Insuficienţa renală cronică

Insuficienţa renală cronică

Insuficienţa renală cronică este provocată de o pierdere lentă şi progresivă a funcţiei renale, a cărei consecinţă este creşterea cantităţii de lichide şi deşeuri în sânge. Principalele simptome ale IRC sunt urinările frecvente şi dificile, însoţite de greaţă şi stare de oboseală.
Semnele şi simptomele insuficienţei renale cronice
Semnele şi simptomele insuficienţei renale cronice sunt următoarele:

• urină tulbure sau de culoare închisă;
• prezenţa sângelui în urină;
• urinări frecvente;
• dificultăţi la urinare.

Alte semne pot fi sunt greaţa şi vărsăturile, cefalee, fatigabilitate (stare de oboseală), hipertensiune arterială, prurit, crampe musculare, dificultăţi de concentrare sau sângerări gastrointestinale.

Ce este insuficienţa renală cronică?
Insuficienţa renală cronică este provocată de o pierdere lentă şi progresivă a funcţiei renale, a cărei principală consecinţă este creşterea cantităţii de lichide şi deşeuri în sânge. Insuficienţa renală cronică apare după un interval destul de lung de timp (câţiva ani), pe măsură ce unităţile de filtrare renală (nefronii) sunt progresiv distruse. Deseori, insuficienţa renală cronică nu prezintă semne şi simptome în stadiile timpurii. În multe cazuri nu apar simptome decât atunci când funcţia renală scade sub 25 la sută din capacitatea normală de funcţionare.

Cauzele care determină apariţia insuficienţei renale cronice
Insuficienţa renală cronică poate fi determinată de una dintre următoarele afecţiuni: diabet zaharat, hipertensiune arterială, boli renale, stenoză sau arteră renală.

Diagnosticul insuficienţei renale cronice
În cazul în care medicul suspectează existenţa insuficienţei renale cronice, acesta va recomanda efectuarea unor teste de sânge şi urină care să ofere informaţii privind nivelurile de reziduuri din sânge, precum şi cele ale ureei şi creatininei. Diagnosticul de certitudine poate fi stabilit prin efectuarea unor examene complementare precum ecografia, tomografia computerizată (CT), rezonanţa magnetică nucleară (RMN) sau biopsia renală.

Tratamentul insuficienţei renale cronice
Tratamentul insuficienţei renale cronice presupune adoptarea unui regim alimentar corespunzător, din care să se reducă aportul de proteine şi cel lichidian, pentru a diminua, astfel, efortul impus rinichilor. În foarte multe cazuri, este necesară dializa, metodă prin care se suplineşte funcţia renală diminuată. Cu ajutorul dializei, sângele va fi filtrat, pentru a elimina, astfel, reziduurile şi excesul de lichide. Metoda de dializă adoptată poate fi cea peritoneală sau hemodializa, în funcţie de gravitatea insuficienţei renale. Pentru unii bolnavi grefa renală este singura soluţie de tratament. Grefa renală este recomandată pacienţilor în cazul cărora insuficienţa renală cronică a fost cauzată de hipertensiune, infecţii sau diabet. Rinichiul grefat poate proveni de la un donator viu, de la o rudă sau de la o persoană decedată. În cazul în care intervenţia chirurgicală reuşeşte, pacientul poate beneficia de o viaţă activă, aproape normală. Grefa renală nu este indicată, însă, la bolnavii care suferă de insuficienţă cardiacă.

Prevenirea insuficienţei renale cronice
Insuficienţa renală cronică poate fi prevenită urmând următoarele indicaţii:

• monitorizarea tensiunii arteriale;
• respectarea tratamentului şi a indicaţiilor medicale cu privire la bolile cronice (diabet, lupus, HTA);
• evitarea fumatului;

tratarea în fază incipientă a infecţiilor urinare sau a oricărei afecţiuni a căilor urinare.