Ulcerul peptic

Ulcerul peptic

Ce este ulcerul peptic
Ulcerul peptic este o rană deschisă situată la nivelul mucoasei esofagului, stomacului sau duodenului. Ulcerul peptic nu este atât de rar în societatea noastră. Statistica arată că 1 din 10 oameni vor face ulcer peptic la un anumit moment în viaţa lor.
Nu se cunoaşte exact cum apare ulcerul peptic. Învelişul intern al esofagului, stomacului şi duodenului este în mod normal rezistent la agresiuni, iar dacă este intact realizează un echilibru cu aciditatea din stomac. Odată ce acest echilibru se rupe, rezultatul poate fi un ulcer peptic. Cel mai frecvent tip de ulcer peptic este ulcerul duodenal. El apare în prima porţiune a intestinului subţire (duodenul). Ulcerul gastric (ulcer stomacal) este de obicei localizat în porţiunile joase ale stomacului, iar ulcerul esofagian este de obicei localizat la nivelul esofagului inferior.

Semnele  şi simptomele ulcerului peptic
Senzaţia de arsură, durere, rosătură sau o senzaţie de foame în partea superioară a abdomenului sau inferioară a toracelui, care este ameliorată de ingestia de lapte, alimente sau antiacide; scaune de culoare neagră, urât mirositoare; uneori constipaţie; senzaţie de balonare după mese.

Cauzele care pot duce la apariţia ulcerului peptic
Folosirea regulată a medicamentelor antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), cum sunt naproxen sau ibuprofen de asemenea pot irita mucoasă stomacului şi a intestinului subţire şi pot duce la apariţia ulcerului. Aproximativ 20% dintre persoanele care iau AINS regulat dezvoltă un ulcer.
Fumatul şi abuzul de alcool cresc de asemenea riscul de apariţie a ulcerului. Nicotina creşte atât concentraţia, cât şi volumul acidului din stomac. Alcoolul poate irita şi eroda mucoasa gastrică şi a intestinului subţire.

Ulcerul duodenal
Nu există nici un simptom anume care să vă poată spune că aveţi ulcer duodenal. Un indiciu posibil este totuşi senzaţia de arsură, mâncărime, rosătură sau o senzaţie de foame în jumătatea medie a abdomenului dumneavoastră superior, sau o durere tranzitorie situată la baza sternului dumneavoastră. Dacă ulcerul este localizat pe peretele posterior al duodenului, puteţi simţi dureri la nivelul porţiunii mijlocii a spatelui, pe linia mediană. Cu timpul veţi simţi o senzaţie de umflare, de balonare şi veţi avea o senzaţie de greaţă după masă. O cicatrice formată după un ulcer prelungit poate să obstrueze canalul evacuator al stomacului (pilorul). Stomacul poate fi destins după masă şi puteţi să vomitaţi sau să regurgitaţi conţinut acid din stomac.
Unele persoane nu simt nici o durere atunci când au ulcer. Sângerarea poate fi unicul semn. Scaunul poate fi negru ca smoala şi urât mirositor sau poate fi de culoare maro. Dacă vomitaţi sânge roşu sau sânge care are aspectul de zaţ de cafea, este vorba de o urgenţă medicală.
Ulcerul duodenal are o probabilitate mai mare să apară la fumătorii înrăiţi, la care se şi vindecă mult mai greu comparativ cu nefumătorii. Relaţia dintre fumat şi formarea ulcerului nu este pe deplin înţeleasă, dar se ştie că nicotina inhibă secreţia alcalină a pancreasului, care ajută la neutralizarea acidului din stomac. În cazuri rare, o tumoră denumită gastrinom, localizată în pancreas sau la nivelul duodenului (sindromul Zollinger Ellison) poate cauza ulcer duodenal.

Ulcerul gastric
Excesul de acid gastric poate contribui la apariţia unui ulcer gastric. Totuşi, în cele mai multe cazuri se crede că ulcerul apare datorită mucusului şi a barierei protectoare a stomacului, care nu mai este capabilă să reziste la cantitatea obişnuită de acid din stomac. Pentru că excesul de secreţie acidă nu este cauza principală a ulcerului gastric, sunt necesare doze mai mici de antiacide lichide sau de medicamente care reduc secreţia de acid comparativ cu ulcerele duodenale. Anumite medicamente, cum sunt analgezicele de tipul aspirinei, pot provoca ulcerul gastric. Aceste medicamente inhibă ciclooxigenaza, enzimă care catalizează producerea unei substanţe asemănătoare hormonilor (prostaglandine), care ajută la protecţia stomacului contra agresiunii fizice şi chimice.
Nu este simplu să distingem între ulcerul duodenal şi cel gastric doar pe baza simptomelor. Durerea din ulcerul gastric este mai puţin responsivă la administrarea de alimente; în unele cazuri alimentaţia poate chiar creşte durerea provocată de ulcerul gastric.

Diagnosticul ulcerului peptic
Dacă medicul vă suspectează că aveţi un ulcer, acesta poate cere o serie de analize. Cele mai utilizate investigaţii sunt endoscopia superioară şi examinarea radiografica cu bariu. Dacă ulcerul este situat la nivelul stomacului, medicul poate preleva o mostră de ţesut (biopsie) cu ajutorul endoscopului pentru analize de laborator, pentru a exclude diagnosticul de cancer. Ulcerul duodenal rareori se malignizează. În plus, alte analize pot determina dacă infecţia cu Helicobacter pylori este cauza ulcerului. Alte analize sunt analiza sângelui, analiza gazelor respiratorii şi testarea anti-genelor din materiile fecale.

Cât de grav este ulcerul peptic
Dacă este depistat precoce şi cu un tratament adecvat, majoritatea oamenilor se vindecă de ulcer în câteva săptămâni. Totuşi, tratamentul precoce nu garantează vindecarea pentru că unii oameni trataţi pentru ulcer fac recurenţe. Anumite afecţiuni potenţial severe sunt asociate cu ulcerul peptic. Uneori un ulcer va sângera (hemoragie), necesitând spitalizare. O complicaţie a hemoragiei severe este şocul. Dacă sângerarea este redusă, dar continuă pentru o perioadă lungă de timp, se pot instala deficitul de fier şi anemia. Perforaţia, o altă complicaţie de temut, se produce atunci când ulcerul erodează peretele stomacal până la nivelul cavităţii abdominale. Această produce apariţia bruscă a durerii abdominale intense. Un ulcer trenant poate cauza o obstrucţie la nivelul canalului evacuator al stomacului.

Tratamentul ulcerului peptic
Pentru că multe ulcere sunt determinate de Helicobacter pylori, tratamentul îşi propune frecvent să atingă 2 obiective: unul este să omoare bacteria, iar al doilea este să reducă nivelul acidităţii de la nivel digestiv, pentru a înlătura durerea şi a încuraja vindecarea. Realizarea acestor deziderate presupune utilizarea unor combinaţii de medicamente cum sunt antibioticele, blocantele secreţiei acide, inhibitorii pompei de protoni sau antiacidele.