• Coronarografia sau angiografia coronariană este cea mai bună metodă de diagnosticare a afecţiunii coronariene.
• Aceasta nu reprezintă un tratament, dar indică medicilor care este tratamentul optim pentru pacient.
• Coronarografia este deci o investigaţie esenţială în explorarea bolii coronariene, prin vizualizarea directă a arterelor coronare, responsabile de angină sau infarct.
• Arterele coronare sunt arterele situate pe suprafaţa inimii care alimentează muşchiul cardiac cu sânge oxigenat. Arterele coronare sănătoase au un perete interior neted şi flexibil, care lasă sângele să circule liber.
• Coronarografia se efectuează prin introducerea unui tub foarte subţire numit cateter în artera femurală. Prin acesta sunt introduse sondele de cateterism şi dirijate până la nivelul arterei coronare. Se injectează un produs de contrast radiologic, care permite vizualizarea anatomiei arterelor coronare prin opacifierea arborelui coronarian.
• Astfel se poate observa diametrul interior al arterelor şi se pot localiza posibilele obstrucţii coronariene importante. Angiografia coronariană permite cuantificarea mărimii şi a gravităţii bolii arterei coronare în vederea luării celor mai bune decizii privind tratamentul.
• Coronarografia nu necesită anestezie generală, ci doar locală şi cel mai des la nivelul unuia dintre membrele inferioare, prin folosirea unui abord femural. Pacientul este conştient şi discută cu medicul pe parcursul procedurii, având posibilitatea de a viziona procedura pe un ecran.
• Durată investigaţiei este între 40-60 minute, ea fiind urmată de o perioadă de şedere la pat între 12-24 ore.
• Cardiologia interventionala prezintă riscuri mai mici faţă de tehnicile de chirurgie cardiacă. Pacienţilor cu boală coronariană nu li se opreşte şi reporneşte inima pentru intervenţie, ci li se face o incizie de 1-2 milimetri. Astfel, tehnicile moderne ale cardiologiei interventionale sunt mai bine suportate de pacient.
