Osteoporoza
Ce este osteoporoza
Osteoporoza este o afecţiune în care oasele devin mai puţin dense şi mai poroase. Cantitatea de calciu depozitată în oase scade, ducând la slăbirea scheletului dumneavoastră şi crescându-vă riscul de fracturi.
Majoritatea cazurilor de osteoporoză sunt datorate modificărilor normale ale organismului. Aproximativ 1 din 4 femei, cu vârsta peste 45 de ani, şi 9 din 10 femei cu vârstă peste 75 ani au osteoporoză. Afecţiunea este mai frecventă după menopauză. Comparativ cu femeile, bărbaţii au în general o rezervă mai mare de minerale în oase şi au o tendinţă mai mică de pierdere a masei osoase.
Semnele şi simptomele osteoporozei
Dureri de spate; scădere în înălţime şi încovoiere; o fractură osoasă, incluzând fractura vertebrală prin tasare.
Cauzele care determină apariţia osteoporozei
Factorii de risc pentru osteoporoză includ îmbătrânirea, antecedentele familiale de osteoporoză, aport inadecvat de calciu prin dietă, sedentarismul, fumatul, excesul de alcool şi alimentaţia necorespunzătoare, ca în cazul anorexiei şi bulimiei.
Osteoporoza poate însoţi afecţiuni endocrine, cum ar fi acromegalia şi sindromul Cushing, sau poate apărea în urma utilizării anumitor medicamente prescrise cum ar fi corticosteroizii şi anti-convulsivele. în aceste cazuri, tratarea cauzei subiacente sau întreruperea anumitor medicamente pot ameliora situaţia.
Diagnosticul osteoporozei
Se poate să nu ştiţi că aveţi osteoporoză până când nu vă fracturaţi un os. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda efectuarea unui test de densitate osoasă nedureros, neinvaziv cel mai frecvent la nivelul coloanei, şoldului sau încheieturii mâinii. Rezultatele testelor sunt comparate cu două valori standard-media densităţii osoase a unei persoane de vârsta, sexul şi dimensiunile dumneavoastră, şi valoarea optimă a densităţii osoase a unui adult tânăr, sănătos, de acelaşi sex.
Rezultatele sunt raportate ca scoruri T, care reflectă diferenţa între densitatea dumneavoastră osoasă şi cea a unui adult tânăr, sănătos. Cu cât densitatea osoasă este mai mică, cu atât aveţi un risc mai mare de fracturi. Dacă aveţi un scor T mai mare de l, aveţi o masă osoasă normală.
Cât de gravă este osteoporoza
Fracturile sunt cea mai frecventă consecinţă a osteoporozei. Oasele osteoporotice se pot rupe prin solicitare mică sau fără solicitare. Osteoporoza vă afectează de asemenea stilul de viaţă. Pentru mulţi oameni, osteoporoza înseamnă modificări în dietă şi programe de exerciţii pentru minimalizarea pierderii ulterioare de masă osoasă. Ea înseamnă, de asemenea, desfăşurarea cu înţelepciune a activităţilor zilnice pentru a evita expunerea oaselor la riscuri evitabile.
Fracturile vertebrale prin tasare datorate osteoporozei necesită rareori tratament chirurgical. În mod normal, durerea severă începe brusc, este centralizată la nivelul spatelui, putând iradia în jurul trunchiului, fiind agravată de mişcare şi ameliorată prin aplicarea de căldură şi se diminuează treptat în 1-2 luni. După ani de zile, totuşi, fracturile vertebrale prin compresie pot duce la apariţia cocoaşei („cocoaşa văduvei") şi la o poziţie din ce în ce mai aplecată.
Dacă oasele dumneavoastră sunt sever slăbite, osteoporoza poate fi invalidantă. Afecţiunea se asociază cu aproximativ 40 000 de decese anual, majoritatea după complicaţii ale fracturii de şold.
Tratamentul osteoporozei
Există o serie de metode terapeutice care pot trata sau preveni scăderea densităţii osoase. Stilul de viaţă de asemenea joacă un rol semnificativ.
Mai mult: Osteoporoza este o boală sistemică a scheletului, ce duce la fragilitate osoasă, cu mare risc de producere a fracturilor, chiar în condiţiile unor accidente nesemnificative.
Boala este o consecinţă a reducerii cantitative a masei osoase, ce duce la modificarea structurii oaselor, acestea devenind din ce în ce mai subţiri, cu interiorul moale şi poros. Această stare patologică se caracterizează deci printr-o cantitate atât de scăzută de material osos, încât fractura se produce chiar şi atunci când osul este supus la o forţă minimă, de exemplu o alunecare în casă ori pe gheaţă, cele mai grave fiind fracturile de bazin, de coloană vertebrală ori col femural (şold).
