Tratamentul poliartritei reumatoide
Poliartrita reumatoidă este cea mai frecventă formă de afecţiune reumatismală inflamatorie. Este o boala cronică, sistemică, autoimună caracterizată prin inflamaţie articulară ce are ca rezultat distrucţia cartilajului, osului şi a ţesutului periarticular. Poliartrita reumatoidă este caracterizată prin inflamaţia cronică a articulaţiilor.
Specialiştii nu ştiu cu siguranţă care este cauza apariţiei spondilitei reumatoide, dar s-a constatat că boala apare atunci când factori precum virusurile sau bacteriile acţionează pe un teren genetic susceptibil. O altă cauză a apariţiei poliartritei reumatoide este cea hormonală deoarece s-a observat că boala este de două-trei ori mai frecventă la femei. În plus, s-a mai constatat că sarcina ameliorează simptomele poliartritei reumatoide.
Răspândirea bolii
Afecţiunea reumatoidă se întâlneşte la aproximativ unu la sută din populaţie, în România estimându-se un număr de 250.000 de pacienţi cu poliartrită reumatoidă. Deşi poate debuta la orice vârstă, cel mai frecvent boala începe la vârsta adultă, 30-50 de ani. Poate apărea şi la copii, adulţi tineri şi vârstnici.
O consecinţă a poliartritei reumatoide este aceea că peste jumătate dintre pacienţi sunt nevoiţi să îşi înceteze activitatea profesională în primii cinci ani de la debutul bolii. De asemenea, complicaţiile bolii duc la o scurtare a duratei medii de viaţă cu cinci până la zece ani. Din acest motiv, este foarte important ca afecţiunea să fie depistată precoce, pentru a se aplica din timp un tratament adecvat.
Tratamentul poliartritei reumatoide
Până în prezent nu se cunoaşte un tratament care să vindece artrita reumatoidă. Tratamentul optim al artritei reumatoide constă în depistarea precoce a bolii, pentru a se utiliza terapiile necesare în scopul reducerii leziunilor articulare, care, odată apărute, sunt ireversibile.
Studiile clinice ale ultimilor ani au demonstrat că terapia biologică pe bază de blocanţi de TNF Alfa determină o ameliorare rapidă şi importantă a evoluţiei clinice a bolii – a durerii şi a inflamaţiei. Cu ajutorul terapiei biologice se obţine o îmbunătăţire substanţială a calităţii vieţii pacienţilor şi oprirea procesului de distrugere structurală articulară.
Înainte de începerea terapiei, medicul va face o examinare clinică completă, inclusiv o radiografie toracică, pentru a exclude eventualele contraindicaţii. Este utilă şi efectuarea unor radiografii de mâini şi picioare la începutul terapiei şi apoi anual, pentru a monitoriza evoluţia leziunilor articulare. Utilizarea blocanţilor TNF este contraindicată în caz de infecţii acute sau cronice sau de neoplazii recente. Apariţia acestora în cursul terapiei impune întreruperea tratamentului, ce nu va fi reluat decât după vindecarea completă şi în cazul în care riscul recurenţelor este scăzut.
Pentru monitorizarea eficienţei terapiei biologice, se vor evalua: numărul de articulaţii tumefiate şi dureroase, a recaţiilor de fază acută, evaluarea evoluţiei bolii, a gradului de durere articulară şi o evaluare funcţională.