• Pentru activarea circulaţiei locale şi eliminarea produsului de uzură (rigiditate cervicală) se fac mişcări care să mărească mobilitatea la acest nivel.
• În cazul în care coloana cervicală este destul de mobilă, se fac exerciţii pentru întărirea musculaturii pentru creşterea stabilităţii ei.
• Gimnastica medicală zilnică, durează 15-20 de minute, şi se practică, de regulă, dimineaţa, sub formă de gimnastică de înviorare. Exerciţiile se fac din poziţiile stând, şezând pe genunchi şi culcat. Se pot efectua mişcări de flexie, extensie, îndoiri, răsuciri şi rotări ale capului şi gâtului, în ritm lent iar odihna se face pe un pat tare, poziţia culcat pe spate, fără pernă, cu un sul sub ceafă.
• Kinetoterapia ajută la tratarea afecţiunilor ortopedice şi posttraumatice, a afecţiunilor reumatice, afecţiunilor neurologice, afecţiunilor aparatului cardio-vascular, afecţiunilor aparatului respirator, afecţiunilor neuropsihice, afecţiunilor metabolice, maladiilor congenitale.
• Gimnastica medicală urmăreşte să oprească evoluţia scoliozelor, să corecteze deviaţiile coloanei vertebrale şi să menţină această corectare, precum şi să reducă tulburările funcţionale şi asimetriile secundare ale corpului.
• Exerciţiile statice şi exerciţiile dinamice prin mişcări active libere sau ingreunate redresează coloana vertebrală şi celelalte deficienţe secundare ale cifozei.
• În cazul hemoragiile cerebrale pacientul trebuie să înţeleagă ceea ce face şi să înţeleagă logica exerciţiilor, terapeutul avînd obligaţia să explice permanent mişcările de executat. Exerciţiile trebuie executate corect deoarece persistenţa unei practici incorecte va întîrzia progresul, mişcările incorecte fiind mult mai greu de înlocuit cu unele corecte. O importanţă foarte mare o are numărul repetiţiilor, care trebuie să fie destul de mare pentru a învăţa o mişcare coordonată, precisă, cu acurateţe. Pacientul trebuie să participe activ şi nu să se insiste pe mobilizări pasive.
• Kinetoterapia, în cazul entorselor, urmăreşte controlul durerii, reducerea tumefactiei şi a edemului din vecinătate, asigurarea mobilităţii, creşterea tonusului muscular, reeducarea mersului.
• Kinetoterapia fracturilor urmăreşte refacerea osului fracturat prin corijarea deplasările, imobilizarea prin aparat ghipsat, instituirea cît mai precoce a tratamentului de recuperare, prin contracţii musculare şi mobilizări articulare.
