Tratamentul astmului bronşic
Astmul bronşic este o afecţiune a sistemului respirator care se manifestă prin tuse excesivă, dificultăţi de respiraţie, transpiraţie şi senzaţie de sufocare. Pentru a ţine sub control astmul, este nevoie de o medicaţie adecvată administrată pentru o perioadă mare de timp, pentru a controla inflamarea căilor respiratorii.
Medicaţia administrată în momentul unei crize de astm este o metodă de tratament rapid ce are scopul de a alina simptomele “atacului” astmatic, prin relaxarea muşchilor bronşici. Tratamentului astmului constă în administrarea medicamentelor fie pe cale orală, fie prin inhalare.
Astmul nu poate fi vindecat, însă, poate fi controlat prin urmarea unui tratament adecvat şi printr-un management eficient al bolii. Primul pas în a-i feri pe bolnavi de un atac asmatic este controlul mediului, a felului în care acesta are un impact asupra sănătăţii sale. Astfel, este important să:
• Curăţaţi casa de cel puţin o dată pe săptămână. Purtaţi o mască în timpul curăţeniei;
• Evitaţi să aveţi animale de companie cu păr sau pene;
• Spălaţi aşternuturile (cearşafuri, feţe de pernă) săptămânal în apă caldă;
• Nu folosiţi perne umplute cu puf;
• Înlocuiţi mobila tapiţată cu diverse materiale, cu cea din piele sau vinilin;
• În loc de covoare sau mochete puneţi parchet sau gresie;
• Folosiţi un aparat de aer condiţionat;
• Menţineţi umiditatea scăzută în casă.
Al doilea pas care trebuie făcut pentru a ţine sub control astmul este monitorizarea activităţii pulmonare. În acest sens pot fi folosite aparate speciale pentru monitorizarea activităţii pulmonare. Activitatea pulmonară scade înainte de apariţia unor simptome care să alerteze cu privire la apariţia unui episod astmatic.
Următorul pas care trebuie făcut pentru controlul astmului include folosirea medicamentelor. Există două grupe majore de medicamente folosite în controlul astmului: anti-inflamatoarele (corticosteroizii) şi bronhodilatatoarele.
Tratamentul astmului bronşic cu ajutorul anti-inflamatoarelor reduce numărul de celule inflamate în căile respiratorii şi previne ca vasele de sânge să strecoare lichid în căile respiratorii. Prin reducerea inflamaţiilor, se reduc şi spasmele spontane ale muşchilor din căile respiratorii. Anti-inflamatoarele sunt folosite ca măsură preventivă pentru diminuarea atacurilor astmatice. Corticosteroizii sunt administraţi pe două căi: prin inhalare, cu ajutorul unui inhalator, sau pe cale orală – pastile, tablete sau lichid. Corticosteroizii inhalabili au ca substanţe active flunisolid, triamcinolon şi beclometasonum. Corticosteroizii administraţi pe cale orală, sub formă de pastile, sunt prednison, metilprednisolon şi prednisolon. Corticosteroizii administraţi oral sub formă lichidă sunt prediped şi prelon. Formele lichide de corticosteroizi sunt create pentru copiii bolnavi de astm.
Tratamentul astmului bronşic cu ajutorul medicamentelor bronhodilatatoare funcţionează prin creşterea diametrului căilor prin care circulă aerul şi prin uşurarea circulaţiei gazelor din şi către plămâni. Bronhodilatatoarele sunt de două forme: de scurtă durată şi de acţiune pe termen lung. Medicamentele bronhodilatatoare de scurtă durată sunt cele care au ca substanţă activă: metaproterenol, efedrine, terbutaline şi albuterol. Aceste medicamente sunt inhalate şi sunt folosite pentru ameliorarea simptomelor care apar în timpul unui atac astmatic.
Medicamentele bronhodilatatoare care acţionează pe termen lung au ca substanţe active salmeterol, metaprotenerol şi teofilinele. Primele două se inhalează iar cea din urmă se administrează pe cale orală. Aceste medicamente sunt administrate pentru a ţine sub control simptomele astmului în anumite circumstante, precum somnul sau atunci când expunerea intensă la un factor iritant poate fi prezisă – primăvara, momentul apariţiei alergiei la polen.
În cazul persoanelor care nu îşi pot controla simptomele astmului prin evitarea factorului declanşator sau prin folosirea medicamentelor, se poate apela la imunoterapie – vaccinarea împotriva alergiilor. În acest caz, tratamentul implică injectarea unui extract de alergeni pentru desensibilizarea persoanei. Tratamentul începe cu injectarea unei soluţii care conţine alergeni, de câteva ori pe săptămână, pentru a se creşte treptat rezistenţa la alergenul respectiv.
Astmaticii nu răspund la fel în faţa aceleiaşi medicaţii, din acest motiv medicaţia trebuie stabilită în cazul fiecărui bolnav în parte. Asmaticii trebuie ţinuţi sub o monitorizare permanentă pentru a se vedea dacă tratamentul este eficient sau trebuie efectuate modificări. După stabilirea tratamentului, bolnavii de astm trebuie să se prezinte periodic, cel puţin o dată la şase luni, la medic.