Tratarea enurezisului
Udarea patului este rezultatul urinării involuntare în timpul somnului la vârsta la care vezica urinară ar trebui să poată fi controlată. Termenul medical al udării patului este acela de enurezis nocturn. Enurezisul nocturn primar apare atunci când copilul nu poate sta uscat în mod regulat, în timp ce enurezisul nocturn secundar apare atunci când copilul a reînceput să ude patul după o perioadă în care nu a mai avut astfel de probleme.
Udarea patului se numără printre cele mai întâlnite probleme cu care se confruntă medicii pediatri. Cercetările arată că părinţii tind să se îngrijoreze mult prea mult atunci când copilul udă patul, deoarece aceştia se aşteaptă ca micuţul să nu mai aibă astfel de probleme de la o vârstă mult prea mică. Vârsta la care copiii încetează să mai ude patul diferă de la fetiţe la băieţei. Astfel, în timp ce fetiţele încetează să mai ude patul în jurul vârstei de şase ani, băieţeii scapă de acest obicei în jurul vârstei de şapte ani. Printre cauzele care duc la udarea patului se află istoricul familiei, un procent mic, 5-10 la sută, dintre cazuri fiind cauzate de probleme medicale.
Enurezisul nocturn afectează milioane de copii şi adolescenţi de peste tot în lume. Principala problemă care derivă din udarea patului este teama de a nu fi marginalizat, motiv pentru care copiii evită să vorbească despre acest lucru. Cele mai multe cazuri de enurezis sunt cauzate de istoricul familiei. Acest lucru înseamnă că dacă micuţul urinează în somn, există o şansă foarte mare ca un membru al familiei să fi păţit acelaşi lucru în copilărie. Udatul patului este o moştenire de familie, precum culoarea ochilor, comformaţia corpului sau culoarea pielii. Cel mai important lucru pe care atât părinţii cât şi copiii trebuie să îl ştie despre enurezis este acela că udarea patului nu este intenţionată şi nu înseamnă că micuţul este leneş sau nu îşi dă seama când trebuie să meargă la toaletă. Copiii care udă patul nu simt atunci când vezica este plină şi nu se trezesc pentru a merge la toaletă. Uneori aceştia visează că sunt la toaletă şi urinează, pentru ca mai târziu când se trezesc să vadă că au udat patul. Majoritatea copiilor care suferă de enurezis nocturn au un somn foarte greu, astfel că sunt treziţi cu greu de către zgomotele din jur. Unii copii udă patul în fiecare noapte, în timp ce alţii udă patul neregulat. Cu toate acestea, s-a observat că atunci când dorm la un prieten sau în altă casă, episoadele de eurezis nocturn sunt mult mai reduse. Acest lucru se explică prin faptul că micuţul este temător ca nu cumva să ude un pat străin, motiv pentru care au un somn foarte uşor sau nu dorm deloc.
Enurezisul nu sugerează existenţa unei afecţiuni fizice sau emoţionale. Enurezisul nocturn este însă o afecţiune care trece cu timpul, de multe ori de la sine, deşi este indicat să fie consultat un medic pediatru. Acesta va lua o mostră de urină pentru a o analiza, deoarece, în unele cazuri, enurezisul apare ca urmare a existenţei unei probleme precum constipaţia, urinarea necontrolată în timpul zilei sau infecţia urinară.
Cum se poate evita enurezisul?
• Încercaţi să nu îi mai daţi copilului să bea lichide după masa de seară şi amintiţi-vă să îl duceţi la baie înainte de a se urca în pat;
• Dacă ajunge să ude patul, învăţaţi-l să îşi schimbe lenjeria şi să o înlocuiască cu una uscată;
• Potriviţi un ceas să sune noaptea la intervale regulate pentru a-l trezi pe micuţ să meargă la baie;
• Învăţaţi-l să facă exerciţii pentru vezică. Acestea constau în a aştepta un pic mai mult înainte de a urina în timpul zilei;
• Există unele alarme ataşate de lenjeria intimă care încep să piuie atunci când detectează umezeală.