Litiaza biliară
Semne şi simptome. Durere bruscă şi intensă la nivelul abdomenului superior, durere abdominală care durează între 30 de minute şi câteva ore, durere care merge în umărul drept, zonă de iradiere a vezicii biliare, stare de greaţă şi câteodată vomă.
Ce este? Calculii biliari sunt structuri cristaline de dimensiunea unui fir de nisip sau mari cât o minge de golf. Ei pot fi netezi şi rotunzi sau neregulaţi, cu multe colţuri. Unii oameni au doar o singură piatră iar alţii pot avea sute. Un calcul biliar care obstruează duetul cistic migrând din vezica biliară în duetul biliar principal (comun) poate provoca durere şi câteodată inflamaţia vezicii biliare. Duetul biliar comun este un conduct care ajunge în duoden, pornind atât de la nivelul ficatului cât şi de la nivelul vezicii biliare. Cu toate că pietrele biliare apar la multe persoane, de obicei nu produc semne şi simptome. Probabilitatea apariţiei semnelor şi simptomelor sau a complicaţiilor datorate pietrelor din vezica biliară este probabil mai puţin de 20% pentru o perioadă de timp dată. La un procent mic de pacienţi acestea pot determina apariţia crizelor biliare.
Durerea dintr-o criză biliară debutează cel mai adesea brusc şi poate dura câteva ore. De obicei este severă şi constantă, putând fi însoţită de greaţă şi vărsături. Pe măsură ce durerea cedează, puteţi simţi o senzaţie dureroasă mai blândă sau o sensibilitate accentuată în abdomenul superior, care poate dura chiar şi o zi.
Crizele biliare pot fi rare, producându-se nu mai des de câteva ori pe an. Oamenii pun frecvent pe seamă pietrelor biliare stări de vomă şi vărsăturile, balonările, intoleranţă la mâncărurile grase şi durerile abdominale frecvente, dar de obicei aceste semne şi simptome nu se datorează calculilor biliari.
Îngălbenirea pielii şi a ochilor dumneavoastră (icterul), mai ales dacă este însoţită de durere, sugerează că piatra a migrat în duetul biliar comun. Prezenţa febrei înalte sau a frisonului indică de obicei o complicaţie cum este inflamaţia vezicii biliare (colecistită), pancreatită acută sau infecţie la nivelul duetului biliar (colangită), datorate unei obstrucţii. Câteodată, semnele şi simptomele bolilor vezicii biliare apar după masă, dar ele pot apărea oricând, chiar şi atunci când dormiţi.
Autopsiile arată că pietrele vezicii biliare apar la 20-30% dintre femeile cu vârstă peste 70 de ani, ceea ce reprezintă mai mult decât dublul procentului găsit la bărbaţi. Probabilitatea de apariţie a calculilor biliari creşte cu vârsta şi cu obezitatea. Scăderea rapidă şi severă în greutate poate fi de asemenea asociată cu apariţia de pietre la nivelul vezicii biliare.
Nu toţi calculii biliari sunt formaţi din acelaşi material. Majoritatea conţin un amestec de substanţe. În mod normal acizii biliari şi fosfolipidele ca lecitina împiedică colesterolul să devină prea concentrat şi să formeze pietre la nivelul vezicii biliare. Totuşi, când concentraţia de colesterol din bilă creşte peste capacitatea acizilor biliari şi a lecitinei de a menţine aceste echilibru, colesterolul poate cristaliza şi se poate transformă în pietre.
Diagnostic. Dacă apare o durere persistentă şi severă la nivelul abdomenului superior, medicul va dori să vă investigheze pentru calculi biliari. El va poate palpa abdomenul pentru a vedea dacă vezica dumneavoastră biliară este dureroasă şi dacă a devenit umflată (destinsă) datorită obstrucţiei unui duet biliar. Testele utilizate pentru diagnosticul litiazei veziculare constau în analize sangvine şi o examinare ultrasonografică a vezicii biliare, care poate identifică pietrele din interiorul acesteia. Alte analize care pot fi folosite sunt tomografia computerizată şi scanarea cu radionuclizi.
Tratament. Dacă aveţi litiază biliară, dar nu vă deranjează prin semne şi simptome, este posibil ca medicul să nu vă recomande nici un tratament specific, ci mai degrabă să vă sfătuiască să le supravegheaţi şi să aşteptaţi. Dacă aveţi dureri ale vezicii biliare sau dacă aţi avut unul sau mai multe episoade de inflamaţie ale pancreasului, el vă poate recomanda un tratament. Extragerea chirurgicală a pietrelor vezicii biliare (colecistectomia) este tratamentul de elecţie la majoritatea persoanelor cu această boală. Frecvent, această operaţie poate fi efectuată folosind o procedură numită laparoscopie, care este mai puţin invazivă decât chirurgia tradiţională pentru că se face prin câteva incizii mici abdominale în locul unei incizii mari cum este cea din chirurgia tradiţională. În anumite cazuri, poate fi utilizată o procedură denumită colangiopancreatografie endoscopică retrogradă, ce constă în introducerea prin gură a unui tub flexibil de care este ataşată o cameră de luat vederi (endoscop), până la deschiderea duetului biliar comun la nivelul tractului digestiv. Dacă este descoperit un calcul în duet, el poate fi extras imediat cu alte instrumente ataşate endoscopului.
Dizolvarea este o formă de tratament a calculilor vezicali, apărută în anii 70. Poate dizolva pietrele de colesterol, dar datorită limitărilor este în prezent rar utilizat. Un acid biliar (acid ursodeoxicolic) este luat timp de o lună sub formă de tablete. Acest medicament scade concentraţia de colesterol din vezica biliară, permiţând acizilor biliari să transforme colesterolul solid de la nivelul pietrelor într-un amestec solubil complex. Medicamentul acţionează cel mai bine dacă pietrele de colesterol sunt mici şi la computer tomograf nu apar impregnate cu calciu. Medicamentul se administrează în funcţie de greutatea corporală şi poate fi scump. în general, poate dura câteva luni sau chiar ani pentru ca acizii biliari să dizolve pietrele. Aşadar, această abordare nu este practică dacă aveţi dureri frecvente ale vezicii biliare. În plus, dacă întrerupeţi terapia medicamentoasa, aveţi risc peste 50% de apariţie a altor pietre la nivelul vezicii biliare deoarece problemă secreţiei în exces de colesterol este încă prezentă.