare la nivelul gurii sau al gâtului).

Bacteriile intestinale, numite enterococi, pot pătrunde în curentul sangvin în timpul unor manevre instrumentale sau în timpul unei operaţii în arii ca prostata, vezica urinară, rectul sau organele pelvine feminine. Un cateter (adică un tub subţire introdus în organism pentru tratament medical) poate servi ca o poartă de intrare pentru bacterii. Persoanele care îşi injectează în venă droguri cu ace nesterile sunt predispuse la endocardită chiar dacă au valve normale.

Diagnostic endocardită

Endocardita se poate dezvolta rapid, frecvent cu febră şi senzaţie de frig (frisoane), dar aceste simptome nu este neapărat necesar să fie prezente la adulţii vârstnici. Pacientul se poate prezenta cu oricare dintre simptomele de mai sus, incluzând transpiraţii nocturne, stări de rău, stări de oboseală şi scăderea apetitului, scădere în greutate şi inflamaţii articulare.

Când infecţia se dezvoltă mai încet, doctorul va căuta semne ca bătăi cardiace rapide (tahicardia), splina mărită, paloare şi coloraţie galben-maronie a pielii, pete mici şi roşii pe piele şi pe mucoase, şi sufluri cardiace. Medicul va cere deasemenea o serie de culturi sangvine pentru a determina care microorganisme au cauzat infecţia.

Cât de gravă este endocardita?

Fără tratament şi eliminarea infecţiei din organism, endocardită este de obicei fatală. Pentru că boala apare de obicei la persoane care deja au afectare cardiacă, prognosticul depinde foarte mult de complicaţiile care se instalează. Chiar dacă sunteţi vindecat de infecţia bacteriană, se pot instala simptome cardiace continue datorate alterării adiţionale a valvelor de către infecţie. Complicaţii precum insuficienţă cardiacă sau insuficienţă renală pot de asemenea să apară. Un pericol comun în endocardita este acumularea resturilor bacteriene şi celulare (vegetaţii) care se pot forma la nivelul inimii la locul infecţiei. Aceste acumulări pot produce blocarea vaselor de sânge la alt nivel în organism, determinând o serie de probleme incluzând accidentul vascular cerebral şi afectarea altor organe.

Tratament endocardită

Chiar şi dispunând de antibiotice moderne şi puternice, tratamentul endocarditei poate fi dificil şi rezultatele nesigure. Mai mult, numeroase tipuri de bacterii au devenit rezistente la antibiotice. Deci, prevenţia este cea mai bună abordare. Terapia antibiotică depinde de tipul microorganismului care a cauzat boala. Culturile sangvine sunt utilizate pentru a determina ce antibiotic este cel mai bun. Cel mai frecvent este folosită o combinaţie de antibiotice, unul dintre ele fiind penicilină. Medicaţia este frecvent administrată intravenos continuu, pe o perioadă de câteva săptămâni pentru a eradica infecţia. Dacă infecţia determină alterarea majoră a valvelor cardiace, înlocuirea acestora poate fi necesară.