Insuficienţa renală acută
Insuficienţa renală acută se caracterizează prin diminuarea capacităţii de filtrare a rinichilor. Principalul simptom al bolii este încetarea producerii de urină, de către rinichi. Spre deosebire de insuficienţa renală cronică, insuficienţa renală acută este reversibilă.
Semnele şi simptomele insuficienţei renale acute
Semnele şi simptomele insuficienţei renale acute sunt următoarele:
- încetarea producerii de urină de către rinichi (anurie);
- umflarea picioarelor şi a labei piciorului;
- senzaţia de sete şi gură uscată;
- ritm cardiac accelerat;
- lipsa poftei de mâncare, însoţită de greaţă şi vărsături;
- dureri abdominale;
- cefalee;
- tulburări neurologice precum starea de agitaţie şi confuzie.
Ce este insuficienţa renală acută?
Insuficienţa renală acută este o afecţiune care se caracterizează prin diminuarea capacităţii de filtrare a rinichilor. În această situaţie în care rinichii nu mai îndeplinesc funcţia de filtrare a produşilor de metabolism (a deşeurilor), apare un dezechilibru al organismului în săruri şi apă. În cazul insuficienţei renale, numărul de nefroni (unitatea de bază a rinichiului care serveşte la eliminarea toxinelor din organism) este redus. Spre deosebire de insuficienţa renală cronică, insuficienţa renală acută este reversibilă, putând fi tratată.
Cauze care duc la apariţia insuficienţei renale acute
Cauzele care duc la apariţia insuficienţei renale acute pot fi pierderea unei cantităţi mari de sânge, afecţiunile cardiace serioase (insuficienţa cardiacă, infarctul miocardic sau aritmia), hipertensiunea arterială, afecţiuni ale rinichilor sau ale ficatului (sindrom nefrotic, ciroză hepatică), malnutriţie, arsuri sau apariţia unei obstrucţii la un anumit nivel pe traiectul urinar care blochează eliminarea urinii prin rinichi. Cu toate că insuficienţa renală acută este o afecţiune serioasă, care uneori necesită spitalizare şi terapie intensivă, rinichiul este, în general, capabil să-şi conserve funcţia normală pe o perioadă de câteva săptămâni, până la câteva luni de la debut. Dacă nu este tratată, insuficienţa renală acută poate fi letală.
Diagnosticul insuficienţei renale acute
Pentru stablirea diagnosticului de insuficienţă renală acută, medicul va efectua teste de sânge sau urină care pot detecta valori crescute ale produşilor de metabolism. Excesul de proteine în urină (proteinuria) este un semn comun al afectării nefronilor din rinichi. De asemenea, medicul poate recomanda o radiografie pentru a verifica prezenţa de lichid în plămâni (edem pulmonar), precum şi alte teste care să elimine cauzele potenţiale ale existenţei semnelor şi simptomelor, cum ar fi infecţia de tract urinar. De asemenea, poate fi necesară o examinare ecografica abdominală pentru evaluarea insuficientei renale sau pentru a exclude existenţa unei obstrucţii. În anumite cazuri, poate fi necesară efectuarea unei tomografii computerizate (CT) sau a unei rezonanţe magnetice nucleare (RMN).
Cât de gravă este insuficienţa renală acută?
Netratată, insuficienţa renală acută poate fi fatală. Administrarea unui tratament corespunzător, însă, contribuie cu succes la tratarea afecţiunii. Spre deosebire de insuficienţa renală cronică, forma acută a bolii este reversibilă, mulţi pacienţi refăcându-se după câteva luni de la începerea tratamentului. La unele persoane, insuficienţa renală acută poate evolua spre insuficienţă renală cronică. Rata mortalităţii este crescută la persoanele a căror insuficienţă renală a apărut după o operaţie sau un traumatism sau în cazul persoanelor cu afecţiuni medicale cronice severe. Factorii care pot influenţa negativ evoluţia insuficientei renale acute sunt vârstă înaintată, infecţiile şi sângerările gastrointestinale.
Tratamentul insuficienţei renale acute
Într-o primă fază a tratamentului, medicul va încerca corectarea sau tratarea cauzei care a provocat insuficienţa renală acută. Următorul pas este acela de a preveni acumularea excesului de lichide şi de produşi de degradare în sânge. Un mod de preveni acumularea excesului de lichide este limitarea cantităţii de lichide consumate şi urmarea unei diete sărace în potasiu şi bogată în carbohidraţi. Cantitatea mare de potasiu poate fi periculoasă pentru inimă, în timp ce carbohidraţii aduc organismului caloriile necesare, limitând aportul de grăsimi şi proteine. Dacă aportul nutriţional al pacientului este unul necorespunzător, medicul poate recomanda amnioacizi esenţiali şi administrarea intravenoasă de glucoză. Aportul de sare poate fi restricţionat deoarece sarea sporeşte senzaţia de sete şi nevoia de a consuma lichide. Medicul va monitoriza starea de sănătate pentru a preveni unele complicaţii precum infecţia, problemele neurologice sau cardiace, hipertensiunea arterială sau hemoragia gastrointestinală. Medicul poate prescrie medicamente cum ar fi calciul, glucoza sau sulfonatul de polistiren sodic pentru a preveni acumularea excesivă de potasiu în organism. În unele cazuri este necesară dializa pentru a îndepărta toxinele şi excesul de lichide din organism. Atunci când afecţiunea nu poate fi reversibilă prin adoptarea unei metode tratament medicamentoase, poate fi indicat transplantul renal.
Prevenirea insuficienţei renale acute
Prevenirea insuficienţei renale acute constă în monitorizarea permanentă a afecţiunilor care pot declanşa apariţia bolii. Astfel, vor trebuie ţinute sub control afecţiunile cardiace, hipertensiunea arterială sau afecţiunile rinichilor sau ale ficatului.