Malpraxisul - între justiţie şi Col...Legea 95/2006 stabileşte o procedură prin care sunt evidenţiate cazurile de răspundere profesională pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale.
O noutate în România, în sensul că se constituie la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, este realizarea comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis. Această comisie de malpraxis are o cuprindere largă, dispune de o listă de experţi care, în cazul în care este sesizată de victima unui malpraxis, stabileşte o expertiză ce cuprinde elementele necesare şi răspunde la întrebarea dacă a fost sau nu malpraxis. Decizia comisiei de malpraxis se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asiguratorului, în termen de cinci zile calendaristice. Dacă asiguratorul nu este de acord cu decizia comisiei de malpraxis, o poate contesta la instanţa judecătorească competentă.
Comisia de malpraxis are o intervenţie specifică unei comisii de expertiză deoarece decizia ei poate fi contestată la instanţa de drept comun. În situaţia în care se decide realizarea unei contestaţii la decizia comisiei de malpraxis, se vor face şi alte expertize şi se pot administra alte probe pentru ca instanţa să decidă dacă a fost sau nu malpraxis şi care sunt modalităţile de despăgubire a persoanei afectate de malpraxis.Malpraxisul este o noţiune care trebuie cunoscută atât de către medici cât şi de pacienţi. “Medicii trebuie să ştie ce este malpraxisul, să-şi anunţe imediat avocatul în situaţia în care sunt ameninţaţi cu o acuzaţie de malpraxis şi să poarte în buzunar asigurarea obligatorie de malpraxis. Numai cu hotărârea fermă că sunt apăraţi împotriva malpraxisului, medicii îşi vor putea desfăşura profesia în linişte”, a explicat prof. Univ. Dr. Mircea Duţu, preşedintele Universităţii Ecologice Bucureşti.Malpraxisul este tot mai vizat de pacienţi, potrivit prof. Univ. Dr. Mircea Duţu, deoarece există în prezent o predispoziţie de a reclama practica medicală. Cu toate acestea, pacientul trebuie să conştientizeze faptul că nu orice litigiu trebuie să ajungă în faţa unei comisii de malpraxis şi că ambele părţi, pacientul şi medicul acuzat de malpraxis, pot ajunge la o înţelegere, prin intermediul unui mediator, fără a mai bate la uşa Parchetului.Vezi şi: Ce este malpraxisul, Ce NU este malpraxisul
Incurbarea peniana - optiuni terapeuticeDr. Sebastian Voinea, medic urolog, Institutul Clinic Fundeni
Încurbarea peniană poate să apară în două cazuri particulare. Primul caz, cazul tipic, apare la pacienţii aflaţi în jurul vârstei de 50 de ani, care nu au avut până în prezent probleme legate de contactul sexual. Aceştia se prezintă pentru durere la nivelul penisului în erecţie asociată cu încurbarea penisului şi, destul de des, asociată cu o placă palpabilă la nivel penian. Cel de-al doilea caz, în care apare încurbarea peniană este situaţia de încurbare peniană congenitală.
Încurbarea peniană congenitală este prezentă încă de la primele erecţii ale adolescentului, moment în care acesta observă că este diferit şi că nu poate avea o activitate sexuală specifică vârstei. Tinerii cu încurbare peniană congenitală se adresează medicului destul de târziu, atunci când vor să îşi înceapă viaţa sexuală însă nu pot deoarece penisul lor este încurbat în erecţie.
Încurbarea peniană are cauze necunoscute. Specialiştii consideră, însă, că o posibilă explicaţie poate fi dată de prezenţa unor traumatisme. “Traumatismele se pot produce fie în timpul contactului sexual, fie ca urmare a instrumentării terapeutice a uretrei prin montarea unei sonde urinare, prin realizarea unei cistoscopii sau prin rezolvarea unui adenoma de prostată. Toate aceste traumatisme se pot vindeca cu defect ducând astfel al apariţia încurbării peniene”, a explicat dr. Sebastian Voinea, medic primar urolog în cadrul Centrului de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal de la I.C. Fundeni.
Încurbarea peniană, atât cea congenitală cât şi cea apărută ca urmare a unui defect metabolic de vindecare, nu poate fi prevenită, însă atunci când este depistată la timp ea poate fi tratată cu succces.
“Tratamentele încurbării peniene sunt numeroase. Există tratamente cu tablete orale pe bază de vitamina E sau substituenţi alimentari, injecţii în placă, radioterapie şi litotriţie pe placă. Aceste tratamente nechirurgicale au însă eficienţă redusă, motiv pentru care ele trebuie folosite numai în primele şase luni de boală, până la stabilirea exactă a unghiului încurbării peniene. După ce placa s-a calcifiat numai tratamentul chirugical mai este eficient”, a explicat dr. Sebastian Voinea, medic urolog în cadrul I.C. Fundeni.
Tratamentul chirurgical al încurbării peniene este indicat atunci când intromisiunea nu este posibilă sau este dificilă şi dureroasă pentru parteneră. Scopul tratamentului chirurgical este îndreptarea penisului.
Tratamentul chirurgical al încurbării peniene este de două tipuri: o tehnică presupune lungirea părţii scurte a penisului, indicată în special în cazul pacienţilor tineri, cu o erecţie foarte bună şi cu un penis de dimensiune medie, în timp ce a doua tehnică, de scurtare a părţii lungi a penisului se foloseşte în cazul pacienţilor vârstnici, care suferă de boli cardiace şi care prezintă un început de disfuncţie erectilă.
Tratamentul chirurgical al încurbării peniene se poate realiza abia în momentul în care boala este stabilă: după şase luni în care unghiul de încurbare peniană s-a stabilizat iar erecţia nu mai este însoţită de durere.
Embolizarea fibromului uterin - interv...Tratamentul fibromului uterin se realizează prin embolizarea arterelor uterine, potrivit dr. Bogdan Dorobăţ, medic primar radiologie intervenţională din cadrul Centrului Medical Hemodinamic.
“Embolizarea fibromului uterin este o metodă minim invazivă ce se poate realiza atât în cazuri de fibroame unice cât şi în cazuri de fibroame multiple. Embolizarea fibromului uterin este o metodă ce poate fi aplicată cu succes persoanelor tinere care îşi doresc copii şi cărora medicii ginecologi nu le oferă o alternativă conservatoare”, a explicat dr. Bogdan Dorobăţ, de la Centrul Medical Hemodinamic.Embolizarea fibriomului uterin este cea mai indicată metodă de tratament în cazul pacienţilor care nu au copii şi care au ca alternativă intervenţia chirurgicală clasică – o miomectomie cu tăietură pe uter, care reprezintă o dificultate pentru o posibilă sarcină uterină.Tratamentul fibromului uterin constă în înfundarea vaselor de sânge ce alimentează fibromul. Eficienţa tratamentului fibromului uterin prin embolizarea arterelor uterină depinde de evoluţia fiecărui pacient. Există cazuri în care fibromul uterin scade cu 1-2 cm, la controlul ecografic realizat la trei luni de la intervenţie, alte cazuri în care fibromul se reduce la jumătate şi cazuri care necesită o reintervenţie după câteva luni.“Embolizarea fibromului uterin permite pacientei să plece acasă a doua zi după intervenţie şi să reia munca după patru-cinci zile, spre deosebire de intervenţia chirurgicală clasică unde pacienta trebuie să stea internată patru-cinci zile, după care trebuie să revină la spital pentru schimbarea pansamentului, scoaterea firelor şi efectuarea recuperării. De asemenea, în urma unei intervenţii de embolizare a fibromului uterin, pacienta are şanse foarte mari să rămână însărcinată şi să ducă sarcina la termen”, a afirmat Bogdan Dorobăţ, medic specialist în radiologie intervenţională din cadrul Centrului Medical Hemodinamic.
Cateterismul cardiac - metoda de inves...Cateterismul cardiac este o investigaţie medicală foarte importantă deoarece ea aduce date utile medicului, în diagnosticarea anumitor boli. Aceste boli sunt în mare parte legate de existenţa unor malformaţii congenitale de cord.
“Malformaţiile congenitale de cord au devenit tot mai frecvente în ultimii ani, atât la tinerii aflaţi în jurul vârstei de 20 de ani, cât şi la copii. În prezent, pacienţii foarte mici, începând chiar de la vârsta de câteva săptămâni, trec printr-un cateterism cardiac la fel ca pacienţii de 20-21 de ani”, a explicat dr. Rodica Niculescu, medic cardiolog în cadrul Clinicii Hemodinamic.Cateterismul cardiac este indicat în cazul mai multor tipuri de pacienţi cu boli cardiace. “Există o grupă de pacienţi, cea a pacienţilor valvulari, la care valvele, mai ales cea mitrală, sunt afectate. În această grupare, sunt incluşi pacienţii cu antecedente de reumatism articular acut sau angine frecvente. De asemenea, există şi pacienţi aflaţi la îmbinarea dintre boala pulmonară şi cea cardiacă. Este vorba despre o afecţiune numită hipertensiune pulmonară”, a afirmat dr. Niculescu de la Clinica Hemodinamic.Cateterismul cardiac, realizat în cadrul Clinicii Hemodinamic, presupune măsurarea presiunilor la nivelul cavităţii inimii. După efectuarea acestor măsurători, există metode prin care putem stabili rezistenţa pulmonară.Cateterismul cardiac presupune, iniţial, realizarea unui examen clinic, a unui examen ecocardiografic, a unei ecografii pulmonare şi a unui set de analize de laborator. Etapa realizării propriu-zise a cateterismului cardiac constă în efectuarea a două puncţii la nivelul arterei şi a venei femurale şi a măsurătorilor la nivelul camerelor inimii şi a plămânului cu un cateter special.Malformaţiile congenital de cord pot fi depistate cu uşurinţă cu ajutorul unui cateterism cardiac, anestezia fiind locală şi pacientul nesimţind durerea. “Singurul lucru pe care pacientul îl poate simţi în timpul unui cateterism cardiac este o eventuală tulburare de ritm. Cataterismele cardiac se pot repeta în timp, de aceea este foarte important ca pacienţii să înţeleagă importanţa acestei intervenţii şi să înceteze a o mai privi cu teamă şi scepticism”a explicat dr. Rodica Niculescu.
Ce NU este malpraxisulProf. dr. Mircea Dutu, presedinte Universitatea Ecologica
Malpraxisul, în multe cazuri, este rezultatul unei munci în echipă. Răspunderea personală a medicului (malpraxisul) poate să opereze numai în situaţiile în care există criterii clare care să poată determina exact contribuţia individuală, explică prof. dr. Mircea Duţu, preşedinte Universitatea Ecologică.
Malpraxisul nu este valabil în două situaţii. Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse atunci când acestea sunt cauzate de condiţiile de lucru, de dotarea insuficientă cu echipament de diagnostic şi tratament, în cazul infecţiilor nosocomiale, a efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor acceptate, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, a medicamentelor şi substanţelor sanitare folosite. În aceste situaţii, răspunderea va fi a spitalului, pentru neasigurarea condiţiilor necesare ale realizării unui act medical de calitate.
Malpraxisul nu este valabil nici în cazul în care medicul acţionează cu bună credinţă în situaţii de urgenţă cu respectarea competenţei acordate, explică prof. dr. Mircea Duţu.
Ruptura de perineu - Sfatul medicului ...Ruptura de perineu este cunoscută şi sub numele de prolaps genital, un fel de hernie care apare la nivelul perineului. Hernia organelor pelvine apare la nivelul perineului ajungând să preseze fie peretele vaginal posterior, fie peretele vaginal anterior.
Prolapsul genital aflat în stadiul 1 poate trece de multe ori neobservat în rândul pacientelor. Acestea nu ştiu că au o ruptură de perineu la nivelul rectului sau al vezicii deoarece acest lucru nu le deranjează. La gradul 1 al rupturii de perineu nu există indicaţie chirurgicală. Astfel, pacienta trebuie să fie cea care se prezintă la medic ca urmare a prezenţei unor simptome deranjante.“Ruptura de perineu de grad minim necesită o anumită conduită din partea pacientelor. Ele trebuie să evite constipaţia şi situaţiile care produc o creştere a presiunii la nivelul abdomenului, deoarece acestea duc la exercitarea unei presiuni asupra zonei de minimă rezistenţă - perineul. De asemenea, pacientele cu prolaps genital aflat în stadiu incipient trebuie să evite tusea cronică, activităţile fizice grele, efortul fizic, tusea, strănutul sau screamătul”, a explicat dr. Călin Chibelean, medic primar urolog la Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal din cadrul Institutului Clinic Fundeni.Prolapsul genital apare mai rar la femeile tinere care nu au născut, această situaţie fiind cauzată, în principal, de apariţia unui traumatism în zona perineului. Prolapsul genital se întâlneşte, însă, frecvent la femeile în vârstă, care deşi nu au fost însărcinate şi nu au născut, pot suferi o îmbătrânire a ţesuturilor prin devenirea lor de o laxitate extremă.Ruptura de perineu, fie că este vorba despre rect sau uter, are de cele mai multe ori implicaţii la nivelul pierderii de urină, al continenţei sau al incontinenţei urinare. Astfel se explică importanţa urologului în tratarea unei femei care suferă de ruptură de perineu.Puteţi obţine mai multe informaţii referitoare la ruptura de perineu accesând următoarele materiale: Ruptura de perineu - Sfatul medicului de Familie (dr. Rodica Tănăsescu), Ruptura de perineu, Tratamentul rupturii de perineu, Implicaţiile urologice ale rupturii de perineu, Epiziotomia previne apariţia rupturii de perineu.
Ce este malpraxisulMalpraxisul este un subiect sensibil pentru profesioniştii din lumea medicală. Deşi majoritatea cadrelor medicale nu au fost niciodată acuzate de malpraxis, tot atâţia medici se tem de o posibilă acuzaţie de malpraxis.
Malpraxisul este o temă pentru care este nevoie să se facă mai întâi distincţia între greşeală şi eroare. Greşeala constă în nerespectarea regulilor privind comportarea profesională a unui medic, în situaţia în care un alt medic cu aceeaşi pregătire profesională le respectă. Eroarea este considerată că intervine atunci când evoluţia complicată a bolii sau simtomele atipice îl fac pe medic să reacţioneze în acelaşi mod indiferent de situaţia în care se află.Malpraxisul are o definiţie legală cuprinsă în legea nr. 95/2006 privind reforma în sectorul sanitar. “Malpraxis este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical , sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personajului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale. În această definiţie malpraxisul presupune o eroare profesională, săvârşită în exercitarea atribuţiilor de medic şi generatoare de prejudicii asupra pacientului”, a explicat prof. Univ. Dr. Mircea Duţu, preşedintele Universităţii Ecologice Bucureşti.
Ruptura de perineu - Sfatul medicului ...Ruptura de perineu este un termen mai puţin folosit în limbajul curent al medicilor ginecologi, denumirea de tulburare de statică pelvi-genitală fiind folosită în prezent pentru a denumi diferitele stadii ale prolapsului genital. “Există trei grade ale prolapsului genital. Gradul unu când uterul coboară în treimea superioară a vaginului, gradul doi când uterul ajunge, la efort, la nivelul introitului vaginal - între labii, situaţie în care căderea vezicii este foarte mare şi gradul trei când uterul şi vaginul se răstoarnă în afara vulvei, toate organele - uter, vagin vezică, aflându-se la exterior”, a explicat prof. dr. Gabriel Bănceanu, şeful Clinicii de Obstetrică-Ginecologie Polizu.
Prolapsul genital începe cu primul grad, care, netratat, duce treptat la gradul doi şi în timp chiar la gradul trei. Intervalul de timp de la un grad la altul este variabil, toate aceste situaţii provocând, însă, invaliditate femeii.
Ruptura de perineu este, în 99 la sută dintre cazuri, provocată de alterarea muşchilor de susţinere pelvieni, ca urmare a unei naşteri traumatizante, o naştere prost condusă şi asistată. “Acest lucru nu înseamnă că obligatoriu toate femeile care au născut pe cale naturală suferă un prolaps genital, însă este de reţinut faptul că naşterea neasistată corect şi lipsa gimnasticii pre şi postnatale sunt factori declanşatori ai acestei afecţiuni”, a explicat prof. dr. Bănceanu.
Prolapsul genital poate avea ca factor favorizant şi prezenţa menopauzei. Este, însă, important ca, odată cu începerea vieţii sexuale, fiecare femeie să facă un control anual, însoţit de un test Babeş-Papanicolau, deoarece în urma acestor controale anuale se poate depista din timp un posibil prolaps genital, tratamentul fiind mult mai puţin invaziv.
Puteţi obţine mai multe informaţii referitoare la ruptura de perineu accesând următoarele materiale: Ruptura de perineu - Sfatul medicului de Familie (dr. Rodica Tănăsescu), Ruptura de perineu, Tratamentul rupturii de perineu, Implicaţiile urologice ale rupturii de perineu, Epiziotomia previne apariţia rupturii de perineu.
Cum învingem teama de a merge la medi...Teama şi chiar ruşinea de a merge la medic îi face pe mulţi bolnavi să apeleze prea târziu la specialişti, deşi multe dintre afecţiunile de care suferă ar putea fi tratate cu o mai mare uşurinţă dacă prezenţa la medic s-ar face încă de la primele simptome.
“Teama şi ruşinea sunt prezente în proporţii variabile în determinarea reţinerii oamenilor de a se adresa la un specialist. Dacă cineva îşi rupe piciorul el va merge la medic cu multă teamă şi cu mult mai puţină ruşine. Este vorba despre o categorie de boli în care teama primează. În alte afecţiuni, ruşinea atinge cote maxime. Este vorba despre bolile organice în care organele afectate au o încărcătură simbolică foarte mare: organele genitale, inima”, a explicat Ioana Tempea, psiholog, lector univ., Facultatea de Psihologie, Universitatea Ecologică.
Educaţia este unul dintre cei mai importanţi factori care duc la apariţia pudorii faţă de medic. “Părinţii, neavând informaţii, nu transmit copilului conştiinţa faptului că întregul corp este format din elemente care trebuie să fie la fel de bine valorizate şi conştientizate, că fiecare organ este la fel de important”, a afirmat psihologul. Potrivit acesteia, este nevoie în rândul medicilor de o pregătire psihologică mai serioasă în sensul în care nu trebuie abordat la fel un om cu educaţie precară, faţă de unul cu o educaţie mai avansată.
Ruşinea de a merge la medic are la bază însă ruşinea faţă de propria persoană. Pentru a învinge această pudoare, pacienţii trebuie să aibă în primul rând o privire mult mai relaxată asupra propriului corp şi asupra afecţiunilor care pot exista.
Ruptura de perineu - Sfatul medicului ...Ruptura de perineu se instalează frecvent în rândul femeilor care au născut, pe cale naturală, unul sau mai mulţi copii. Este o afecţiune ce se corelează cu incontenenţa urinară.
Ruptura de perineu nu este o boală gravă, însă, calitatea vieţii pacientelor este afectată major din cauza pierderilor spontane de urină care apar în urma unui efort - tuse, strănut, urcatul sau coborâtul scărilor. Impactul psihologic al acestei afecţiuni este foarte puternic. Multe femei suferă din pudoare şi foarte puţine vorbesc despre această afecţiune, considerând-o un subiect tabu.
Dr. Rodica Tănăsescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale de Medicina Familie susţine că abordarea corectă a acestei afecţiuni implică, în primul rând, o recunoaştere a problemelor de sănătăte şi comunicarea lor medicului de familie.
„Medicul de familie trebuie să fie consilierul şi susţinătorul pacientului în tot ce înseamnă probleme de sănătate”, subliniază dr. Tănăsescu. În cazul rupturii de perineu, pe baza simptomatologiei, a numărului de naşteri, medicul de familie este cel care îndrumă pacientele, tot el fiind cel care face consilierea postoperatorie.
Dr. Rodica Tănăsescu consideră obligatoriu efectuarea unui consult ginecologic anual. Medicul de familie recomandă ca, pe lângă testul papanicolau, femeile să efectueze şi un consult ginecologic care să evidenţieze posibila existenţa a unei rupturi de perineu.
Ruptura de perineu poate fi prevenită şi prin efectuarea unor exerciţii de contractare-relaxare a muşchilor din zona perineală.
Puteţi obţine mai multe informaţii referitoare la ruptura de perineu accesând următoarele materiale: Ruptura de perineu - Sfatul medicului Ginecolog (Prof. dr. Gabriel Bănceanu), Ruptura de perineu, Tratamentul rupturii de perineu, Implicaţiile urologice ale rupturii de perineu, Epiziotomia previne apariţia rupturii de perineu.
Sarcina la femeile diabeticeDiabetul zaharat este o afecţiune metabolică ce se manifestă prin nivelul ridicat al glucozei din sânge. Diabetul apare atunci când pancreasul nu produce suficientă insulină sau atunci când organismul nu poate utiliza eficient propria insulină produsă. De cele mai multe ori, femeile diabetice consideră că nu este indicat să rămână gravide deoarece acest lucru le poate afecta atât pe ele cât şi pe bebeluş. Însă medicii diabetologi demontează acest mit.
O femeie cu diabet zaharat poate să rămână gravidă. “O femeie cu diabet zaharat trebuie să ştie că, pentru a preveni complicaţiile la naştere, apariţia unor malformaţii la făt sau complicarea propriului diabet, este bine ca în perioada de preconcepţie diabetul să fie foarte bine echilibrat”, a explicat prof. Dr. Nicolae Hâncu, preşedintele Societăţii Române de Diabet.Potrivit acestuia, femeia diabetică nu trebuie să rămână gravidă la întâmplare, ci acest moment trebuie să fie pregătit, astfel încât concepţia să fie făcută pe un teren de echilibru metabolic. Cel mai important lucru pe care o mamă cu diabet trebuie să îl facă este să meargă la medic deoarece alimentaţia trebuie atent controlată. Gravidele diabetice au nevoie de suplimente pe bază de vitamine şi de un anumit regim lichidian combinat cu un raport corespunzător de proteine.Femeile sănătoase, care nu au avut diabet, trebuie ca în luna a şasea de sarcină să-şi facă testele de glicemie sau chiar o hiperglicemie provocată, deoarece există posibilitatea apariţiei unei forme de diabet care survine numai în timpul sarcinii – diabetul gestaţional.Diabetul de sarcină se poate transforma după naştere în diabet de tip 1 sau diabet de tip 2 sau poate chiar să dispară complet.Diabetul zaharat gestaţional poate să afecteze fătul în aceeaşi măsură ca diabetul zaharat. De aceea, este foarte important ca o femeie gravidă, mai ales dacă este grăsuţă, să înceapă să îşi verifice periodic glicemia în timpul sarcinii.“O mamă care ştie că are diabet zaharat sau care a avut diabet gestaţional care a dispărut după naştere, trebuie să acorde o foarte mare atenţie copilului, principalul mesaj fiind acela de a nu-l îngrăşa pe cel mic”, a explicat prof. Nicolae Hâncu.
Aşezământ pentru persoanele în dif...Clinica „Nadia Comăneci” îşi deschide astăzi porţile. Clinica funcţionează în cadrul Aşezământului socio-medical al Fundaţiei Sfântul Spiridon Vechi.
Clinica „Nadia Comăneci” include 14 cabinete medicale, şase laboratoare şi o farmacie, beneficiind de aparatură modernă şi colaborarea unor medici specialişti în domenii precum, cardiologie, medicină internă, pediatrie, oftalmologie, ORL şi fizioterapie.
Aşezământul socio-medical al Fundaţiei Sântul Spiridon Vechi, cea mai mare unitate de acest fel aflată sub patronajul Bisericii Ortodoxe Române, se adresează persoanelor aflate în dificultate, oferind acestora servicii de asistenţă medicală, socială şi spirituală.
Aşezământul socio-medical dispune de o cantină, unde aproximativ 100 de copii săraci vor primi trei mese calde pe zi, şi două săli de meditaţie pentru elevi. Aici, aproximativ 75 de copii vor avea posibilitatea să participe la cursuri gratuite.
Nadia Comăneci lansează un apel ca acest loc dedicat oamenilor în dificultate să se bucure de un sprijin real din partea a cât mai multor persoane. În acest scop gimnasta îi îndeamnă pe oameni să doneze o carte din biblioteca personală pentru a pune bazele bibliotecii din cadrul Aşezământului Sf. Spiridon Vechi.
Fluorizarea in prevenirea cariilor den...Dr. Elena Horhoianu, Clinica Stomatologica ELENDENT
Fluorul reprezintă o componentă a structurii dentare care are ca principal scop întărirea smalţului, protejând dinţii împotriva atacului acizilor şi a bacteriilor. Lipsa fluorului duce la apariţia cariilor dentare, iar cei mai afectaţi de acest lucru sunt copiii.
Fluorul poate fi administrat general sau local, explică dr. Elena Horhoianu, clinica stomatologică ELENDENT. Principalele metode de administrare generală sunt fluorizarea apei potabile, laptelui, sării de bucătărie sau administrarea de comprimate de fluor. Administrarea fluorului începe de la naştere şi continuă zilnic fără întrerupere până la vârsta de 12 ani.
Administrarea locală a fluorului se realizează de către medicul stomatolog, procesul fiind cunoscut sub denumireade fluorizare locală profesională.Dr. Elena Horhoianu recomandă fluorizarea locală profesională de 2-3 ori pe an, aceasta constând în aplicarea timp de câteva minute a unor geluri sau lacuri pe suprafeţele dinţilor.
Melanomul - Simptome si diagnosticAluniţele sunt acele leziuni pigmentare pe care le observăm la nivelul corpului, pe care le putem avea din copilărie, de la naştere sau care pot apărea în cursul vieţii. Este recomandat ca fiecare persoană să realizeze anual un consult dermatologic, iar în cazul prezenţei unor aluniţe suspecte, acest control să se facă la trei-şase luni. Dacă o leziune pigmentară suferă diverse modificări: a crescut în dimensiune, şi-a modificat forma, a sângerat sau a fost traumatizată, este indicat să se facă imediat un consult dermatologic.
“În Clinica Academica se poate realiza o consultaţie dermato-oncologică, aceasta constând în realizarea unei dermatoscopii. Cu ajutorul dermatoscopiei se poate pune diagnosticul de suspiciune într-o leziune pigmentară, putând afla astfel dacă leziunea respectivă este una malignă, una cu suspiciune de malignitate sau o leziune benignă”, a explicat dr. Oana Clătici, medic specialist dermato-venerolog, Clinica Academica.
Nevul displazic este acel nev atipic, despre care nu se ştie dacă se va transforma mai devreme sau mai târziu în melanom. Melanomul este o formă de cancer foarte agresiv, care constă în înmulţirea melanocitelor, celule ale pielii, care secretă pigmentul numit melanină, cel care dă culoare pielii. În prezent, ne confruntăm cu o incidenţă crescută a cancerului de piele, 95 la sută dintre cazurile de melanom fiind cauzate de expunerea excesivă la soare.
Analiza morfologiei fetale in trimestr...Ecografia morfologică fetală reprezintă un pas important în urmărirea corectă a unei sarcini. Centrul Medical Academica dispune de un Program complet de urmărire a sarcinii. În cadrul acestui Program, viitoarele mămici pot efectua oricare dintre investigaţiile referitoare la starea de sănătate şi gradul de dezvoltare a fătului.
Morfologia de trimestru II se efectuează în perioada 20-22 săptămâni de sarcină, vârstă care permite şi obţinerea de imagini 3D şi 4D. În acest interval, fătul este complet dezvoltat, făcând astfel posibilă o evaluare completă.
Ecografia morfologică de trimestrul II poate examina şi pune în evidenţă toate elementele fetale, explică dr. Mona Zvâncă, medic specialist obstetrică - ginecologie, Clinica Academica. Prin această examinare se pot observa creierul, gâtul, toracele sau abdomenul fătului.
Indiferent de patologia preexistentă, ecografia morfologică de rutină este indicată pentru toate gravidele. Pentru cele cu un risc suplimentar se indică examinarea speciale. De exemplu, în situaţia în care există un risc de malformaţie cardiacă, gravida trebuie examinată de către un ecocardiografist fetal.
„Ceea ce trebuie ştiut şi explicat tuturor gravidelor care se prezintă pentru astfel de examinări, este faptul că ecografia morfologică nu oferă o garanţie de 100%. Există anumite malformaţii care nu pot fi depistate, fie din cauza poziţiei fetale nefavorabile, fie a poziţiei placentei care se interpune între sonda ecografului şi făt”, spune dr. Mona Zvâncă.
Operatia de lipoaspiratie cu laserDr. Cristian Niţescu, medic primar chirurgie estetică, Director Medical Spitalul de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri Bucureşti.
Operaţia de lipoaspiratie
Operatia de lipoaspiratie presupune îndepărtarea excesului de grăsime localizat în diferite zone ale corpului.
Operaţia de lipoaspiratie cu laser a fost efectuată pentru prima dată în România de către dr. Cristian Niţescu. Intervenţia se adresează ţesutului adipos în exces.
„Noutatea lipoaspiratiei laser este dată de faptul că grăsimea nu mai este lipoaspirata prin sistemul clasic de vaccum, ci este emulsionată cu ajutorul laserului Nd-yag, transformând grăsimea într-o pastă”, a precizat dr. Niţescu.
Tipul de anestezie folosit în operatia de lipoaspiratie se va stabili în funcţie de complianţa pacientului şi de pragul la durere. Pornind de la aceste două aspecte, dr. Cristian Niţescu precizează că, pentru operaţia de lipoaspiratie cu laser, se va folosi atât anestezia generală cât şi cea locală.
Cum se face lipoaspiraţia cu laser
Lipoaspiraţia cu laser se efectuază în trei etape. În cadrul primei etape, în zona de lipoaspirat se injectează o soluţie, până ce tegumentele sunt în tensiune. Folosirea laserului impune utilizarea metodei umede, astfel încât să nu se producă daune ţesuturilor. În etapa a doua a intervenţiei, în ţesut se introduce o canulă prevăzută în vârf cu o fibră optică. Aspiraţia grăsimii emulsionate – cea de-a treia etapă – se face cu ajutorul unei canule.
Pentru recuperarea postoperatorie, specialiştii recomandă pacienţilor purtarea, pe zona lipoaspirată, timp de două săptămâni, a unui bandaj compresiv dupa lipoaspiratie.
Analiza morfologiei fetale in primul t...Dr. Mona Zvâncă, medic specialist obstetrică-ginecologie, Centrul Medical Academica
Centrul Medical Academica dispune de un Program complet de urmărire a sarcinii. În cadrul acestui program, viitoarele mămici pot efectua oricare dintre investigaţiile ce oferă informaţii ample despre starea de sănătate şi despre gradul de dezvoltare a fătului.
Dr. Mona Zvâncă, medic specialist obstetrică – ginecologie, Clinica Academica, afirmă că ecografiile de morfologie fetală sunt recomandate drept investigaţii obligatorii în setul de analize pe care femeile trebuie să le efectueze în perioada sarcinii.
Ecografia morfologică, susţine Dr. Zvâncă, este o examinare structurală, prin care se urmăreşte formarea fătului atât din punct de vedere al aspectului exterior – membre, trunchi, cap, faţă, degete – cât şi din punct de vedere al formării organelor interne.
Diagnosticul prenatal are ca principal scop recunoaşterea şi depistarea cât mai precoce a complicaţiilor şi anomaliilor ce pot surveni în timpul sarcinii. Ecografiile de morfologie fetală se efectuează la anumite etape, în funcţie de vârsta gestaţională. Ecografia morfologică fetală presupune două etape: primul şi al doilea trimestru de sarcină.
Morfologia de trimestru I se efectuează între 11 – 14 săptămâni de sarcină. În acest interval se evidenţiază o serie de semne ale unor posibile anomalii genetice precum sindromul Down sau eventuale malformaţii cardiace. Dr. Mona Zvâncă subliniază că aceste semne nu se mai pot observa mai târziu, dar nici mai devreme. Tot în cadrul trimestrului I de sarcină se poate efectua o analiză a întregului embrion, etapă în care, de asemenea, se pot depista posibile anomalii. Morfologia fetală de trimestru I permite şi evidenţierea unor malformaţii structurale majore ale fătului, precum absenţa unui membru sau a unui segment de membru ori absenţa calotei craniene. În această perioadă, însă, nu pot fi evidenţiate malformaţiile minore.
Având în vedere dimensiunile mici ale embrionului, utilizarea unui ecograf performant este esenţială în urmărirea sarcinii.
Clinica Academica dispune de un ecograf de ultimă generaţie atât în ecografiile 2D cât şi 3D/4D. În plus, aparatul oferă posibilitatea de înregistrare a examinării pe suport digital.
Ecografia de morfologie fetală trimestrul I de sarcină durează 15-20 de minute. Rezultatul ecografiei se coroborează cu datele obţinute la testul de sânge, test ce se efectuează în prima etapă a Programului complet de urmărire a sarcinii.
Bolile psihice majore - Conditii de tr...Dr. Maria Grigoroiu – Şerbănescu, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”
Bolile psihice majore (schizofrenia, boala maniaco – depresivă, depresia majoră unipolară, boala obsesiv compulsivă şi unele tulburări de personalitate) au o puternică componentă genetică. Marile tulburări psihice sunt determinate de existenţa unei predispoziţii care poate izbucni în contextul unei acţiunii unor factori de stres.
În ştiinţa genetică funcţionează conceptul de eritabilitate, explică dr. Maria Grigoroiu Şerbănescu, care indică măsura în care factorii genetici contribuie la declanşarea şi transmiterea unei tulburări.
Riscurile de transmitere a bolilor psihice majore sunt variabile în funcţie de tipul afecţiunii. Astfel, în cazul schizofreniei, atunci când doar unul dintre părinţi este afectat, riscul pentru copil de a moşteni boala este, în medie, de 13%. Dacă ambii părinţi sunt bolnavi, atunci riscul creşte până la 40%.
Boala maniaco – depresivă are, de asemenea, o puternică componentă genetică. Dacă unul dintre părinţi este afectat, copiii au un risc mediu de 20%. Totodată, în cazul acestei afecţiuni, riscurile de transmitere sunt dependente de vârsta de debut a bolii. Atunci când boala maniaco – depresivă apare sub vârsta de 25 de ani, descendenţii au un risc suplimentar de a se îmbolnăvi. Totodată, riscul de apariţie a bolii depinde şi de partea parentală transmiţătoare. Atunci când transmisia este pe linie paternă, riscul este mai mare, iar vârsta de apariţie a bolii este mult mai mică.
Depresia majoră are un debut mai tardiv. Atunci când boala debutează la părinte sub 40 de ani, există un risc de 10 – 12% pentru copii de a face aceeaşi afecţiune. Dacă boala apare după 40 de ani, atunci riscul este mai mic – 7%.
Alergia la polen – Simptome, tratame...Dr. Laura David, Medic Primar Alergologie şi Imunologie Clinică, Clinca Academica
Alergia la polen este o reacţie exagerată a organismului la anumite substanţe alergene prezente în mediul înconjurător. Aceste substanţe produc anumiţi anticorpi care declanşează un şir de reacţii în urma cărora apar manifestările alergiei la polen.
Simptomele alergiei la polen sunt asemănătoare celor unei răceli. Apar, aşadar, manifestări precum strănutul, rinoreea apoasă (scurgeri nazale), pruritul nazal, ocular şi cel faringial. Simptomele persistă, în general, pe durata sezonului de polenizare.
Cele mai periculoase, cu un potenţial ridicat alergen sunt polenurile anemofile, cele care sunt purtate de vânt. De asemenea, pot produce reacţii alergice şi polenurile entemofile, transportate de insecte.
Alergiile la polen apar începând cu vârsta de 7 – 8 ani. Rareori, aceste afecţiuni debutează după 40 de ani. Alergiile de acest tip nu pun în pericol viaţa pacientului, însă, afectează calitatea vieţii, împiedicând desfăşurarea activităţilor fizice, profesionale sau şcolare, tulburând somnul şi scăzând capacitatea de concentrare.
Diagnosticarea şi tratarea corectă a alergiilor este extrem de importantă. În cadrul Clinicii Academica, pacienţii pot beneficia de truse standardizate de testare a alergenilor de mediu cât şi a celor alimentari. Totodată, centrul dispune de laboratoare unde pot fi efectuate determinări specifice de sânge.
Ulcerul gastroduodenal. Tipuri de trat...Dr. Letiţia Ţugui, medic gastroenterolog, Clinica Academica
Ulcerul gastroduodenal poate fi prevenit prin adoptarea unor măsuri de protejare a stomacului de agresiuni, explică dr. Letiţia Ţugui, medic gastroenterolog, Clinica Academica. Totodată, pentru prevenirea afecţiunii se recomandă respectarea unui ritm de de muncă şi de repaus, evitarea suprasolicitărilor şi a stărilor emoţionale.
Pentru a feri stomacul de factori iritanţi, specialiştii indică o dietă din care să fie excluse condimentele, băurile alcoolice şi cele acidulate, tutunul, cafeaua şi alimentele care cresc secreţia acidă.Tratamentul medicamentos al ulcerului gastroduodenal presupune administrarea unor medicamente antisecretoare şi anticidale . Pot fi asociate, de asemenea, şi medicamente antibiotice, pe o perioadă limitată de timp.Ulcerul gastroduodenal necesită o atenţie deoasebită, având în vedere faptul că este considerat a fi o leziune premalignă. Netratat corespunzător, în timp, ulcerul poate evolua în cancer gastric. Din acest motiv, urmărirea endoscopică este esenţială în depistarea eventualelor modificări intermediare.
Protezarea şoldului - Implantarea pro...Conf. dr. Radu Rădulescu, Şef Secţie Ortopedie Traumatologie, Spitalul Universitar Bucureşti
Articulaţia naturală a şoldului este o articulaţie de formă „bilă în cupă”. Bila” este capul femurului, iar „cupa” este acetabul, o cavitate a osului coxal.
Conf. Univ. Dr. Radu Rădulescu, şeful secţiei de Ortopedie Traumatologie din cadrul Spitalului Universitar Bucureşti, precizează că proteza de şold implică înlăturarea chirurgicală a bilei şi cupei naturale şi înlocuirea cu o bilă din metal inserată pe femur şi o cupă din material plastic.
Dr. Radu Rădulescu subliniează că în cazul acestei intervenţii foarte importantă este potrivirea perfectă a piesei ce urmează a fi implantată. „Dacă nu se realizează această potrivire pot apărea situaţii în care piesa să se răstoarne. Acest lucru ar duce la o complicaţie nedorită pentru care este nevoie de o reintervenţie”, a spus dr. Radu Rădulescu.
Pentru a se realiza potrivirea perfectă, piesa se implantează în varianta necimentată cu 1 mm mai mare decât orificiul făcut. Cupa care se implantează are pe dos o plasă de titaniu prin ochiurile căreia pătrunde substanţa osoasă. Peste această piesă se ataşează o interfaţă de polietilenă.
După implantarea cupei, se implantează piesa femurală. Pentru ca nivelul de implantare să fie cel corect, se va efectua o mică recupă la nivelul bontului femural.
La protezele necimentate, coada protezei trebuie să fie perfect adaptată ca dimensiune, acesta fiind un aspect extrem de important. „Dacă acest lucru nu se realizează, este foarte posibil să se luxeze proteza, să sară capul din codil”, declară dr. Radu Rădulescu.
Implantul, care este acoperit cu o plasă poroasă de titaniu, se introduce în canalul femural. Se fixează apoi şi se completează cu capul femural care intră în articulaţie.
Odată implantată proteza, se trece la închiderea plăgii în straturile anatomice respective. Pentru a se evita producerea unui hematom, postoperator se vor folosi tuburi de dren.
Sindromul de apnee in somn - Tratament...Dr. Veronica Siteavu, medic pneumolog
Sindromul de apnee în somn este o afecţiune care se manifestă prin întreruperea respiraţiei în timpul somnului pe o perioadă de cel puţin 10 secunde. Etiologic, în funcţie de cauza care a produs-o, apneea poate fi obstructivă, centrală sau mixtă. Apneea de somn de tip obstructiv apare în urma blocării căilor respiratorii superioare.
Tratamentului sindromului de apnee în somn variază în funcţie de severitatea bolii. Primele măsuri constau în schimbarea dietei alimentare, pierderea în greutate, renunţarea la fumat, igiena somnului, corectarea defectelor de la nivelul sferei ORL sau, în unele cazuri, terapia cu presiune pozitivă continuă. Tratamentul implică o bună igienă a somnului. Pacientul va trebui să evite dormitul pe spate şi să încerce să se odihnească pe partea laterală. O asemenea poziţie este mult mai confortabilă.
Tratamentul de bază al sindromului de apnee în somn presupune asigurarea unei presiuni pozitive continue la nivelul căilor respiratorii. Acest lucru poate fi obţinut prin utilizarea aparatului CPAP care introduce, din exterior, o presiune stabilită anterior de către medicul specialist. Presiunea va menţine deschise căile respiratorii şi va elimina obstacolul care le obstruează. Terapia de acest fel se adresează apneei de somn de tip mediu şi sever. Un astfel de tratament poate fi menţinut toată viaţa, în condiţiile în care este început într-un stadiu avansat al bolii. Presiunea pozitivă continuă a fost descoperită în jurul anilor 1980. Până atunci, sindromul de apnee în somn era tratat de către specialiştii în ORL prin reducerea masei musculare în exces de la nivelul hipofaringelui. De asemenea, erau folosite şi unele metode de implantare de microelectrozi la nivelul bazei gâtului care să descarce impulsuri electrice şi să menţină căile respiratorii deschise. S-a încercat, totodată, administrarea unor substanţe care să stimuleze activitatea musculară. Aceste medicamente, însă, aveau repercusiuni asupra activităţii cardiace.
Tratamentul chirurgical al sindromului de apnee în somn este recomandat pentru îndepărtarea malformaţiilor de la nivelul căilor respiratorii. Poate fi practicată, de asemenea, uvuloplastia, prin care se reduce masa musculară de la nivelul hipofaringelui. Aceste intervenţii nu sunt, însă, întotdeauna recomandate, deoarece, odată cu înaintarea în vârstă, musculatura îşi pierde tonicitatea, devenind necesare, astfel, mai multe operaţii.
Gripa si vaccinul antigripalDr. Rodica Tănăsescu, Preşedinte Societatea Naţională de Medicina Familiei
Gripa este o infecţie respiratorie cu un risc de evoluţie severă. Gripa şi marea majoritate a răcelilor sunt boli virale. Afecţiunea este una comună, care apare fie în cazuri sporadice, fie în epidemii sau în în epidemii extinse.
Dr. Rodica Tănăsecu, preşedintele Societăţii Naţionale de Medicina Familiei, atrage atenţia asupra faptului că gripa este de foarte multe ori confundat cu răceala. Gripa, spre deosebire de răceală, este determinată de virusurile gripale şi prezintă anumite particularităţi. Ceea ce o diferenţiază de răceală sunt chiar simptomele pe care le prezintă: febră, frisoane, dureri musculare, dureri de gât, lipsa apetitului sau tuse seacă.
Spre deosebire de simptomatologia unei simple răceli, gripa apare brusc, dezvoltându-se extrem de rapid. Dr. Rodica Tănăsescu subliniază faptul că boala are un potenţial de agravare mult mai mare decât o răceală banală.
În fiecare an, gripa este determinată de alte virusuri. Organizaţia Mondială a Sănătăţii studiază anual şi determină ce virusuri gripali pot apărea în sezonul rece următor. Pe baza acestor studii, se fabrică vaccinurile antigripale pentru toată emisfera nordică.Vaccinul antigripal, aşadar, nu este valabil de la un an la altul. De obicei, într-un sezon circulă dominant 2-3 tipuri de virusuri.
Vaccinarea antigripală este recomandată, în general, persoanelor expuse la riscuri mai mari cum sunt copiii, vârstnicii sau cei ce suferă de boli cronice.Vaccinarea trebuie făcută în perioadele considerate potrivite pentru producerea de anticorpi în timp util. Referitor la contraindicaţiile vaccinului antigripal, Dr. Tănăsescu atenţionează pacienţii cu alergie la ou, pe cei cu boli acute severe sau cu imunodeficienţe.
Tratamentul gripei ar trebui să includă cât mai multă odihnă, consumul unei cantităţi mari de lichide, folosirea picăturilor nazale şi administrarea unor antitermice pentru reducerea febrei.
Ulcerul gastroduodenal. Consideratii g...Dr. Letiţia Ţugui, medic gastroenterolog, Clinica Academica
Ulcerul este definit ca fiind o leziune a suprafeţei tractului digestiv. Netratată la timp, această leziune are tendinţa de a se adânci în profunzimea mucoasei gastrice, declanşând craterul ulceros. Ulcerul duodenal este tipul de ulcer cel mai răspândit.
Principala simptomă a ulcerului gastroduodenal este senzaţia de arsură localizată la nivelul stomacului. În cazul pacienţilor tineri, afecţiunea debutează zgomotos. La pacienţii vârstnici, boala este demascată de hemoragia digestivă. În această situaţie, apar simptome precum greaţa, vărsăturile sau intoleranţa alimentară.
Diagnosticul ulcerului gastroduodenal poate fi stabilit endoscopic sau radiologic. Aceste investigaţii indică anumite modificări care conturează afecţiunea. Pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine, medicul gastroenterolog poate recomanda şi efectuarea unui test histologic care să stabilească diferenţa dintre ulcerul duodenal şi cancerul gastric.
Cauza care determină apariţia ulcerului gastroduodenal este dezechilibrul dintre factorii de apărare ai organismului şi cei de agresiune. Secreţia de peptină sau administrarea medicamentelor antiinflamatoare nonsteroidiene sunt alţi factori favorizanţi.
Prelevarea si stocarea celulelor stemCel mai bun moment pentru recoltarea celulelor stem este la naştere, din cordonul ombilical sau din sângele placentar. Cordonul ombilical şi placenta, aruncate de multe ori după naştere, s-au dovedit a fi adevărate comori.O nouă viaţă poate izvorî din aceste ţesuturi care nu până demult erau considerate total nefolositoare!
Momentul naşterii, poate deveni, aşadar, sanşa unei noi vieţi, a unui nou început. Medicul obstetrician, cel care asistă naşterea va preleva câţiva mililitri din sângele din cordonul ombilical sau din placentă, pe care îl va trimite la laborator pentru unele analize, iar mai apoi va extrage de acolo celulele stem. Durata recoltării durează în medie între 30 de secunde şi 3 minute, în funcţie de precizia şi experienţa medicului care efectuează procedura. Nici mama şi nici fătul nu vor avea de suferit durere sau alte complicaţii în urma acestei operaţiuni total inofensive din punct de vedere al efectelor adverse.Modalitatea de stocare a acestor celule stem este una complexă. Locul de depozitare va trebui să îndeplinească unele cerinţe stricte, pentru ca celule stem prelevate să nu îşi piardă din proprietăţi. Depozitarea se face în centre speciale, celulele fiind păstrate în nitrogen lichid, la temperaturi de - 196 grade Celsius. Stocarea celulelor stem se face în unele bănci de specialitate, ca mai apoi, să poată fi folosite în cazul unor îmbolnăviri grave, fără altă soluţie de tratare. Perioada păstrării este nedeterminată, celulele nefiind supuse vreunor modificări.În Europa există 50 de astfel de centre. România se află, însă, la început în ceea ce priveşte cunoaşterea fenomenului şi opţiunea pentru o asemenea procedură. Cu toate acestea, începutul pare să fie unul promiţător, având în vedere faptul că în luna martie a acestui an s-a dechis prima bancă de celule stem din Capitală şi a doua din România. Cei care vor opta pentru recoltarea de celule stem vor avea posibilitatea să depoziteze celulele în ţară şi nu în străinătatea, costurile fiind mai mici.
Sindromul de apnee in somn - Cauzele a...Dr. Veronica Siteavu, medic primar pneumolog
Sindromul de apnee în somn este o afecţiune care se manifestă prin întreruperea respiraţiei în timpul somnului pe o perioadă de cel puţin 10 secunde. Etiologic, în funcţie de cauza care a produs-o, apneea poate fi obstructivă, centrală sau mixtă. Apneea de somn de tip obstructiv apare în urma blocării căilor respiratorii superioare.
Printre factorii de risc ai sindromului de apnee în somn se numără consumul de alcool, tutun, obezitatea, absenţa somnului regulat sau vârsta. Principalele simptome ale acestei afecţiuni sunt oprirea respiraţiei în timpul somnului, sforăitul, somnolenţa diurnă, irascibilitatea şi diminuarea capacităţii de concentrare.
Pacienţii diagnosticaţi cu apnee în somn pot suferi de afecţiuni precum hipertensiunea arterială, bulimia de stres, diabetul zaharat de tip 2 sau tulburări ale ritmului cardiac.
Osteodensiometria DEXA - Metoda de dia...Dr. Carmen Barbu, medic primar endocrinolog, Specializare Imagistică, Investigaţii DEXA
Osteodensiometria cu raze DEXA este o investigaţie paraclinică cu ajutorul căreia se poate efectua măsurarea densităţii osoase. Această metodă simplă, non-invazivă şi nedureroasă reprezintă o variantă modernă de diagnosticare a osteoporozei dar şi a altor probleme ale ţesutului osos. Osteoporoza se caracterizează prin reducerea densităţii minerale osoase.
Clinica Academica, unul dintre cele mai moderne centre medicale din Capitală, dispune de întreaga tehnologie DEXA, considerată „golden standard-ul” pentru diagnosticarea osteoporozei şi pentru identificarea schimbărilor ce au loc în timp, ca urmare a scăderii densităţii osoase.
Unul dintre avantajele acestui sistem este dat de faptul că foloseşte o cantitate foarte mică de radiaţii. În timp ce se efectuaează scanarea, pacientul este expus la o doză de radiaţii de 30 de ori mai mică decât cea existentă în cazul unei radiografii pulmonare.
Un alt avantaj al sistemului DEXA este faptul că investigaţia se poate efectua la diverse nivele, mai frecvent pentru şold, coloană vertebrală lombară şi antebraţ. Mai mult, tehnologia DEXA permite examinarea unor pacienţi cu greutăţi corporale de până la 162 kg, afirmă Dr. Carmen Barbu, medic primar endocrinolog, Centrul Medical Academica.
Osteodensiometria cu raze DEXA este recomandată în cazul femeilor după instalarea menopauzei, la bărbaţi după 50 de ani, în special celor fumători şi suferinzi de boli cronice tratate o perioadă mai lungă de timp cu cortizon dar şi copiilor în perioada de creştere. Indicaţia osteodensiometriei este stabilită de medicul de familie, cu solicitarea acordului medicului specialist ortoped, internist, reumatolog sau endocrinolog. Recomandarea pentru o asemenea investigaţie se face, de regulă, atunci când pacientul prezintă semne ale instalării unei afecţiuni osoase.
Dr. Carmen Barbu precizează că interpretarea rezultatelor se face cu ajutorul scorurilor T şi Z, rezultzate prin care se raportează masa osoasă a pacientului. Scorul T reprezintă deviaţia măsurătorii faţă de medie. Dr. Barbu spune că un scor T sub 2,5 defineşte osteoporoza.
Osteoporoza este o boală care afectează întreg scheletul, caracterizată prin scăderea masei osoase şi afectarea rezistenţei osoase cu creşterea riscului de fractură. Complicaţiile osteoporozei sunt fracturile de fragilitate.
Ozonoterapia - tratament nonchirurgica...Dr. Rareş Nechifor, Medic Specialist Radiologie Intervenţională, Centrul Medical Hemodinamic
Tratamentul herniei de disc include o metodă minim invazivă – ozonoterapia intradiscală, spun specialiştii de la Centrul Medical Hemodinamic. Dr. Rareş Nechifor, Medic Specialist Radiologie Intervenţională, Centrul Medical Hemodinamic, este singurul medic din România care practică ozonoterapia intradiscală.
Ozonoterapia se referă la terapia cu ozon. Ozonoterapia intradiscală este o metodă minim invazivă de tratare a herniei de disc. O astfel de terapie este recomandată atunci când intervenţia chirurgicală clasică nu este obligatorie sau în situaţia în care tratamentul medicamentos sau cel fizioterapeutic nu sunt eficiente.
Procedura constă într-o puncţie a discului intervertebral. Medicul va introduce, până la nivelul discului intervertebral afectat, un dispozitiv prevăzut cu un ac. Acul este condus sub control imagistic, prin el injectându-se ozonul intradiscal şi foraminal.
Pe tot parcursul intervenţiei, pacientul este conştient, aflându-se sub efectul anesteziei locale cu xilină. După intervenţie, bolnavul rămâne internat aproximativ 3 ore, sub supraveghere medicală.
În ceea ce priveşte tratamentul post -intervenţie, Dr. Rareş Nechifor recomandă repaos pentru un interval de 2-3 săptămâni şi administrarea unor medicamente antiinflamatoare. Efectul ozonoterapiei intradiscale nu este unul imediat, rezultatul instalându-se progresiv.
Program complet de urmarire a sarciniiProf. dr. Radu Vlădăreanu, Medic Primar Obstetrică - Ginecologie, Clinica Academica
Viitoarele mămici pot opta pentru un program complet de urmărire a sarcinii la Clinica Academica. Investigaţiile efectuate în acest centru medical oferă informaţii valoroase despre starea de sănătate şi despre gradul de dezvoltare a fătului.
Clinica Academica dispune de aparatură ultramodernă pentru stabilirea diagnosticului prenatal. Anomaliile şi complicaţiile ce pot surveni în timpul sarcinii pot fi, astfel, prevenite cu ajutorul ecografiei morfologice fetale, investigaţie esenţială în urmărirea corectă a sarcinii.
Prof. Dr. Radu Vlădăreanu precizează că programul complet de urmărire a sarcinii cuprinde consultaţiile lunare, în cadrul cărora se pot efectua şi ecografii de urmărire a creşterii şi bunăstării fetale. A doua etapă a acestui program se referă la analizele de luare în evidenţă. Aceste analize includ hemoleucogramă, transaminaze, glicemie, calcemie Rh, grup sangvin sau sumar de urină.
Prof. Dr. Radu Vlădăreanu recomandă efectuarea ecografiilor în fiecare trimestru de sarcină. Pentru trimestrul I de sarcină (11-14 săptămâni) se recomandă ecografia morfologică 3D sau 4D, urmată de triplu test genetic, opţional, dacă cele anterioare au fost efectuate iar rezultatele au fost normale. O a doua ecografie 3D sau 4D se face în trimestrul II de sarcină, urmând ca în săptămânile 32-34 să se facă o evaluare a creşterii fetale.
Prof. Dr. Radu Vlădăreanu face precizarea că prin intermediul investigaţiilor ecografice pot fi diagnosticate şi anomaliile fetale. Perioada ideală pentru depistarea anomaliilor fetale, prin examinarea morfologiei fetale, este între 20-22 săptămâni de sarcină. Acestea includ defectele genetice (sindromul Down) şi anomalii congenitale. De asemenea, poate fi măsurată ecografic şi trasluciditatea nucală. Dr. Vlădăreanu afirmă că o creştere a acesteia peste limitele admise este un indicator de risc pentru apariţia sindromului Down.
Operatia de transplat renal - pregatir...Prof. dr. Ionel Sinescu, Director Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal, Institutul Clinic Fundeni
Prof. dr. Ionel Sinescu, directorul Centrului de Chirurgie Urologică, Dializă și Transplant Renal Fundeni, a realizat marţi, 31 martie 2009, o operaţie de transplant renal. Intervenţia a constat în recoltarea unui rinichi de la un donator în viață, în vârstă de 34 ani, și transplantarea acestuia unui bărbat de 33 ani, cei doi pacienți fiind frați. Primitorul suferea de o insuficiență renală gravă, iar transplantul era ultima soluție pentru a-i salva viața.
Echipa de medici care a efectuat operația e transplant de rinichi a fost condusă de prof. dr. Ionel Sinescu, care se află aproape de numărul a 1000 de trasplanturi renale realizate. Anestezist a fost dr. Domnișor Liliana, secondat de conf. dr. Dârza Mihai. Din echipă au mai făcut parte dr. Baston Cătălin, medic specialist, dr. Șerbănescu Bogdan, medic primar, dr. Pavel Codruț, dr. Margaritis Silviu, rezident , și dr. Bartoș Alin, rezident.
Cele două operații, de recoltare și transplant de rinichi, s-au derulat simultan, pregătirea rinichiului recoltat fiind realizată în 30 minute. Întreaga operațiune de transplant a durat aproape 4 ore. Ambii pacienți se află în stare bună și vor putea fi externați după cel mult o săptămână în care vor fi ținuți sub observația medicilor.
Transplantul renal se impune atunci când funcţia renală a pacientului este pierdută, mai exact atunci când creatinina serică depăşeşte 5 – 6 mg% în organismul subiectului bolnav. Transplantul de rinichi este indicat înainte ca bolnavul să suporte dializa.
Prin transplantul renal se substituie morfologic organul care nu mai funcţionează, fiind astfel recuperată funcţia epuratoare şi funcţia de glandă endocrină a rinichiului.
În momentul de faţă, pe lista de aşteptare pentru transplant de rinichi la Institutul Clinic Fundeni se află peste 700 de pacienţi. Pentru anul 2009, există o finaţare asigurată pentru aproximativ 125 de transplanturi.
Operatia de transplant renal - preleva...Prof. dr. Ionel Sinescu, Director Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal, Institutul Clinic Fundeni
Prof. dr. Ionel Sinescu, directorul Centrului de Chirurgie Urologică, Dializă și Transplant Renal Fundeni, a realizat marţi, 31 martie 2009, o operaţie de transplant renal. Intervenţia a constat în recoltarea unui rinichi de la un donator în viață, în vârstă de 34 ani, și transplantarea acestuia unui bărbat de 33 ani, cei doi pacienți fiind frați. Primitorul suferea de o insuficiență renală gravă, iar transplantul era ultima soluție pentru a-i salva viața.
Echipa de medici care a efectuat operația e transplant de rinichi a fost condusă de prof. dr. Ionel Sinescu, care se află aproape de numărul a 1000 de trasplanturi renale realizate. Anestezist a fost dr. Domnișor Liliana, secondat de conf. dr. Dârza Mihai. Din echipă au mai făcut parte dr. Baston Cătălin, medic specialist, dr. Șerbănescu Bogdan, medic primar, dr. Pavel Codruț, dr. Margaritis Silviu, rezident , și dr. Bartoș Alin, rezident.
Cele două operații, de recoltare și transplant de rinichi, s-au derulat simultan, pregătirea rinichiului recoltat fiind realizată în 30 minute. Întreaga operațiune de transplant a durat aproape 4 ore. Ambii pacienți se află în stare bună și vor putea fi externați după cel mult o săptămână în care vor fi ținuți sub observația medicilor.
Transplantul renal se impune atunci când funcţia renală a pacientului este pierdută, mai exact atunci când creatinina serică depăşeşte 5 – 6 mg% în organismul subiectului bolnav. Transplantul de rinichi este indicat înainte ca bolnavul să suporte dializa.
Prin transplantul renal se substituie morfologic organul care nu mai funcţionează, fiind astfel recuperată funcţia epuratoare şi funcţia de glandă endocrină a rinichiului.
În momentul de faţă, pe lista de aşteptare pentru transplant de rinichi la Institutul Clinic Fundeni se află peste 700 de pacienţi. Pentru anul 2009, există o finaţare asigurată pentru aproximativ 125 de transplanturi.
Endoscopia cu videocapsulaProf. dr. Mircea Diculescu, medic primar gastroenterolog, Clinica Academica
Endoscopia cu videocapsulă este o investigaţie care ajută la vizualizarea aparatului digestiv. Procedura este una facilă, nedureroasă, cu pregătiri minime şi fără riscuri pentru pacient. O astfel de examinare poate fi efectuată şi la Centrul Medical Academica.
Videocapsula este destinată explorării intestinului subţire sau a colonului. Acest tip de endoscopie se bazează, practic, pe înghiţirea unei pastile de mărimea unui antibiotic, în care este încorporată o cameră video şi o sursă de lumină. Capsula endoscopică transmite imagini din interiorul aparatului digestiv după care este eliminată în mod natural de către organism.
Videocapsulă are un sistem de captare a imaginilor(2-4/secundă), înregistrând leziuni de o zecime de milimetru. Pacientului i se ataşează în zona abdominală un „receiver” , aparat ce captează imaginile în mod continuu. De la receiver datele sunt trimise la un computer, unde sunt analizate de specialişti prin confruntare cu imagini dintr-o bază de date largă de imagini.
Videocapsula are dimensiunea unei pastile de ampicilină. Pentru efectuarea endoscopiei cu videocapsula aceasta se înghite cu apă în condiţii de repaus alimentar.
Videocapsula este de unică folosinţă şi are o independenţă energetică de până la 10 ore.
Comparativ cu metodele clasice, avantajele aduse de videocapsulă sunt extrem de numeroase atât din punct de vedere medical, cât şi pentru confortul persoanei care efectuează această investigaţie. Prin această metodă de diagnostic, se evită numeroasele explorări care sunt de cele mai multe ori costisitoare şi dificile. Calitatea imaginilor oferă posibilitatea de a vizualiza detalii ale desenului vascular, oferind, în acelaşi timp, date asupra dimensiunii unor posibile leziunilor.
În condiţiile unei pregătiri corespunzătoare, riscurile sunt cvasinule. Ca şi contraindicaţii se menţionează existenţa de stenoze, ocluzii, perioada de sarcină sau fistule intestinale.
Operatia de transplant renal - informa...Prof. dr. Ionel Sinescu, Director Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal, Institutul Clinic Fundeni
Prof. dr. Ionel Sinescu, directorul Centrului de Chirurgie Urologică, Dializă și Transplant Renal Fundeni, a realizat marţi, 31 martie 2009, o operaţie de transplant renal. Intervenţia a constat în recoltarea unui rinichi de la un donator în viață, în vârstă de 34 ani, și transplantarea acestuia unui bărbat de 33 ani, cei doi pacienți fiind frați. Primitorul suferea de o insuficiență renală gravă, iar transplantul era ultima soluție pentru a-i salva viața.
Echipa de medici care a efectuat operația e transplant de rinichi a fost condusă de prof. dr. Ionel Sinescu, care se află aproape de numărul a 1000 de trasplanturi renale realizate. Anestezist a fost dr. Domnișor Liliana, secondat de conf. dr. Dârza Mihai. Din echipă au mai făcut parte dr. Baston Cătălin, medic specialist, dr. Șerbănescu Bogdan, medic primar, dr. Pavel Codruț, dr. Margaritis Silviu, rezident , și dr. Bartoș Alin, rezident.
Transplantul renal se impune atunci când funcţia renală a pacientului este pierdută, mai exact atunci când creatinina serică depăşeşte 5 – 6 mg% în organismul subiectului bolnav. Transplantul de rinichi este indicat înainte ca bolnavul să suporte dializa.
Prin transplantul renal se substituie morfologic organul care nu mai funcţionează, fiind astfel recuperată funcţia epuratoare şi funcţia de glandă endocrină a rinichiului.
În momentul de faţă, pe lista de aşteptare pentru transplant de rinichi la Institutul Clinic Fundeni se află peste 700 de pacienţi. Pentru anul 2009, există o finaţare asigurată pentru aproximativ 125 de transplanturi.
Recuperarea postoperatorie după prote...Conf. univ. dr. Radu Rădulescu, Şef Secţie Ortopedie Traumatologie, Spitalul Universitar Bucureşti
Recuperarea postoperatorie după protezarea şoldului este foarte rapidă, informează conf. univ. dr. Radu Rădulescu. Potrivit acestuia, după două zile de la intervenţie, pacientul începe să meargă folosind cadrul sau cârjele. La câteva săptămâni, bolnavul începe să meargă liber, putându-se sprijini pe piciorul operat.
Perioada de spitalizare durează între 7 şi 10 zile, în condiţiile în care nu apar alte complicaţii. Printre complicaţiile care pot surveni în urma intervenţiei de protezare a şoldului se numără tromboflebita, infecţiile postoperatorii sau luxarea protezei. Cu toate acestea, printr-un tratament preventiv administrat corespunzător, rata apariţiei complicaţiilor este redusă la minimum.
După operaţia de protezare a şoldului, pacientul va urma, timp de şase săptămâni, un tratament medicamentos anticoagulant, în modul acesta, prevenindu-se apariţia tromblofebitei.
La două săptămâni după operaţie se scot firele, urmând ca la şase săptămâni să se efectueze un control amănunţit care să ofere informaţii prinvind modul în care a fost primită proteza de şold.
Atacul de panică - tulburare de tip a...Conf. dr. Radu Mihăilescu, Director Medical Spitalul de Psihiatrie „Alexandru Obregia”
Anxietatea face parte din spectrul trăirilor psihologice normale, funcţionând, de multe ori, drept un mecanism de apărare şi permiţând orientarea către un stimul din exterior care urmează a fi evaluat.
Pe de altă parte, anxietatea poate fi fie o trăsătură structurală, fie o stare trecătoare, provocată de anumiţi factori. Există mai multe specii de tulburării ale anxietăţii: tulburare de anxietate generalizată, tulburare de anxietate paroxistă, tulburare de stres post-traumatic, tulburare obsesiv – compulsivă sau tulburare de adaptare de tip anxios.
Atacurile de panică sunt atacuri recurente de anxietate paroxistă care se manifestă prin palpitaţii, senzaţie de sufoacare, ameţeli, constricţie toracică şi prin apariţia diferitor probleme digestive. Cel care suferă un atac de panică are o teamă paroxistică de a nu muri sau de a nu înnebuni.
Atacul de panică este provocat, de cele mai multe ori, de serotonină. Se întâmplă, însă, ca o astfel de afecţiune să fie provocată şi de o concentraţie crescută de bioxid de carbon în atmosferă sau de anumite fobii.
Embolizarea fibromului uterin. Metodă...Fibromul uterin este o afecţiune extrem de frecventă în rândul femeilor. Statistic vorbind, aproximativ 40% dintre femei suferă de acestă afecţiune. Fibromul uterin este o tumoră benignă, necanceroasă, ce se dezvoltă în peretele uterului. Fibroamele sunt de două feluri: fibroamele mici şi asimptomatice, care sunt de cele mai multe ori nediagnosticate şi fibroame simptomatice, care produc sângerări abundente în timpul ciclului menstrual, durere şi senzaţie de presiune în abdomen, constipaţie, urinat frecvent sau chiar dureri de spate.
Embolizarea uterină este o metodă prin care se astupă vasele de sânge care alimentează fibroamele – arterele uterine. Prin acest procedeu se realizează resorbţia acestor fibroame, uterul revine la dimensiunile lui normale iar simptomele dispar. Pacienta este anesteziată local cu xilină, după care medicul face puncţia arterei branhiale , montând, apoi, o teacă arterială - un dispozitiv de plastic cu diametru de 2 mm. Prin teacă se introduce un cateter (tub subţire de plastic) şi sub control radiologic, folosind şi substanţă de contrast iodată, medicul ghidează cateterul prin vasele de sânge până la nivelul arterelor uterine. Prin acest cateter se introduc particule speciale, compatibile cu organismul, care vor astupa acele vase de sânge care alimentează fibromul. Intervenţia se încheie cu scoaterea tecii şi aplicarea unui pansament compresiv ce trebuie păstrat până a doua zi dimineaţa. Intervenţia necesită internarea pentru numai 24 de ore.
Embolizarea fibromului uterin este o procedură minim invazivă şi foarte sigură. Posibile complicaţii sunt extrem de rare şi constau în dureri uşoare, hematom la nivelul locului de puncţie sau febră.
Proceduri chirurgicale laparoscopice d...Prof. dr. Nicolae Iordache, Şef Secţie Chirurgie, Spitalul „Sf. Ioan”
Principalele tratamente chirurgicale ale obezităţii sunt gastrectomia longitudinală, bypass-ul gastric şi diversia biliopancreatică.
Gastrectomie longitudinală transformă stomacul dintr-un săculeţ ca organ de depozit, într-un săculeţ în continuarea esofagului lăsând intactă partea sa finală, antrumul gastric, care are funcţie de evacuare. Restul stomacului este îndepărtat, căpătând, astfel, o dimensiune mică, în care încap puţine alimente.
Totodată, se îndepărtează şi zona bombată din stânga superioară (fundusul gastric), acolo unde se află receptorii secretori, răspunzători pentru apariţia senzaţiei de foame.
Intervenţia chirurgicală se realizează cu ajutorul unor dispozitive speciale steplare care secţionează stomacul. Acolo unde se produce tăietura, sunt aplicate nişte capse care produc o cusătură automată. În felul acesta, se poate face o tăiere a stomacului fără o deschidere a sa pe cale laparoscopică.
O altă intervenţie care poate fi luată în consideraţie este bypass-ul gastric. Operaţia de Gastric Bypass este o procedură prin care se micşorează dimensiunea stomacului. Medicul va face un montaj intestinal, în forma literei Y.
Diversia biliopancreatică este o altă procedură chirurgicală prin care poate fi combătută obezitatea. La fel ca în cazul operaţiei de bypass gastric, chirurgul va efectua un montaj în Y. Mecanismul de bază, în cazul acestei operaţii este cel de malabsorbţie selectivă (nu se absorb grăsimile şi polizahariele).
Modalitati de sprijin ale consumatoril...Prof. dr. Ruxandra Răşcanu, Universitatea Bucureşti
Cei mai buni specialişti în materie de a trata toxico-dependenţa sunt psihiatrii. Tratamentul în clinici nu durează niciodată mai mult de 20 de zile. Ulterior, pacientul va trebui să rămână în tratamentul psihoterapeutic al unui specialist care să-l mobilizeze şi să-l motiveze să vină la terapie. Cel mai bine funcţionează terapiile cognitive comportamentale. În astfel de situaţii, este nevoie şi de ajutorul familiei.
În multe cazuri, reintegrarea în societate a consumatorului de droguri este dificilă. Tratamentele sunt complicate, costisitoare şi delicate. Cu toate acestea, există şi situaţii în care consumatorii de droguri au reuşit, cu ajutorul tratamentului medicamentos şi psihoterapeutic, să renunţe la substanţele stupefiante şi să înceapă o viaţă normală.
Dependentul de droguri este o persoană cu mari carenţe pe plan afectiv. Aceştia sunt persoane neîmplinite, nemulţumite, cărora li s-au tăiat speranţele şi care nu mai aşteaptă mare lucru de la viaţă. Din acest motiv, cu greu pot fi reintegraţi social.
Cauzele instalarii depresiei si modali...Prof. dr. Dan Prelipceanu, Director cercetare – dezvoltare, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”
Depresia este o tulburare atribuită sferei afective a vieţii psihice umane, care constă în pierderea plăcerii de a efectua orice activitate considerată, în mod normal, a fi atrăgătoare. Depresia se manifestă printr-o stare de tristeţe profundă, conştientizată sau nu de către individ. Apar, de asemenea, simptome precum modificările de apetit (scăderea sau creşterea poftei de mâncare), diminuarea greutăţii corporale, stări de tulburare de comportament, inhibare, mişcări lente, lipsă de energie, stare de oboseală, scăderea puterii de concentrare şi gânduri pesimiste care pot duce, mai apoi, la planuri şi tentative de suicid.Cauzele care duc la apariţia depresiei sunt fie modificările volumetrice ale structurilor creierului, fie pierderi de monoamini, care duc la o letoare a activităţii creierului. Factorii psihociali pot fi, de asemenea, cauze ale instalării depresiei. Stresul, pierderea unei persoane dragi sau existenţa unei traume psihice majore pot contribui la declanşarea acestei afecţiuni.Tratamentul depresiei constă în administrarea de medicamente antidepresive şi a altor tipuri de medicamente care cresc intensitatea antidepresivelor. Succesul terapeutic depinde de adecvarea tratamentului la forma de depresie şi de individualizarea tratamentului la pacient.
Depresia - diagnoza si tratamentProf. dr. Dan Prelipceanu, Director Cercetare – Dezvoltare, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia”
Diagnosticul depresiei poate fi stabilit în funcţie de simptomele clinice ale pacientului. Medicul psihiatru sau medicul de familie avizat, care cunoaşte criteriile stabilirii diagnosticului, va depista depresia cu relativă uşurinţă. Totodată, există scale de depresie care cuantifică, în scoruri şi cifre stabilite pe trepte de intensitate, gradul de instalare al bolii.Tratamentul depresiei constă în administrarea de medicamente antidepresive şi a altor tipuri de medicamente care cresc intensitatea antidepresivelor. Succesul terapeutic depinde în funcţie de adecvarea tratamentului la forma de depresie şi de individualizarea tratamentului la pacient.În lipsa unui tratament corespunzător, depresia se cronicizează, ducând la apariţia unor complicaţii precum scăderea randamentului în muncă, disfuncţii familiale, stări permanente de rău psihic şi fizic şi chiar suicid.Persoanele predispuse la apariţia depresiei sunt cele care prezintă o vulnerabilitate genetică, care provind din familii în care au existat cazuri de depresie majoră, cei care au unele boli endocrine, insuficienţe precum cea hepatică sau renală, tulburări organice sau somatice.La persoanele predispuse la depresie, prevenirea bolii se face prin conştientizarea posibilităţii apariţiei afecţiunii şi adresarea către un medic specialist. Principala modalitate de prevenire a depresie este rezolvarea micilor disfuncţii cotidiene generate de stres.
Operatia de transplant hepatic - recom...Prof. dr. Dan Tulbure, Şef Secţie Anestezie şi Terapie Intensivă, Institutul Clinic Fundeni
Perioada de recuperare după operaţia de transplant hepatic are mai multe etape. O primă etapă o constituie perioada postoperatorie imediată, care se desfăşoară în Secţia de Terapie Intensivă. După 24 de ore de la intervenţie, nu mai acţionează niciuna dintre substanţele anestezice iar funcţiile organismului îşi reiau activitatea normală. Perioada postoperatorie imediată durează aproximativ câteva zile, în acest timp fiind necesară urmărirea strictă a pacientului.
După această etapă, urmează etapa de recuperare care se desfăşoară în secţia de chirurgie, până la vindecarea propriu-zisă a bolnavului. Mai apoi, pacientul intră în sfera de acţiune a urmăririi imediate, la început frecvent (lunar), urmând ca aceste investigaţii să fie din ce în ce mai rare.
După operaţia de transplant de ficat, specialiştii vor controla periodic medicaţia imuno-supresivă administrată pacientului.
Operatia de transplant hepaticProf. dr. Irinel Popescu, Şef Clinica de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic , Institutul Clinic Fundeni
SănătateaTV.ro, prima televiziune online, dedicată exclusiv sănătăţii, transmite, în premieră pentru Internetul românesc, o operaţie de transplant hepatic, efectuată de prof. dr. Irinel Popescu, şeful Clinicii de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni.Operaţia a fost realizată în noaptea de miercuri, 18 martie 2009 şi a durat aproximativ şase ore. Din echipa medicală au făcut parte prof. dr. Irinel Popescu, prof. dr. Dan Tulbure, Şeful Secţiei de Terapie Intensivă, Institutul Clinic Fundeni, dr. Doina Hrehoreţ, medic primar Chirurgie Generală, Institutul Clinic Fundeni şi dr. Sorin Alexandrescu, medic specialist Chirurgie Generală, Institutul Clinic Fundeni.Pacientul care a primit ficatul este un bărbat în vârstă de 52 de ani, bolnav de ciroză hepatică în stadiu terminal şi a cărui ultimă salvare o constituia transplantul de ficat. Şansa la viaţă a fost acordată de către familia unui tânăr din Oradea, în vârstă de 32 de ani, aflat în moarte cerebrală în urma unui grav accident rutier. De la donatorul de 32 de ani s-au mai prelevat rinichii şi inima, în acest mod, salvându-se alte două vieţi. Prelevarea organelor şi operaţia de transplant hepatic s-au produs în cursul aceleiaşi zile.În sala de operaţie au fost prezente aproximativ 20 de cadre medicale, care au asigurat permanent buna desfăşurare a intervenţiei.Prof. dr. Irinel Popescu este cel care a efectuat primul transplant de ficat din România, în anul 2000.
Protezarea soldului - incizia, section...Conf. Univ. Dr. Radu Rădulescu, Şef Secţie Ortopedie Traumatologie, Spitalul Universitar Bucureşti.
Protezarea de şold este recomandată în coxartroză, atunci când boala se află într-un stadiu avansat, iar leziunile degenerative de la nivelul şoldului sunt grave.Pentru efectuarea acestei intervenţii nu există o limită de vârstă. Dacă starea biologică a pacientului este una bună, permiţând anestezia şi efectuarea paşilor operatori, protezarea de şold poate fi recomandată la orice vârstă.Înainte de operaţia de protezare de şold, este necesar un planning preoperator, prin intermediul căruia medicul să poată stabili tipul de proteză care trebuie implantată. După planning, urmează intervenţia propriu-zisă. Va fi efectuată o incizie la nivelul şoldului , secţionându-se planurile superficiale, şi accesând şoldul respectiv. Chirurgul ortoped va elimina articulaţie veche uzată şi o va înlocui cu proteza, formată din două piese: o piesă la bazin şi una femurală. Cele două componente au un cuplu de frecare care va facilita mişcarea în articulaţia şoldului.Conf. Univ. Dr. Radu Rădulescu, Şeful Secţie Ortopedie Traumatologie a Spitalului Universitar Bucureşti efectuază o astfel de intervenţie în cazul unei femei în vârstă de 70 de ani, care prezintă coxartroză pe partea dreaptă. Echipa medicală implantează o proteză de şold necimentată care va restabili funcţia şoldului.
Rezonanta magnetica nucleara - procedu...Dr. Bogdan Oprişescu, Medic Primar Radiologie – Imagistică, Competenţă în CT&RMN
Rezonanţa Magnetică Nucleară (RMN) este o procedură ultramodernă de diagnosticare a sistemului nevos central, a patologiei de coloană vertebrală, a patalogiei musculo – scheletale şi a afecţiunilor la care examenul CT nu poate oferi informaţii suficiente. O astfel de investigaţie este extrem de utilă în examinarea sferei genitale feminine şi a adenomului de prostată.Procedura nu are contraindicaţii majore şi nici efecte nocive. Singurele contraindicaţii fac referire la persoanele care au un stimulator cardiac, cei care au diverse implanturi metalice şi la femeile însărcinate în primul trimestru de sarcină.Procedura nu impune o pregătire prealabilă şi nici o perioadă ulterioară de recuperare. Investigaţia poate dura de la 15-20 de minute până la 1 oră, în funcţie de zona examinată.Comunicarea cu pacientul este permanentă pe parcursul efectuării intervenţiei. Aparatul RMN dispune de anumite microfoane prin intermediul cărora pacientul poate comunica cu medicul sau poate asculta muzică.Principalul avantaj al examenului RMN este faptul că nu are efecte adverse, este noninvaziv, nu iradiază, iar acurateţea diagnosticului este foarte mare.Centrul Medical Academica găzduiește cel mai performant echipament de rezonanță magnetică nucleară din România, echipamentul Signa HDx 1.5T, marca GE, utilizat în cercetarea medicală. Unic prin softurile de investigație, care permit examinarea de înaltă fidelitate a tuturor regiunilor anatomice ale corpului într-un timp extrem de scurt, acest echipament furnizează imagini de o calitate excelentă (neurovasculare, abdominale, ortopedice, inclusiv prin tehnici spectroscopice), care facilitează un diagnostic corect și rapid.
Procedee restrictive de tratare a obez...Prof. dr. Nicolae Iordache - Șef Secție Chirurgie, Spitalul ”Sf. Ioan”
Chirurgia obezităţii constă din mai multe tipuri de operaţii care se pot aplica pacientului bolnav de obezitate morbidă. Persoanele cu obezitate morbidă sunt bolnavi, nu sunt doar persoane obeze. Procedeele chirurgicale se pot împărţi în două mari categorii: 1. Procedee de tip restrictiv – care se adresează organului de depozit (stomacului), sau 2. Procedee de tip malabsortiv (care se adresează de obicei intestinului subţire şi care are ca scop scăderea numărului de calorii care se pot absorbi de la nivelul acestuia în procesul digestiei intestinale).
Există şi o serie de proceduri mixte unde se asociază atât componente restrictive, cât şi componente malabsortive. Procedeele restrictive sunt procedee mai simple din punct de vedere chirurgical, pe de o parte, iar pe de altă parte sunt proceduri în care este foarte important comportamentul pacientului după operaţie (adică pacientul trebuie să respecte anumite reguli, un anumit comportament alimentar). Procedeul inelului intragastric(ajustabil) – bandare a stomacului cu un inel dintr-un material brocompatibil silicon, care este la rândul său, ajustabil – un inel care trece prin jurul stomacului la câţiva cm sub graniţa dintre esofag şi stomac. Trebuie identificat foarte bine individul căruia îi este recomandat un astfel de procedeu. Cu acest inel se poate sta toată viaţa. Procedeul cu balonul intragastric nu presupune operaţie. Cu ajutorul endoscopiei este introdus un balon care se umflă cu cca 700 cm cubi în stomac ocupă o mare parte şi este şi el un procedeu restrictiv care asigură o slăbire de 15-20 kg în 6 luni.
Malformatiile genetice - riscuri si in...Dr Adrian Văduva, Director Medical I. Cantacuzino
Un risc crescut de a avea o sarcină cu probleme sunt femeile care au sub 16 ani sau peste 35 de ani. Fumatul poate fi una dintre cauzele apariţiei malformaţiilor genetice, deoarece nu se mai realizează corect oxigenarea fătului din sângele matern.Pentru a minimiza riscurile unei malformaţii Dr. Adrian Văduva recomandă persoanelor care îşi doresc o sarcină pe viitor să acorde o mare importanţă perioadei antenatale. Este recomandat ca atunci să se trateze carenţele de orice fel, respectiv sa fie administrat acid folic şi alte vitamine necesare înainte de concepţie. Tot atunci se vor stabili medicamentele contraindicate sarcinii, acestea fiind nocive viitorului bebeluş chiar din prima săptămână de viaţă.Pentru a duce la bun sfarşit o sarcină sănătoasă trebuie să se facă un examen antenatal, unul postnatal, iar gravida este sfătuită să respecte recomandările medicului şi perioadele de consultaţii pe care acesta le sugerează.
Importanta diagnosticarii precoce a bo...Dr. Horia Mureșian - Medic Primar, Chirurgie Cardiovasculară
Bolilele cardiovasculare au un impact major în rândul populaţiei de pretutindeni, afectând atât persoanele tinere cât şi cele cu vârste avansate. Diagnosticarea precoce a bolilor cardiovasculare este cu atât mai importantă cu cât incidenţa acestor afecţiuni a crescut.
Diagnosticarea precoce a bolilor cardiovasculare poate contribui cu succes la scăderea procentului de mortalitate cauzată de aceste afecţiuni. Impactul este cu atât mai mare cu cât aceste patologii afectează grupe de vârstă diferite, mortalitatea crescând direct proporţional odată cu înaintarea în vârstă.Efectuarea examinărilor destinate evaluării stării de sănătate cardiovasculară, devine, în aceste condiţii, extrem de importantă. Investigaţiile actuale existente pentru depistarea bolilor de inimă sunt ecografia vasculară, ecografia doppler, angiografia, tomografia computerizată, rezonanţa magnetică nucleară şi angio – RMN – ul.Pacienţii pot beneficia de astfel de investigaţii şi la Clinica Academica, unul dintre cele mai moderne centre medicale din România, dotat cu aparatură de ultimă generaţie. Pentru diagnosticarea bolilor cardiovasculare, Clinica Academica dispune de aparatură ultramoderă, cu ajutorul căreia se pot realiza ecografii doppler, ecografii ale vaselor cerebrale, tomografii computerizate sau investigaţii de rezonanţă magnetică cu angio – RMN, ne informează dr. Horia Mureşian, medic primar chirurgie cardiovasculară, Clinica Academica.
Riscurile dezvoltarii hipertensiunii a...Prof. Dr. Eduard Apetrei, Sef Secție Cardiologie Institutul C.C. Iliescu
Hipertensiunea arterială este cea mai frecventă boală a aparatului cardiovascular. Unul din doi oameni de peste 50 de ani suferă de aceasta.
Fiind o boală multifactorială, sunt mai multe cauze care determină apariția hipertensiunii arteriale, printre ele fiind: fumatul, obezitatea, sedentarismul, consumul excesiv de sare. Riscul unei persoane de a dezvolta hipertensiune creşte dacă prezintă cazuri în familie, dacă au o vârstă peste 50 de ani, dacă sunt de sex masculin sau dacă face exces de alcool.Prof. Dr. Eduard Apetrei, Şef Secţie Cardiologie Institutul C.C. Iliescu, recomandă ca după vârsta de 35 de ani să ne măsurăm tensiunea arterială o dată la 6 luni. În cazul existenţei unei suspiciuni de îmbolnăvire se va măsura tensiunea o dată pe lună. Pentru persoanele bolnave de diabet zaharat sau care au colesterolul fluctuant o alimentaţie normală, săracă în sare, cu un aport echilibrat de proteine vegetale şi animale va diminua posibilitatea de a dezvolta hipertensiune.
Artroza - diagnostic si tratamentDr. Catalin Codreanu - Director Centrul Metodologic de Reumatologie ”Ion Stoian”
Întâi de toate, până la analiză este nevoie de un examen pe care trebuie să-l facă medicul reumatolog care trebuie să vadă încheieturile, trebuie să întrebe bolnavul cum anume a apărut durerea, cum se manifestă şi trebuie să examineze foarte amănunţit articulaţiile; după aceea poate să indice o serie de teste de laborator (testele de inflamaţie, viteza de sedimentare, proteina cereactivă), apoi trebuie să analizeze o serie de anticorpi, analizele generale de sânge (hemograma), transaminazele, funcţia rinichiului; este important de aflat care este starea generală de sănătate a pacientului.Tratamentul artritei reumatoide este un tratament de lungă durată şi complicat. Există mai multe feluri de tratamente: tratamente destinate simptomelor, respectiv durerii (sunt foarte importante pentru că uşurează suferinţa bolnavului - se folosesc antiinflamatoarele nesteroidiene); tratamentul care controlează evoluţia bolii permite menţinerea acesteia pe loc (tratament de fond sau tratament remisiv). Tratamentul remisiv este extrem de important şi este singurul care poate să ţină boala sub control şi care poate să oprească acele distrugeri articulare. În general în cursul poliartritei este descris un proces de îmbătrânire precoce (organismul suferă şi din această suferinţă rezultă o degradare, o îmbătrânire precoce a organismului). Pentru a nu se produce pierderea mobilităţii articulare trebuie să facem kinetoterapie (gimnastică medicală). Alimentaţia bolnavilor de poliartrită trebuie să fie bogată în proteine, vitamine şi trebuie să aibă calorii mai puţine. Trebuie evitate dulciurile și alimentele făinoase.
Artroza - Afectiunile artritei reumatoideDr. Catalin Codreanu - Director Centrul Metodologic de Reumatologie ”Ion Stoian”
Artrita reumatoidă este o boală inflamatorie a articulaţiilor care se întâlneşte foarte frecvent în populaţia generală (aproximativ 1% din populaţie suferă de această boală). Cauzele directe ale artritei reumatoide nu sunt precis cunoscute. În momentul de faţă se consideră că există o serie de factori favorizanţi care pot declanşa boala (ex. fumatul – este capabil să inducă o modificare la nivelul plămânului în urma căreia sistemul imunitar reacţionează altfel, iar din această reacţie anormală a sistemului imunitar rezultă, în cele din urmă boala, respectiv artrita reumatoidă; o serie de infecţii virale – care la un moment dat poate produce o delegrare imunitară). Antecedentele familiale reprezintă şi ele un factor de risc. Vârstele cele mai frecvente la care debutează boala se situează între 20 şi 40 de ani. Modul în care se manifestă artrita reumatoidă este foarte diferit. La începutul ei boala se manifestă prin dureri articulare, care au o caracteristică anume – sunt dureri inflamatorii care apar în special noaptea, atunci când articulaţiile sunt în repaus; se accentuează în a doua parte a nopţii, astfel încât dimineaţa bolnavul se trezeşte cu articulaţiile dureroase şi prezintă redoare matinală (o înţepenire a articulaţiilor- care se mişcă foarte greu); cu cât această redoare matinală durează mai mult, cu atât avem de-a face cu o afectare mai severă.
Boala se întâlneşte frecvent la articulaţiile de la mâini şi se întâlneşte simetric, atât în partea dreaptă, cât şi în partea stângă – afectează foarte frecvent articulaţiile de la nivelul piciorului, genunchii, gleznele, umerii, coatele. Pe măsură ce boala avansează pot să apară şi alte manifestări: la nivelul muşchilor, cu durere musculară-miozită, pot să apară oboseala, astenia, febra; din cauza inflamaţiei pot să apară modificări la nivelul organelor interne(afectarea plămânului, inimii şi altor organe).
Gonartroza - diagnostic, tratament si ...Conf. dr. Radu Rădulescu - Şef Sectie Ortopedie Traumatologie - Spitalul Universitar Bucureşti
Diagnosticul gonartrozei se realizează cu ajutorul examenului radiologic de genunchi. La examen vor apărea modificări majore de structură, proeminenţe osoase suplimentare, îngustarea spaţiului articular, până la dispariţia acestuia şi modificarea de ax a membrului inferior.În funcţie de acest examen se va stabili dacă gonartroza depistată este într-o fază prechirurgicală sau dacă este necesară intervenţia chirurgicală.În faza prechirurgicală se instituie un tratament medicamentos şi gimnastică de recuperare, când aceste metode nu dau rezultate, se injectează în articulaţie o substantă vâsco-elastică cu textura uleioasă a cărui principal scop este să îmbrace cartilagiul, făcând să scadă coeficientul de frecare, reducând uzura mecanismului articular.Atunci când este necesară o intervenţie chirurgicală, pot exista două variante ale intervenţiei. În artrozele incipiente se foloseşte artroscopia sau o incizie prin care se face o abraziune şi o spalarea a articulaţiei. Acesta operaţie are o perioadă foarte scurtă de recuperare şi un efect benefic asupra simptomatologiei pacientului.O altă intervenţie adresată genunchiului este corectarea axului, pacienţilor cu o artroza constituită prin implantarea protezei totală de articulaţie. Operaţia necesită un grad mai mare de recuperare, însă nu este nevoie imobilizarea pacientului; în 48 de ore acesta se poate sprijini pe picioare şi poate face primii paşi. Postoperator se recomandă sesiuni de kinetoterapie, de recuperare, pentru redobândirea mobilităţii totale. Durata unei proteze este de 15-20 de ani, perioada de folosinţă este scurtată în special de obezitate.
Gonartroza - complicatii si metode de ...Conf. Dr. Radu Rădulescu- Şef Secţie Ortopedie Traumatologie “Spitalul Universitar Bucureşti”
După intervenţia chirurgicală de corectare a gonartrozei, pacientul va sta 7 zile in spital, timp în care va începe perioada de recuperare cu ajutorul cadrului metalic. La 14 zile va începe tratamentul ambulator şi se va întoarce pentru scoaterea firelor, la 6 săptămâni va face primul control radiologic, apoi se va întorce la control la 3 luni, 6 luni, 1 an şi anual, dacă nu există alte complicaţii.Principalele complicaţii ale operației de corectare a gonatrozei pot fi: tromboembolia, care este prevenită de tratamentul anticoagulant administrat timp de 45 de zile de la operaţie; infecţia, care afectează sub 1% din cazuri datorită administrării de antibiotice; cimentarea protezei, cauza fiind obezitatea sau traumatismele.Pot să apară şi reacţii de respingere a materialului din care este confecţionată proteza, aceste cazuri fiind foarte rare; soluţia rezidă în materialele speciale hipoalergenice.Conf. Dr. Radu Rădulescu ne dezvăluie metode de prevenţie în cazul gonartrozei infantile, acestea fiind: diagnosticarea şi tratarea deviaţiilor de ax, a rahitismului, a unor boli neurologice care duc la imbalanţe musculare, platfusului la copiii de peste 3 ani, supragreutate şi orice alta boală care în copilărie duce la deformarea genunchilor.
Efectele secundare ale tratamentului p...Efectele secundare tratamentului hipertensiuni - Prof.Dr Eduard Apetrei- Şef Sectie Cardiologie Institutul “C.C.Iliescu”
Toate tratamentele medicamentoase au efecte secundare, însa balanţa trebuie să se încline spre efectele pozitive, nu negative. Hipertensiunea este tratată cu medicamente, efectele secundare ale tratamentului medicamentos al hipertensiunii pot fi: scăderea potasiului din organism, crampe musculare, accentuarea astmului, fenomene digestive şi pot ajunge până la apariţia diabetului zaharat. Prof Dr Eduard Apetrei, recomandă înainte de începerea oricărui tratament o consultaţie din partea medicului curant. În 10-15 zile de la începerea tratamentului, se poate stabili dacă medicamentele prescrise sunt cele mai avantajoase din punct de vedere al stării de sănătate, al preţului şi al efectelor secundare. Nu se recomandă administrarea unui tratament fără ştirea medicului deoarece se poate ajunge de la o boală moderată la o boală severă, prin apariţia efectelor nocive. Se recomandă ca hipertensivii să îşi administreze medicaţia sub atenta supraveghere a medicului cardiolog, să-şi adapteze stilului de viaţa la boala de care suferă, să-şi facă controlul probelor biologice de două ori pe an, să nu întrerupă medicaţia şi să-şi monitorizeze acasă tensiunea arterială.
Sinuzita - tratamentDr. Mioara Toader - Șef Secție ORL, Spitalul de Copii ”Grigore Alexandrescu”
Tratamentul sinuzitei se efectuează în funcţie de forma sinuzitei. Astfel sinuzitele uşoare, adică acele catarale, se tratează, în general, cu simptomatice precum: picăturile de nas, aerosoli, inhalaţii, tratament antiinflamator. Tratamentul trebuie individualizat, prescris de către medicul ORL-ist. Se preferă ca în formele uşoare să nu se ia antibiotic, iar în formele mai complicate, în formele bacteriene, obligatoriu este introdus şi antibioticul.Dacă este un pacient cu diabet şi face sinuzită într-o formă uşoară este bine să se prescrie antibiotic pentru a nu mai apărea alte complicaţii. Picăturile de nas este bine să nu fie folosite mult timp (în general pentru o perioadă de 5-7-10 zile este de preferat, ca la copii sau sugari şi tineri adulţi, să nu se folosească foarte mult timp aceste picături de nas deoarece creează dependenţă). Sunt situaţii în anumite forme de sinuzită, când se prescrie 1- 2 luni de Cortizol cu administrare internazală. Tratamentul trebuie condus de către medicul ORL-ist. De obicei la tratamentul antiinflamator pe cale orală să nu se administreze mult timp tocmai din cauza reacţiilor adverse. Cortizonul de obicei se prescrie mai puţin (chiar deloc) cu excepţia formei de sinuzită gravă, în care se poate administra Cortizon, de preferat în spital, şi urmărit de către medicul specialist.Dr. Mioara Toader ne spune că reacţiile adverse care pot apărea la tratamentul cu Cortizon sunt foarte multe – se ţine cont în primul rând de patologia asociată pacientului. La tratamentul antiinflamator nesteroidian, cum ar fi paracetamolul, aspirina, foarte multe medicamente folosite în răceală, pot apare reacţii gastrice inclusiv sângerări digestive. Ca tratament natural se recomandă inhalaţiile, picăturile de nas, tabletele care au o combinaţie de plante speciale pentru sinuzite (în cazurile uşoare de sinuzită), dar în cazurile mai complicate în nici un caz nu este indicat să se rămână pe tratamentul natural. În cazul tratamentului homeopat, în 2-3 zile remediile îşi fac efectul. Pentru sinusurile complicate, obligatoriu se realizează tratament chirurgical. Pacientul trebuie dus imediat în sala de operaţie în momentul în care se întâlnesc pungi de puroi pe obraz sau în regiunea frunţii şi a nasului – andrenat, antibiotic masiv. Operaţia depinde de forma de sinuzită (de ex. la sinuzitele maxilare complicate, intervenţia se face prin cavitatea bucală, în urma căreia pacientul nu rămâne cu semne pe faţă). Printre complicaţiile sinuzitei care pot apărea în cazul în care nu tratăm precoce această boală, se numără exteriorizările, complicaţiile endocraniene (apscese cerebrale, tromboflebite, etc.).
Prevenirea consumului de droguri si in...Riscul de a reveni în rândul dependenţilor de droguri este foarte mare, mai ales dacă persoana respectivă nu a fost sinergic tratată (printr-un tratament medicamentos şi unul psihologic, tratament ce poate dura între un an şi jumătate şi doi ani). Subiectul încearcă să se abţină, dar se poate produce sevrajul (starea de a se abţine atunci când nu are drogul respectiv, sau când, în mod voluntar renunţă pentru o anumită perioadă). Toate organele interne (ficatul şi rinichiul) metabolizează produşii într-o anumită manieră; dependenţa începe să fie dată în plan biologic şi atunci lui îi lipseşte ca aerul acea doză minimă pe care o ingerează pentru a scăpa de acea senzaţie de rău. Acea ultimă doză care se introduce în organism este de natură să stingă dorinţa imperioasă de a consuma. Există şi la noi în ţară centre de metadonă, metadona fiind un produs care încearcă să-l ţină pe dependent pe un platou fără să facă salturi foarte mari. Tratamentul cu metadonă este un tratament de susţinere, este foarte necesar, dar trebuie făcut cu mare grijă; trebuie urmăriţi dacă într-adevăr iau aceste tablete - pentru că de altfel ei le pot aduna şi când ajung să aibă 16-20, le iau ca şi când ar fi drogul respectiv.
A preveni este întotdeauna mai uşor decât a trata. Din nefericire, acţiunile de tip preventiv nu sunt corelate şi bine structurate de aşa manieră încât să ajungă unde trebuie. Ar trebui ca de la vârste foarte fragede să li se explice copiilor că a consuma un drog se traduce prin nişte modificări mari la nivelul organelor interne şi prin posibilitatea de a contacta boli care vor afecta sistemul nervos central, iar când sistemul nervos central – care dirijează toate organele - cedează, poţi ajunge cu uşurinţă dependent. Prof. dr. Ruxandra Rășcanu ne spune că cel mai bine ar fi ca în toate şcolile din ţară să existe persoane care să se ocupe şi de copii care tind să alunece spre dependenţa de droguri. Cea mai bună modificare comportamentală s-a observat în locurile în care foşti dependenţi de droguri vin să povestească cum a fost viaţa lor până atunci şi ce au făcut să se lase de droguri, cât a fost de greu şi ce fac în prezent. Dacă dorim să reducem numărul dependenţilor de droguri trebuie să folosim toate pârghiile: de informare prin diverse modalităţi (panouri, conferinţe, expuneri, filme); focus-grupuri, etc.
Chirurgia obezitatii morbide - chirurg...Prof. dr. Nicolae Iordache - Șef Secție Chirurgie, Spitalul ”Sf. Ioan”
Chirurgia obezităţii morbide este una dintre cele mai dinamice ramuri ale chirurgiei şi acest lucru s-a întâmplat dată fiind prezenţa a două elemente: pe de o parte dezvoltarea chirurgiei laparoscopice (revoluţie în ceea ce priveşte incizia abdominală), iar pe de altă parte, pandemia pe care o reprezintă astăzi obezitatea. Numărul tot mai mare de persoane cu obezitate morbidă şi numărul tot mai mare în rândul tinerilor, adolescenţilor şi al copiilor a făcut ca această ramură a chirurgiei - chirurgia obezităţii - să prezinte o alternativă reală.
Pentru obezitatea gravă, obezitatea morbidă, singura soluţie care rezolvă problema este chirurgia. Între tratamentul conservator şi cel chirurgical ar mai exista o opţiune, tratamentul endoscopic, balonul intragastric care are ca indicaţie largă depăşirea greutăţii ideale cu mai mult de 10 kg. Pentru fiecare persoană ar trebui aplicat un tratament nuanţat şi un tratament corespunzător acelei persoane. Indiferent de cauzele şi de particularităţile obezităţii la un anumit tratament, ei vor aplica una sau două proceduri pe care le cunosc. În cazul obezităţii mari, aceasta este asociată cu nişte boli care pun în pericol viaţa omului. Un om cu obezitate morbidă trăieşte între 7 şi 13 ani mai puţin decât o persoană cu aceleaşi caracteristici, dar care nu suferă de obezitate.
BronhoscopiaDr. Mihai Alexe - Medic primar, competență bronhoscopie
Primul cabinet din România care funcţionează în sistem privat beneficiază de aparatură nouă, aparatură constând în fibrobronhoscoape, atât pentru adult, cât şi pentru copil.
Există două feluri de bronhoscopie: bronhoscopie diagnostică (bronhoscopie care ajută la stabilirea diagnosticului) şi bronhoscopie intervenţională şi terapeutică. Un examen bronhologic complet presupune, în primul rând, o anestezie care poate fi o anestezie locală (pacientul nu este adormit, sau în stare de inconştienţă, ci este treaz - colaborează cu medicii). După aceasta, se face examenul bronhoscopic propriu-zis în care se vizualizează arborele bronşic (în special plămânii pe dinăuntru) cu ajutorul bronhoscoapelor.
Bronhoscoapele sunt de mai multe dimensiuni: pentru copii şi pentru adulţi. Dr. Mihai Alexe ne spune că singurul care ar trebui să ia în considerare bronhoscopia este medicul; fie cel de medicină generală, fie medic specialist din altă specialitate, dar mai ales medicul specialist pneumolog. Ei sunt cei care urmează să trimită pacienţii la bronhoscopie. Cele mai frecvente boli diagnosticate sunt: cancerul (cancerul bronhopulmonar), tuberculoza, fibrozele pulmonare, corpi străini, diverse afecţiuni sechelare - cicatriciale, după alte afecţiuni, plus o parte din bolile profesionale. Aici se efectuează aspirate bronşice, brosaje, biopsii bronşice, lavaje bronhoalveolare.
Aparatura de ultima generatie - Comput...Dr. Bogdan Oprişescu, medic primar radiologie imagistică cu competenţă în CT&RMN
Înainte de efectuarea examenului tomografic pacientului îi este interzis să mănânce. Principalul motiv al acestei restricţii este faptul că imaginea oferită de către Computerul Tomograf poate fi, astfel, alterată. Totodată, pe un stomac plin, substanţa de contrast utilizată, poate crea senzaţii de greaţă, vărsătură şi un disconfort gastro-intestinal.Înainte de începerea examenului computer tomografic, pacientului i se va explica în ce constă examenul şi ce se va întâmpla pe parcursul examinării. Acesta va fi, aşadar, informat cu privire la fiecare procedură pe care o va suporta.În timpul analizei, bolnavul nu va simţi niciun disconfort. Dacă examenul se va efectua cu administrarea de contrast intravenos, acesta va avea o senzaţie de căldură, iar dacă stomacul este plin, o uşoară senzaţie de greaţă.În ceea ce priveşte perioada postoperatorie, în situaţia în care bolnavului i s-a administrat intravenos substanţă de contrast, medicul îi va recomanda să consume în jur de un litru jumătate de lichide pentru a putea elimina mai uşor această substanţă.Rezultatele examenului tomografic vor fi oferite în aproximativ 12 -24 de ore.
Aparatura de ultima generatie - Comput...Aparatură de Ultimă Generaţie - Computerul Tomograf – Partea I
Dr. Bogdan Oprişescu,
Medic primar Radiologie Imagistică cu Competenţă în CT&RMN
Dr. Bogdan Oprişescu, medic primar Radiologie Imagistică cu Competenţă în CT&RMN, ne vorbeşte despre Computerul Tomograf disponibil la clinica Academica, un aparat performant, capabil să aducă un aport informaţional extrem de mare, într-un timp foarte scurt.
Tomografia computerizată este recomandată pentru diagnosticarea rapidă a unei palete largi de afecţiuni. Astfel, prin intermediul computerului tomograf, medicul poate depista rapid şi cu uşurinţă patologii neurologice, pulmonare, leziuni ale organelor abdominale (ficat, rinichi, splină, pancreas) şi nu numai.
Examenul computer tomograficic poate fi efectuat numai după consultul unui medic specialist care a efectuat anterior unele investigaţii mai puţin invazive.
Datorită aportului mare de informaţii pe care le poate oferi într-un timp scurt, examenul computer tomografic înlocuieşte în anumite domenii şi specialităţi radiologia standard.
Prelevarea de organe - legislatieÎn România există o legislaţie privind prelevarea de organe de la donatori în moarte cerebrală: Titlul 6 din legea 95 privind reforma în sănătate, o lege a transplantului extrem de modernă şi eficientă care a înglobat toate prevederile europene privind activitatea de transplant, o lege foarte flexibilă. Până acum au fost peste 200 de transplanturi de rinichi şi ficat făcute de la donatori în viaţă (de obicei rude de gradul I). Cei care donează cel mai uşor organele sunt mamele, pentru a-şi salva copii.
Se urmărește schimbarea acordului explicit şi scris cu tipul de acord rezumat în care orice cetăţean are timp în timpul vieţii să-şi exprime intenţia de a nu fi un donator de organe post mortem. Acest proiect de lege oferă posibilitatea ca această opţiune să fie exprimată fie la un telefon gratuit, fie printr-o hârtie scrisă, sau discuţie cu familia, fie prin informarea medicului de familie. Orice modalitate care poate fi luată în calcul şi credibilă că cetăţeanul nu a dorit să fie un donator post-mortem. Se urmăreşte să nu mai fie obligatoriu ca familia să semneze un anumit formular tipizat că este de acord cu prelevarea şi ce anume să se stipuleze. Este mult mai corect ca cetăţeanul să dispună de corpul său în condiţii decente și de a lua o decizie liber consimţită fără nici un fel de constrângere. Coordonatorii de transplant sunt foarte greu de găsit; trebuie să ai o anumită structură şi disponibilitate . Coordonatorul de transplant nu are voie să închidă niciodată telefonul, să nu fie ocupat niciodată. Nu întotdeauna se găsesc oameni disponibili la un asemenea efort – este motivul pentru care România dispune de un număr extrem de mic de coordonatori- în total sunt 7 coordonatori în toată ţara.
Transplantul pulmonar - indicatii post...Pacientul care a fost selectat trebuie să-şi administreze tratamentul pe care îl avea până în momentul respectiv, să nu omită să vină la controalele medicale periodice, să asculte toate indicaţiile medicului curant, să se ferească de răcelile care apar în special în sezonul rece. Riscurile unui transplant implică riscurile obişnuite ale oricărei intervenţii chirurgicale.
Riscurile perioadei de convalescenţă sunt legate de fenomenele de rejet: acut, supraacut, mai rar cronic.
Tratamentul pacientului transplantat se face toată viaţa. Medicaţia se reduce, pe măsură ce trec anii, dar numai ca şi cantitate, niciodată nu va scădea definitiv. Medicaţia este suportată integral de bugetul statului pe un program de transplant al Ministerului Sănătăţii. Pe lângă un tratament medicamentos se impune şi un anumit stil de viaţă, civilizat din punct de vedere al igienei. Pacienţii transplantaţi sunt persoane active care trebuie să muncească, dar condiţiile de muncă nu pot fi condiţii care să-i afecteze integritatea plămânilor, sau a inimii. După un transplant de organ recuperarea este în general de aproape 100%. Alimentaţia are un rol în sensul în care alimentaţia trebuie să fie una echilibrată, care să cuprindă toate principiile nutritive şi să evite excesele (în special de alcool şi mâncăruri foarte grase). Costurile intervenţiei sunt suportate integral de către Programul Naţional de Transplant, program finanţat de Ministerul Sănătăţii din banii de taxă de viciu.
Stilul de viata al bolnavilor cu hiper...Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de sange asupra peretilor arterelor. Daca aveti valori crescute ale tensiunii arteriale suferiti de hipertensiune arteriala. Prof. dr Eduard Apetrei, vorbeste despre cum putem preveni hipertensiunea arteriala. Societatea Romana de Cardiologie a initiat o campanie pentru prevenirea problemelor cauzate de hipertensiunea arteriala denumita Masoara Pentru a Controla. Aflati mai multe despre efectele hipertensiunii arteriale asupra inimii si a celorlalte organe din aceasta emisiune realizata impreuna cu reputatul cardiolog Eduard Apetrei.
Campania ”Măsoară pentru a controla” se înscrie în rândul programelor naţionale de prevenţie şi tratament privind hipertensiunea arterială ca factor de risc al bolilor cardiovasculare, fiind destinată publicului de 30-60 ani. Principalele scopuri ale programului sunt informarea şi sensibilizarea, atât a publicului larg cât şi a autorităţilor responsabile cu politica sanitară, asupra importanţei cunoaşterii tensiunii arteriale. Obiectivul final al campaniei este creşterea ratei pacienţilor hipertensivi diagnosticaţi şi trataţi corect.
În prezent, se estimează că în România există 5-7 milioane de hipertensivi. Conform studiilor de specialitate, hipertensiunea arterială este prezentă la 40% din populaţie, dintre aceştia, mai mult de jumătate fiind pacienţi nou-diagnosticaţi. Foarte mulţi hipertensivi au fost descoperiţi înainte de a împlini vârsta de 40 de ani. Principalii factori care determină apariţia hipertensiunii arteriale sunt modul de viaţă stresant, sedentarismul, consumul ridicat de sare, alcoolul, vârsta sau ereditatea.
Hipertensiunea arterială este un factor de risc major al bolilor cardiovasculare, dar şi al accidentelor vasculare cerebrale, fiind foarte periculoasă, deoarece adesea, nu prezintă niciun semn sau simptom alarmant. Menţinerea controlului valorilor tensionale normale este esenţial în condiţiile în care bolile de inimă şi accidentele vasculare cerebrale sunt printre primele cauze de deces din lume.
Procedee ultramoderne de tratare a var...Boala varicoasă reprezintă o afectare a pereţilor vasculari ai memembrelor inferioare. Principalele simptome ale aceste afecţiuni sunt senzaţia de durere şi greutate la nivelul picioarelor, însoţită de apariţia dilataţiilor varicoase la subnivelul genunchiului.
Potrivit studiilor, persoanele cele mai predispuse la apariţia bolii varicoase sunt femeile. Intervine, de asemenea, factorul endocrin, ereditar, dar şi existenţa în antecedente a sarcinii sau a unui regim de viaţă sedentar, în special a activităţilor de lungă durată care au implicat statul în picioare.Diagnosticul varicelor poate fi stabilit clinic, prin prezenţa dilataţiilor venoase. Pentru o evaluare corectă a afecţiunii este necesară, însă, o ecografie doppler.Una dintre cele mai moderne metode de tratament al varicelor este radiofrecvenţa. Această modalitatea de tratare a bolii varicoase este disponibilă în Clinica Academica. Tehnica este una minim – invazivă, care permite pacientului o recuperare extrem de rapidă. Potrivit specialiştilor, acesta poate părăsi clinica imediat după intervenţie, pe propriile picioare.Procedura de tratare a varicelor cu radiofrecvenţă presupune introducerea în venă a unui cateter care, prin intermediul unui senzor de temperatură, va genera căldură folosind ca sursă energetică undele radio. Cateterul dispune de nişte gradaţii care permit suprapunerea exactă a segmentelor tratate. Intervenţia necesită efectuarea unei anestezii locale, în zona agresată.Pentru ca procedura să fie fezabilă, trebuie ca varicele să se afle într-un stadiu incipient de dezvoltare. Vena tratată trebuie să fie, de asemenea, liberă şi nu foarte tortoasă.Principalele avantaje ale acestei proceduri ţin de eficienţa metodei, de existenţa unor rezultate estetice deosebite, de gradul minim al dezagrementelor pentru pacient dar şi de perioada extrem de rapidă de recuperare.
Adolescentul si consumul de droguriProf. dr. Ruxandra Răşcanu, Universitatea din Bucureşti
Principalii factori influenţează consumul de droguri în rândul adolescenţilor sunt imitaţia, lipsa afecţiunii în familie, existenţa unei familii destrămate sau monoparentale şi, de asemenea, statutus biologic al tânărului.Tânărul consumator de droguri este iritabil, irascibil, nu are poftă de mâncare, nu se implică în niciun fel de activitate, părul îi devine din ce în ce mai friabil, are miros metalic, se rupe uşor, iar tegumentele îşi schimbă culoarea de la gălbui la gri-pământiu. Potrivit doamnei profesor Ruxandra Răşcanu, acestea ar trebui să fie principalele semne pe care un părinte ar trebui să le urmărească.În cazul în care părintele descoperă că adolescentul său consumă droguri, acesta ar trebui să apeleze, în primul rând, la ajutorul unui specialist care să-l ghideze într-un mod corect către calea terapeutică. De asemenea, părintele ar trebui să fie aproape de copilul consumator de droguri, să îl sprijine moral şi să înţeleagă faptul că acesta traversează o perioadă dificilă.
Diabetul - cauze, diagnostic si tratam...Una din cauzele crescute ale diabetului este stilul modern de viaţă. Include două elemente foarte bine precizate şi distincte:
1. Aportul caloric crescut şi dezechilibrat – cresc foarte mult lipidele animale faţă de lipidele vegetale
2. A scăzut gradul de activitate fizică - surplusul de energie rămasă necunoscută se depozitează sub formă de depozite de trigliceride în ţesutul adipos şi de aici, obezitatea. Obezitatea este premergătoarea patologiei diabetice şi apoi a celei cardiovasculare.
Analizele necesare pentru diagnosticarea diabetului: o simplă glicemie
Este necesar, de asemenea, un profil mic lipidic ce constă în: măsurarea trigliceridelor, colesterolului şi HDL colesterol(colesterolul bun)
Populaţia trebuie să îşi facă în mod curent profilul lipidic. La cei la care se vor identifica tulburări, trebuie să beneficieze de o analiză mai detaliată, unde vor mai apărea: acidul uric, tensiunea arterială, înălţimea şi greutatea.
Cu cât eşti mai în vârstă, ritmul trebuie să fie mai des. Orice creştere în greutate trebuie avută în vedere, iar orice scădere în greutate poate însemna declanşarea unui diabet mai agresiv. La persoanele sub 50 de ani poate fi la doi ani, la persoanele peste 50 de ani - anual, iar la persoanele la care au fost găsite mici modificări, la 6 luni.
A apărut noul medicament revoluţionar pentru diabetul zaharat tip II: Inhibitorii de Dipeptidil Peptidază – Januvia- este o nouă clasă care are o bază fiziologică interesantă deoarece în intestin este secretat un hormon care anunţă pancreasul şi-l susţine funcţionând, susţinându-i chiar vitalitatea şi regenerarea. Este o enzimă care inhibă şi distruge acest hormon şi medicamentul blochează această enzimă astfel încât acel glucagon acţionează în mod fiziologic asupra celulei beta pancreatice de care depinde reglarea glicemică şi apariţia diabetului zaharat. Januvia poate fi inclusă în moleculele vieţii.
Plantele care se găsesc în produs sunt: afinul, dudul alb, păstăile uscate de fasole, ciumăreala.
Pentru prevenirea diabetului există o serie de recomandări precum: mişcarea în fiecare zi, mâncarea cât mai puţină şi sănătoasă, aer curat.
Prelevarea de organe - importanta comp...Fără compatibilitate între donator şi pacient nu se poate efectua prelevarea de organe. Nu se poate pune un organ unui pacient căruia nu îi este compatibil, deoarece face reject, iar rejectul nu poate fi stăpânit. În momentul în care familia este de acord se declanşează un procedeu de căutare a primitorilor. Imediat este scanat din punct de vedere imunologic pacientul, respectiv donatorul, iar prin intermediul calculatorului se caută compatibilitatea cea mai bună din cadrul persoanelor aflate pe listele de aşteptare.
După ce este identificată compatibilitatea sunt căutate persoanele şi aduse în cel mai scurt timp la spital pentru efectuarea procedurilor de transplant. De obicei sunt aduse mai multe persoane pentru că anumite teste trebuie repetate chiar înaintea transplantului şi atunci trebuie aduse mai multe perechi de persoane pentru ca, dacă la un anumit primitor nu mai corespund criteriile de compatibilitate sau nu se află în situaţia de a primi un organ să-l primească altcineva care are compatibilitatea imunologică apropiată cu cel ales iniţial. Alegerea primitorului se face strict pe criterii medicale de compatibilitate. Nu există o ierarhie pe lista de aşteptare pe lista de aşteptare. Există o listă de aşteptare din cadrul căreia se aleg persoanele compatibile, indiferent pe ce poziţie sau număr ar fi făcute acolo. Nu există poziţie ierarhică pe lista de aşteptare. Cei care stau mult pe listele de aşteptare stau aşa din cauză că nu se găseşte donatorul cu organul compatibil. Prelevarea de organe este frecventă; 60 de donatori sunt aflaţi în moarte cerebrală şi au nevoie de prelevarea de organe, iar numărul se dublează anual.
Toxoplasmoza - Aspecte generaleConf. dr.Carmen-Michaela Creţu, medic primar boli parazitare şi tropicale
Toxoplasmoza este una dintre cele mai frecvente infecţii parazitare, fiind produsă de protozoarul Toxoplasma gondii, care la om se manifestă sub 2 forme: congenitală şi dobândită. Transmiterea toxoplasmozei are loc pe cale digestivă (consumul de carne insuficient tratată termic, consumul de alimente contaminate cu oochişti de toxoplasmă), fie prin contactul cu excremente de pisici parazitate (prin folosirea de mâini murdare), sau pe cale aeriană (aer contaminat) sau pe cale transplacentară (dacă infecţia survine în perioada sarcinii), prin sânge sau transplant de organe. Mulţi dintre nou-născuţii cu toxoplasmoză nu au semne precoce de infestare cu toxoplasmă, însă, mulţi medici recomandă oricum tratamentul antibiotic. Mulţi dintre nou-născuţi nu sunt infestaţi în ciudă infestaţiei materne. Dintre cei ce sunt, majoritatea au totuşi simptome minore. Puţini pot însă dezvolta simptome neurologice şi orbire parţială. Un mic procent dintre sugari mor datorită acestei boli. Toxoplasmoza dobândită este de multe ori latentă şi asimptomatică, iar când se manifestă are următoarele simptome: mărirea ganglionilor cervicali, axiali, inghinali, febră, dureri musculare, cefalee, iritaţie pe piele sub forma unei urticarii sau manifestări oculare precum vedere în ceaţă, ochi roşii. Formele grave, ne spune dr.Carmen-Michaela Creţu, apar de obicei la organisme cu imunitate compromisă, în special la bolnavii de SIDA.Toxoplasmoza - Toxoplasmoza Congenitală - Partea a II-a
Toxoplasmoza - Toxoplasmoza Congenitală Conf. dr.Carmen-Michaela Creţu, medic primar boli parazitare şi tropicale
Toxoplasmoza congenitală este considerată una din cele mai frecvente cauze ale anomaliilor congenitale şi ale mortalităţii prin infecţii. Este denumită toxoplasmoza prenatală . Toxoplasmoza congenitală apare în majoritatea cazurilor dacă femeia se infectează (pentru prima dată) în cursul sarcinii respective. Riscul de transmitere a toxoplasmozei congenitale creşte o dată cu evoluţia sarcinii, dar consecinţele asupra fătului sunt cu atât mai severe cu cât infecţia se produce mai devreme în sarcină. Gravitatea toxoplasmozei congenitale depinde de tipul infectării (dacă este prima dată când gravida se infectează cu Toxoplasma gondii sau este o reactivare a unei infecţii mai vechi), momentul în evoluţia sarcinii în care se produce infectarea şi competenţa sistemului imunitar al mamei. Mama poate fi asimptomatică. Infectarea precoce, în jurul a 2-3 luni de sarcină, practic când are loc organogeneza, este foarte gravă, putând apărea avort spontan, moartea fătului la naştere sau leziuni importante neurologice şi oftalmologice, hidrocefalie sau microcefalie, calcificări intracraniene şi corioretinita cronică. Dr. Carmen-Michaela Creţu afirmă că dacă infecţia cu Toxoplasma se produce în cel de-al treilea trimestru de sarcină, copilul se poate naşte viu, dar poate manifesta icter, hepatosplenomegalie, retard psihomotor sau manifestări oculare (strabism, orbire, cataractă) şi hepatice.
Toxoplasmoza - Analize medicale - Partea a III-a
Toxoplasmoza - Analize medicaleConf. dr.Carmen-Michaela Creţu, medic primar boli parazitare şi tropicale
Primul pas în depistarea toxoplasmozei este screeningul. Anticorpii IgG şi IgM pentru toxoplasmă trebuie testaţi înainte de sarcină sau cât mai rapid în sarcină. Anticorpii IgG pozitivi şi IgM negativ demonstrează prezenţa imunităţii şi nu este necesară repetarea testelor în cursul sarcinii. Imunoglobulinele M, E, A sunt semnul unei infecţii acute, iar cele de tip G reflectă în general o infecţie cronică. Dacă imunitatea este absentă (IgG negativ) testarea se va repeta la intervale de 8-12 săptămâni. Dacă la prima determinare în cursul sarcinii se depistează atât IgG pozitiv şi IgM pozitiv pacienta este suspectată de o infecţie activă. Totuşi, având în vedere faptul că anticorpii IgM pot persista până la un an de la infecţie, diagnosticul de toxoplasmoză activă este dificil de pus şi necesită determinări de IgG cantitativ în dinamică precum şi confirmarea pozitivităţii IgM prin cel puţin 2 metode (eventual determinarea să fie cantitativă!). Dr. Carmen-Michaela Creţu ne spune că diagnosticul toxoplasmozei congenitale se poate determina şi cu ajutorul unei puncţii de lichid amniotic sau de sânge fetal la femeia gravidă. Există laboratoare specializate, la care femeia care reprezintă risc de a contacta infecţia în timpul sarcinii ar trebui să meargă să facă analize mai amănunţite, de confirmare, care estimează riscul de transmitere.
Toxoplasmoza - Tratament şi prevenire - Partea a IV-a
Toxoplasmoza - Tratament şi prevenireConf. dr.Carmen-Michaela Creţu, medic primar boli parazitare şi tropicale
Dacă boala e depistată în timpul sarcinii şi sarcina este avansată, ne spune Conf. Dr. Carmen-Michaela Creţu, singura soluţie este urmarea unui tratament antiparazitar pentru toxoplasmoză, dar acesta depinde de vârsta sarcinii. Până la 24-26 de săptămâni, singurul antibiotic care se poate lua este Rovamicina, care împiedică transmiterea 60-70%, dar nu vindecă leziunile care s-au produs deja. Dupa 26 săptămâni se mai poate administra Pirimetamina în anumite condiţii, cu monitorizarea hematologică a mamei. Aceste tratamente trebuie conduse de medicul specialist, atât doza, cât şi durata tratamentului. Dacă femeia nu este gravidă, medicamentul de primă linie este Pirimetamina, dacă nu există alte contraindicaţii hematologice. În general, Pirimetamina trebuie asociată cu o sulfamidă sau un alt antibiotic, depinzând de celelalte analize efectuate de pacient. Este deosebit de important ca tratamentului toxoplasmozei să i se asocieze şi un tratament pentru întărirea sistemului imunitar. Metode de prevenire a toxoplasmozei: evitarea contactului cu pisicile, cu solul murdar, hrana trebuie pregatită la o temperatură mai mare de 63-71 grade Celsius, spălarea fructelor şi legumelor foarte bine înainte de folosire, nu gustaţi carne crudă sau insuficient preparată, evitaţi contactul cu carnea crudă şi nespălarea corectă a ustensilelor, spălaţi bine mâinile după manipularea cărnii, purtaţi mănuşi dacă lucraţi în grădină, femeile gravide trebuie să evite curăţarea cutiilor cu dejecte de pisică.
Toxoplasmoza - Aspecte generale - Partea I
Antiinflmatoarele - steroidiene şi no...Dr. Rodica Tănăsescu, preşedinte AMF-B
Dr. Rodica Tănăsescu ne explică ce reprezintă clasa antiinflamatoare şi în câte tipuri se împart: steroidiene şi nonsteroidiene. Antiinflamatoarele steroidiene se referă la preparatele cortizonice, iar nonsteroidiene la restul. De asemenea, ne sunt prezentate în ce afecţiuni sunt indicate antiinflamatoarele steroidiene şi ce efecte adverse pot rezulta dacă nu sunt luate doar la recomandarea medicului şi pe cură scurtă. Antiinflamatoarele nonsteroidiene sunt importante deoarece sunt recomandate în afecţiuni curente şi larg răspândite – dureri reumatice, dureri articulare, stări febrile, dureri de cap, de dinţi şi dureri menstruale, dar au şi acestea contraindicaţii. Sunt prezentate câteva tipuri de antiinflamatoare nonsteroidiene, de la banalul paracetamol, la diclofenac, ibuprofen şi până la cele de generaţie mai nouă (ex.nimesulide). Antiinflamatoarele nonsteroidiene sunt iritante la nivelul traictului gastro-intestinal şi de aceea trebuie administrate cu atenţie, pe cură scurtă şi întotdeauna însoţite de un tratament de protecţie a stomacului.
-
Prima embolizare de anevrism cerebral realizată într-o clinică privată din România
Clinica de Angiografie şi Terapie Endovasculară Hemodinamic din capitală este primul centru privat din România în cadrul căruia a fost realizată o intervenţie de embolizare de anevrism cerebral. Cel care a efectuat intervenţia de embolizare a fost dr. Dima Ştefăniţă, un medic care a salvat viaţa a peste 122 de români care sufereau de anevrisme cerebrale.
Se consideră că medicul Dima Ştefăniţă este cel care are un cuvânt de spus în radiologia intervenţională din România, experienţa sa profesională obţinută la Spitalul Pitie Salpetriere din Paris cântărind foarte mult în această specializare medicală.Experienţa medicului din cadrul Clinicii de Angiografie şi Terapie Endovasculară s-a îmbinat perfect cu aparatura modernă pe care clinica o are, astfel că operaţia de embolizare a anevrismului cerebral s-a realizat cu succes, fără apariţia vre... -
SPUNETI STOP SURMENAJULUI!
Vi s-a instaurat sentimentul difuz că vă fuge pământul de sub picioare, că sunteți depășit de evenimente, închis în rutină, oprimat, că vă cufundați în cenușiul vieții, că vă împotmoliți în mohoreală?Ați ajuns la această tristă constatare: “NU MAI POT”? Tristă constatare la care au ajuns toți cei care nu știu să-și economisească forțele. Cei care fac prea multe, de prea mult timp, care sunt în continuu copleșiți, surmenați, năpădiți de probleme care-i depășesc, înglodați în responsabilitățile lor, în rutină, în constrângeri.Sunteți la capătul puterilor, istovit, spetit, obosit în permanență?Nu aveți niciodată posibilitatea să reflectați, să va distanțați?Aveți mintea golită și întâmpinați dificultăți când trebuie să gândiți?Vă gândiți că trebuie neaparat să îndepliniți unele sarc... -
Efectul radiatiilor solare
Soarele emite un spectru de raze: radiaţii gamma, raze X, raze ultraviolete (UVA, UVB, UVC), lumina vizibilă, undele radio, infraroşii. O parte importantă este absorbită de stratul de ozon, picăturile din atmosferă şi de praf.Soarele emite radiaţii ultraviolete pe întreaga perioadă a anului, însă vara sunt de aproximativ trei ori mai puternice decât iarna. De asemenea, intensitatea lor creşte direct proporţional cu altitudinea, de aceea persoanele care se expun razelor solare pe culmile muntoase sunt mai predispuse la a dezvolta diferite afecţiuni conexe.Efectele benefice ale expunerii la soare sunt: sinteza vitaminei D3, radiaţiile solare convertind 7-dehidrocolesterol din piele în provitamina D3, care este izomerizat rapid în vitamina D3, reacţie ce este controlată de temperatura pielii şi care durează 2 - 3 zile. Din piele, vitamina D3 este transpo... -
Grupe de risc în cazul unei pandemii
Grupele ţintă din seriile de vaccinare diferă în funcţie de severitatea pandemiei. Ameninţările pentru securitate, societate şi economie vor fi mai mici într-o pandemie mai puţin severă.
Indexul Severităţii Pandemiei (ISP) defineşte categoriile de severitate pandemică, pe baza proporţiei de persoane cu boli pandemice care mor (“rata fatalităţii cazurilor”).
Severitatea pandemiei va fi determinată la scurt timp după debutul ei, pe baza supravegherii cazurilor şi a rezultatelor lor, înainte ca zone mai mari din lume să fie afectate. Organizaţiile guvernamentale vor folosi Indexul Severităţii Pandemiei pentru a determina felul în care pot fi implementate cel mai bine soluţiile în cazul unei pandemii (ex. vaccinarea şi strategiile comunitare de a reduce transmiterea bolii).
Definirea grupurilor ţintă
Vaccinarea vizează toată populaţia care este i...
- Coronarografii realizate profesionist pentru inimi sănătoase
- Lăuzia – principalele modificări care se produc în organismul femeii
- Embolizarea fibromului uterin - procedură inovatoare în România
- Recomandările OMS privind identificarea şi tratarea gripei AH1N1
- Învățăm arta conversației cuvânt cu cuvânt
