Gura uscată
Gura uscată ( insuficienţa salivară) este o problemă frecventă care pare a fi ceva mai mult decât un mic inconvenient. însă ea nu trebuie ignorată. Persistenţa uscăciunii gurii poate să afecteze modul în care percepeţi gustul alimentelor şi chiar starea de sănătate a dinţilor.
Semne şi simptome
Senzaţia de uscăciune în gură; salivă pare vâscoasă şi aţoasă; ulceraţii sau piele crăpată la colţurile gurii; halenă; dificultăţi de vorbire sau înghiţit; senzaţie de arsură sau de gâdilat pe limbă; gust alterat; placă dentară abundenţă pe dinţi; carii dentare sau boli gingivale avansate.
Cauzele apariţiei simptomului de „gură uscată”
Deşi multe lucruri pot să provoace uscăciunea gurii, ea este frecvent provocată de efectele secundare ale medicamentelor.
Salivă îndeplineşte mai multe funcţii. Cea mai uşor de observat este ca salivă înlesneşte vorbirea. Ea măreşte şi capacitatea de a simţi gustul alimentelor, face înghiţitul mai uşor şi ajută la digestie. Substanţele minerale care se găsesc în salivă ajută la vindecarea cariilor dentare. Un adult sănătos produce aproximativ 1,8 1 de salivă. Producţia de salivă trece în general neobservată până în momentul când se produce prea puţină. Rezultatul este uscarea gurii (xerostomia).
La un moment dat, uscăciunea gurii s-a crezut a fi parte din procesul de îmbătrânire. Se recunoaşte acum că majoritatea cazurilor de gură uscată sunt legate de medicamentele utilizate de vârstnici şi nu de bătrâneţe. Multe medicamente obişnuite, inclusiv unele produse care se distribuie fără prescripţie medicală, au ca efect secundar uscarea gurii. Printre medicamentele care pot duce cel mai uşor la apariţia problemelor sunt antidepresivele, anti-hipertensivele, antidiareicele, relaxantele musculare, medicamentele pentru tratamentul incontinentei urinare şi cele boala Parkinson.
O altă cauză a uscăciunii gurii este tratamentul împotriva cancerului. Chimioterapicele pot schimba compoziţia salivei şi cantitatea în care este produsă, iar radioterapia administrată la cap şi gât poate afecta glandele salivare.
Leziunile nervilor din regiunea capului şi gâtului datorate unui traumatism sau unei intervenţii chirurgicale pot şi ele să aibă ca rezultat uscarea gurii. Alte tulburări care pot duce la o gură uscată cuprind probleme ale glandelor salivare, tulburări endocrine, boală Alzheimer, accidentul vascular cerebral şi sindromul Sjogren, o boală autoimună.
În plus, fumatul sau mestecatul de tutun pot afecta producerea de salivă, agravând uscarea gurii. Sforăitul şi respiratul cu gură deschisă contribuie şi ele la această problemă.
Diagnostic
Medicul sau stomatologul vă vor examina gura şi vă vor studia antecedentele patologice personale. Uneori, testele sangvine şi investigaţiile imagistice ale glandelor salivare sunt necesare pentru a decela cauzele.
Tratament
Dacă medicaţia este suspectată că ar fi de vină, medicul dumneavoastră va poate ajusta dozele sau poate să o înlocuiască cu altă care nu produce uscarea gurii. Dacă o tulburare medicală este vinovată pentru uscarea gurii, tratamentul acesteia poate rezolvă situaţia.
Atunci când cauza problemei nu poate fi depistată sau rezolvată, fluxul de salivă poate fi adus la un nivel mai ridicat prin consumul de dropsuri fără zahăr sau gumă de mestecat fără zahăr. Evitaţi dropsurile cu aromă de lămâie deoarece acidifiază saliva, crescând riscul apariţiei cariilor dentare. Medicul de familie vă poate prescrie pilocarpină (Salagen) pentru a stimula producţia de salivă.