a. CARACTERISTICI ŞI SIMPTOME
• Urticaria este o afecţiune dermatologică ce se manifestă prin explozia unor umflături mici, pete de culoare roz pal, cu vârf plat şi contur definit, însoţite de mâncărimi puternice.
• Această afecţiune afectează circa 15-20% din populaţia generală.
• Urticaria se recunoaşte uşor, datorită asemănării cu leziunile produse de urzică, cu diferenţa că este pruriginoasă şi nu dureroasă.
• Când urticaria este profundă, aceasta poate provoca angioedem. Angioedemul se caracterizează prin apariţia unor edeme la nivelul ochilor şi buzelor, iar în cazurile grave, angioedemul poate bloca căile respiratorii şi afecta mucoasă glotica, consecinţele fiind extrem de periculoase cum ar fi sufocarea bolnavului şi pierderea cunoştinţei acestuia.
• Urticariile au la bază atât mecanisme alergice cât şi mecanisme non-alergice, precum infecţii parazitare, infecţii bacteriene şi modificări endocrine.
• Ambele tipuri de urticarii, alergice şi non-alergice, au că punct comun erupţia sub formă de pete urticariene.
• Doar 10% din urticarii sunt produse de un mecanism alergic, în timp ce restul de 90% sunt non-alergice.
• Urticariile pot avea şi cauze psihice. Persoanele cu un grad mare de emotivitate şi anxietate sunt mai predispuse la a avea o criză de urticarie.
• Ca regulă generală, urticaria afectează doar dermul superficial, umflăturile mici, denumite popular "bubiţe dulci", apar, se umflă, dispar şi apăr în altă parte într-o perioadă cuprinsă de la câteva minute până la câteva ore.
• Urticaria poate fi însoţită mai des de febră, prurit şi o stare generală afectată, iar mai rar de vasodilataţie, scăderea tensiunii, pierdere de plasmă.
b. URTICARIA – COMPLICAŢII ŞI RISCURI
• Specialiştii fac diferenţa între urticarea uşoară cu un prurit redus, urticaria care apare şi dispare în câteva ore şi formele persistente, care prin gravitatea lor pot duce la epuizare psihică.
• Urticaria poate deveni extrem de periculoasă în momentul în care este localizată la nivel glotic sau când este provocată de administrarea anumitor medicamente – este foarte probabil că la administrări ulterioare să se producă o escaladare care să ducă până la şoc anafilactic.
• Cel mai mare risc al urticariei cronice este unul de ordin psihic, dat fiind de faptul că pacienţii se pot simţi descurajaţi şi pot suferi stări de depresie puternică.
• În afara acestor situaţii, urticaria poate fi tratată şi acasă, în special dacă este un caz izolat.
• Notaţi pe un carnet ce alimente s-au consumat în ultimele 12, chiar 24 de ore, şi ce medicamente au luat.
• Este foarte important că pacientul să ştie la ce face alimente face urticarie, deoarece este dificil ca acesta să fie testat pentru fiecare aliment în parte (lista de alimente este una mai mult decât cuprinzătoare!) în momentul în care se prezintă la cabinet.
• La ora actuală acest lucru este oarecum facilitat prin anumite teste care prin prelevarea de probe de sânge şi izolarea anticorpilor pentru un anumit aliment pot fi foarte eficiente în identificarea cauzelor şi punerea diagnosticului.
• Specialiştii subliniază importanţa anamnezei în stabilirea diagnosticului şi a tratamentului adecvat.
c. URTICARIA – TRATAMENT ŞI SFATURI
• Mâncărimea poate fi tratată cu antihistaminice, însă leziunile pot persista. În cazul în care urticariile apar la interiorul mucoaselor, pacientul resimte dureri în capul pieptului, pe traiectul esofagului.
• Tratamentul medicamentos al urticariei conţine antihistaminice, iar când antihistaminicele nu ajută, se pot prescrie corticosteroizi orali, dar numai în urticarii acute grave. Prof. dr. Iamandescu Ioan-Bradu atenţionează asupra administrării de doze prea mari de corticosteroizi (gen prednison), deoarece dau dependenţă, ceea ce duce la blocarea propriei glande producătoare de cortizon.
• Rolul adjuvant al balneo-terapiei în tratarea urticariilor cronice (în special în cele însoţite de infecţii urinare)
• Specialiştii sunt sceptici vizavi de citricele ca tratament profilactic pentru urticarie şi de injecţiile cu ape minerale, o practică destul de actuală.
• Este ideal să nu ne scărpinăm, iar dacă totuşi o facem, să ne scărpinăm cu întreaga palmă, făcând mişcări circulare.
• În plus, după ce am consultat în prealabil un medic, nu trebuie să ne lipsească din casă antihistaminicele (fie prescrise de doctor, fie recomandate de farmacist) – este foarte important să citim cu atenţie prospectul şi să ne documentăm despre efectele lor secundare (cum ar fi starea de somnolenţă care ne poate periclita viaţa în cazul în care şofăm pe durata tratamentului).
• Notaţi ce mâncaţi şi ce medicamente aţi luat cu 12-24 de ore înainte de apariţia primelor leziuni – este un aspect primordial în diagnosticarea şi tratarea urticariilor.
