• Rol important în funcţiile sistemului nervos central şi periferic. Se găseşte în drojdia de bere, în cereale şi în carnea de porc
• Vitamina B1 este importantă în metabolismul proteinelor şi al glucidelor, apoi în funcţionarea normală a sistemului nervos central şi, cu precădere, a celui periferic, a aparatului digestiv şi a glandelor endocrine, în procesul de creştere, în absorbţia intestinală a grăsimilor etc.
• Tiamina (cum mai este numită vitamina B1) favorizează depunerea glicogenului în ficat şi accelerează procesul de eliminare a urinei, fiind indispensabilă în transformarea hidratilor de carbon în lipide şi mijlocind astfel obţinerea de surse suplimentare de energie.
• De asemenea, ea menţine sănătos sistemul nervos în totalitatea lui, îmbunătăţeşte tonusul muscular, contribuie la apărarea organismului împotriva infecţiilor etc.
• Tiamina este recomandata în tratarea a numeroase afecţiuni, cum ar fi: anorexie, întârzieri în creştere, digestie lentă, tulburări de sarcină şi alăptare, colite, stres, iritabilitate, anemie, greaţă, oboseală generală şi convalescenţă, ateroscleroză, tulburări de ritm cardiac, arsuri, nevrite şi polinevrite ("vitamina antinevritica"), beri-beri ("vitamina antiberi-beri"), dureri diferite, hemoragii cerebrale, tromboze, boli infecţioase ale sistemului nervos, insuficienţă cardiacă, miocardite ("vitamina inimii"), insuficienţe hepatice, hepatite şi ciroze, gută, algii reumatismale, dermatoze etc.
• nu este stocată în organism, trebuie deci să fie înlocuită zilnic.
• La adulţii sănătoşi, necesarul zilnic de vitamina B1 este de 1,7 (1-2 mg), în funcţie de intensitatea activităţii depuse, de natură şi calităţile factorilor de nutriţie ce alcătuiesc raţia alimentară, de stările fiziologice şi de vârstă.
• La femei, în perioada sarcinii, sunt necesare cea 2,5 mg tiamină pe zi
• Copiii sub un an au nevoie de 1 mg tiamină pe zi, acest necesar sporind apoi pe măsură înaintării în vârstă, apropiindu-se treptat de cel al adulţilor.
• In unele stări patologice ale sistemului nervos (nevrite şi polinevrite, tulburări ale metabolismului glucidic, proteic şi hidric etc.), se impune suplimentarea, în mod corespunzător, a aportului de tiamină.
• Ea este singura vitamina din complexul B care se inactivează la căldură, pregătirea culinară de lungă durată producând pierderi de 30 până ia 70 sau chiar 80%.
• Aportul de tiamină este diminuat şi prin consumul excesiv de alcool, de fumat, de medicamente, cu conţinut de cofeină
• Tianmina este scăzută şi de anticoncepţionale diminuantele acidităţii gastrice, precum şi stresul de orice natură.
• Frigerea şi fierberea cărnii produc o pierdere de tiamină de cca 30%, în timp ce coacerea nu distruge decât o parte infimă din această vitamină.
• Conservarea cu sare şi congelarea păstrează o bună parte din vitamină B1.
