Infecţiile urechii externe
Infecţiile urechii externe (otitele externe) sunt produse de infecţiile fungice, virale sau bacteriene. Acest tip de infecţie este adesea prezent la înotători, deoarece este frecvent asociat cu umezeala în conductul auditiv extern. Lăsată netratată, otita externă poate ameninţa viaţa.
Semne şi simptomele infecţiei urechii externe
Simptomele infecţiilor urechii externe sunt durerea la nivelul urechii, scurgerea unui lichid verde-gălbui, urât mirositor sau pierderea auzului. Infectarea urechii externe (otită externă) provoacă iritarea şi inflamarea conductului auditiv extern. Poate apărea la orice vârstă dar, cel mai frecvent, afectează adulţii tineri.
Ce sunt infecţiile urechii externe?
Infecţiile urechii externe (otitele externe) sunt produse de infecţiile fungice, virale sau bacteriene. În condiţii normale, ceara din urechi (cerumen) respinge apa de pe suprafaţa conductului auditiv extern. Cerumenul ajută şi la menţinerea unui PH potrivit în ureche pentru a inhiba creşterea bacteriană. Dacă acesta este alterat, poate apărea o infecţie. O infecţie fungică, virală sau bacteriană poate determina apariţia otitei externe. Bacteriile sunt cauzele cele mai frecvente. Acest tip de infecţie este adesea prezent la înotători, deoarece este frecvent asociat cu umezeala în conductul auditiv extern.
Factorii care stimulează creşterea bacteriană
Factorii care stimulează creşterea bacteriană sunt:
• umezeală excesivă în conductul auditiv extern. Expunerea repetată la apă poate duce la pierderi de ceară din ureche. Neprotejat, tegumentul conductului auditiv extern reţine umezeala şi se irită. Echilibrul normal al ph-ului este şi el tulburat, permiţând creşterea bacteriilor. Folosirea aparatelor auditive poate, de asemenea, favoriza acumularea de umezeală în conductul auditiv extern;
• leziunile sau iritaţia pielii din conductul auditiv extern. Zgârierea conductului auditiv sau îndepărtarea cerii cu obiecte improvizate, cum ar fi agrafele sau clemele, poate leza pielea oferind bacteriilor o poartă de intrare. Eforturile de a curăţa canalul cu beţe cu vată la capăt pot avea un rezultat contrar aşteptărilor prin forţarea excesului de ceară şi a murdăriei mai adânc în conductul auditiv, creându-se, astfel, leziuni;
• bolile cronice ale pielii sau alergiile. Bolile pielii cum sunt eczema sau seboreea pot oferi bacteriilor o poartă de intrare. Alergiile la vopsea de păr sau sprayuri pot irită pielea şi pot duce la apariţia infecţiilor. Uneori, se poate dezvolta o infecţie severă şi agresivă. Acest lucru se întâmplă mai des la persoanele cu diabet, în special la vârstnici. Cei cu sistem imunitar slăbit sunt şi ei mai expuşi riscurilor de a face acest tip de infecţie.
Infecţia debutează de obicei ca o otită externă. Dar, la un moment dat, bacteriile se întind de la nivelul pielii conductului auditiv la ţesuturile învecinate, inclusiv cartilagii şi os. Pot apărea leziuni nervoase şi chiar paralizie facială.
Diagnosticul infecţiilor urechii externe
Dacă ai dureri în conductul auditiv sau observi scurgerea unui lichid de culoare gălbuie sau galben-verzuie dintr-o ureche, prezentaţi-vă la medic. Dacă lichidul sau inflamaţia blochează conductul auditiv se poate pierde auzul. Medicul poate să folosească un instrument numit otoscop pentru a examina conductul auditiv extern. Dacă puroiul este prezent, poate fi luată o probă pentru analize de laborator.
Cât de gravă este infecţia urechii externe?
Majoritatea infecţiilor urechii externe sunt supărătoare, dar dacă sunt tratate cum trebuie, nu reprezintă o ameninţare pentru starea generală de sănătate. Otită externă severă care se extinde la ţesuturile învecinate poate afecta oasele şi cartilajele subiacente. Lăsată netratată, această situaţie poate ameninţa viaţa.
Tratamentul infecţiilor urechii externe
Dacă suspectezi că ai otită externă, poţi face unii paşi înainte de a consulta medicul. Aplicarea unei perne nu foarte calde pe ureche ar putea fi de ajutor. După ce pune diagnosticul, medicul îţi va curăţa conductul auditiv cu un dispozitiv cu aspiraţie sau cu o sondă cu vârf de bumbac. Această manevră ajută la atenuarea durerii. Deseori, medicii prescriu picături pentru urechi care conţin corticosteroizi pentru a scădea inflamatia şi a ameliora simptomele, precum şi un antibiotic pentru a controla infecţia. Dacă aveţi dureri mari, medicul va poate prescrie un analgezic. Ai grijă să nu intre apă în ureche pe perioadă tratamentului, de obicei 7-10 zile. Dacă infecţia nu se ameliorează după 3-4 zile, medicul îţi poate prescrie un antibiotic oral.
Prevenirea infecţiilor urechii externe
Usucă-ţi cu grijă urechile cu un uscător de păr sau cu un prosop după ce faci baie sau înoţi deoarece umezeala în conductul auditiv extern îl poate expune la infecţii. Evită curăţarea excesivă a conductului auditiv. Şterge doar ce se găseşte la deschiderea din exterior. Acoperă conductele auditive cu vată sau cu ceva asemănător atunci când aplici vopsea sau spray de păr.