Toxoplasmoză
Ce este toxoplasmoza?
Toxoplasmoza este una dintre cele mai frecvente infecţii parazitare, fiind produsă de protozoarul Toxoplasma gondii, care la om se manifestă sub 2 forme: congenitală şi dobândită. Transmiterea are loc pe cale digestivă (consumul de carne insuficient tratată termic, consumul de alimente contaminate cu oochişti de toxoplasmă), prin contactul cu excremente de pisici parazitate (prin folosirea de mâini murdare), pe cale aeriană (aer contaminat), pe cale transplacentară (dacă infecţia survine în perioada sarcinii), prin sânge sau transplant de organe. De multe ori, toxoplasmoza dobândită este latentă şi asimptomatică.
Toxoplasmoza congenitală
Toxoplasmoza congenitală este considerată una din cele mai frecvente cauze ale anomaliilor congenitale şi ale mortalităţii prin infecţii. Este denumită toxoplasmoză prenatală. Toxoplasmoza congenitală apare în majoritatea cazurilor dacă femeia se infectează (pentru prima dată) în cursul sarcinii respective. Riscul de transmitere creşte o dată cu evoluţia sarcinii, dar consecinţele asupra fătului sunt cu atât mai severe cu cât infecţia se produce mai devreme în sarcină. Gravitatea toxoplasmozei congenitale depinde de tipul infectării (dacă este prima dată când gravida se infectează cu Toxoplasma gondii sau este o reactivare a unei infecţii mai vechi), momentul în evoluţia sarcinii în care se produce infectarea şi competenţa sistemului imunitar al mamei. Mama poate fi asimptomatică. Infectarea precoce, în jurul a 2-3 luni de sarcină, este foarte gravă, putând duce la avort spontan, la moartea fătului la naştere sau la leziuni importante neurologice si oftalmologice, hidrocefalie sau microcefalie, calcificări intracraniene şi corioretinită cronică. Dacă infecţia se produce în cel de-al treilea trimestru de sarcină, copilul se poate naşte viu, dar poate manifesta icter, hepatosplenomegalie, retard psihomotor sau manifestări oculare (strabism, orbire, cataractă) şi hepatice.
Diagnosticul toxoplasmozei
Primul pas în depistarea toxoplasmozei este screeningul. Anticorpii IgG şi IgM pentru toxoplasmă trebuie testaţi înainte de sarcină sau primele lunii ale sarcinii. Anticorpii IgG pozitivi şi IgM negativ demonstrează prezenţa imunităţii şi nu este necesară repetarea testelor în cursul sarcinii. Imunoglobulinele M, E, A sunt semnul unei infecţii acute, iar cele de tip G reflectă în general o infecţie cronică. Dacă imunitatea este absentă (IgG negativ) testarea se va repeta la intervale de 8-12 săptămâni. Dacă la prima determinare în cursul sarcinii se depistează atât IgG pozitiv şi IgM pozitiv pacienta este suspectată de o infecţie activă. Totuşi, având în vedere faptul că anticorpii IgM pot persista până la un an de la infecţie, diagnosticul de toxoplasmoză activă este dificil de pus şi necesită determinări de IgG cantitativ în dinamică precum şi confirmarea pozitivităţii IgM prin cel puţin 2 metode (eventual determinarea să fie cantitativă!). Toxoplasmoza congenitală poate fi diagnosticată şi cu ajutorul unei puncţii de lichid amniotic sau de sânge fetal la femeia gravidă. Există laboratoare specializate, la care femeia care reprezintă risc de a contacta infecţia în timpul sarcinii ar trebui să meargă să facă analize mai amănunţite, de confirmare, care estimează riscul de transmitere.
Tratamentul toxoplasmozei
Dacă toxoplasmoza e depistată în timpul sarcinii şi sarcina este avansată, singura soluţie este urmarea unui tratament antiparazitar, dar acesta depinde de vârsta sarcinii. Până la 24-26 de săptămâni, singurul antibiotic care se poate lua este Rovamicina, care împiedică transmiterea într-un procent de 60-70%, dar nu vindecă leziunile care s-au produs deja. Dupa 26 săptămâni, se mai poate administra Pirimetamina, cu monitorizarea hematologică a mamei. Aceste tratamente trebuie conduse de medicul specialist, atât doza, cât şi durata tratamentului. Dacă femeia nu este gravidă, medicamentul de primă linie este Pirimetamina, în cazul în care nu există alte contraindicaţii hematologice. În general, Pirimetamina trebuie asociată cu o sulfamidă sau un alt antibiotic, depinzând de celelalte analize efectuate de pacient. Este deosebit de important ca tratamentului toxoplasmozei să i se asocieze şi un tratament pentru întărirea sistemului imunitar.
Prevenirea toxoplasmozei
Pentru a preveni toxoplasmoza este recomandată evitarea contactului cu pisicile, cu solul murdar, hrana trebuie pregatită la o temperatură mai mare de 63-71 grade Celsius şi spălarea fructelor şi legumelor foarte bine înainte de folosire. La fel de important este nu gustaţi carne crudă sau insuficient preparată, să evitaţi contactul cu carnea crudă, să spălaţi bine mâinile după manipularea cărnii şi să purtaţi mănuşi dacă lucraţi în gradină. Femeile gravide trebuie să evite curăţarea cutiilor cu dejecte de pisică.