Implicaţiile urologice ale rupturii de perineu
Ruptura de perineu este o afecţiune frecventă în rândul femeilor, ce se manifestă prin lărgirea canalului vaginal, apariţia incontinenţei urinare şi implicit a disconfortului sexual. Pacientele care prezintă o astfel de problemă sunt, în general, femei care au născut pe cale naturală, unul sau mai mulţi copii.
Ruptura de perineu este o afecţiune a ţesutului perineal, care are rolul de a menţine uterul, vezica urinară şi uretra în cavitatea abdomenului. Atunci când asupra peineului este exercitată o presiune mare (survenită, în general, în timpul naşterii), se produce o fisură spontană a acestuia, situată între vulvă şi anus. Principalele simptome ale rupturii de perineu sunt lărgirea canalului vaginal, disconfortul sexual şi pierderile involuntare de urină (incontinenţa urinară).
Ruptura de perineu trece neobservată în foarte multe cazuri. Femeia ajunge la medic atunci când afecţiunea se află într-un stadiu avansat şi are implicaţii serioase în desfăşurarea activităţilor cotidiene.
Incontinenţa urinară – principala implicaţie urologică a rupturii de perineu
Ruptura de perineu, nediagnosticată la timp, poate avea drept consecinţă, apariţia incontinenţei urinare de efort, afecţiune ce presupune pierderea involuntară de urină ca urmare a unui efort mai mare sau mai mic. În primă fază, incontinenţa urinară se instalează la eforturi mari. Ulterior, această afecţiune apare la cele mai mici eforturi, chiar şi la mers. Viaţa pacientei este, astfel, grav afectată. Pierderile involuntare de urină apar în urma unor activităţi precum contactul sexual, tusea, strănutul sau râsul.
Ruptura de perineu şi prolapsul genital
Dincolo de incontinenţa urinară, ruptura de perineu poate duce şi la apariţia altor complicaţii urologice precum deplasarea vezicii urinare şi a uretrei în interiorul vaginului, ca urmare a fisurării ţesutului perineal. În aceste cazuri, se pot produce afecţiuni serioase precum cistocelul şi uretrocelul, căpătând forme extrem de grave, ca prolapsul genital, în momentul în care vezica şi uretra ies în afara vaginului.
Cistocelul apare atunci când ţesutul care susţine peretele dintre vezică şi vagin se slăbeşte. Astfel, acesta permite ca o porţiune din vezică să coboare şi să preseze peretele vaginal. Uretrocelul implică coborârea uretrei – tubul care duce de la vezică către exteriorul corpului şi presarea peretelui vaginal. Uretrocelul apare foarte rar singur, el fiind adesea însoţit de cistocel. Termenul de cistouretrocel este folosit pentru a face referire la prolapsul vezicii şi a uretrei. Schimbarea poziţiei vezicii ca urmare a prolapsului genital poate conduce la incontinenţă de stres, urinare frecventă şi infecţii urinare, durere de spate sau probleme intestinale.
Toate aceste neplăceri pot fi, însă, evitate prezentarea precoce la medic şi adoptarea unui tratament adecvat.
Puteţi obţine mai multe informaţii referitoare la ruptura de perineu urmărind emisiunile "Ruptura de perineu - Sfatul medicului de familie", (dr. Rodica Tănăsescu, preşedinte Societatea Naţională de Medicina Familiei) şi „Ruptura de perineu – Sfatul medicului ginecolog” (prof. dr. Gabriel Bănceanu, Şeful Clinicii de Obstetrică Ginecologie „Gh. Polizu”).